Archive for the ‘categoria "cur cu ţâţe"’ Category

Voiam să scriu ceva despre scrântiții de maghiari care umblă năuci cu bidineaua prin Munții Carpați, dar între timp o altă scrânteală și mai crăcănată, și de data aceasta globală, zdruncină din temelii fundamentele civilizației umane. E vorba, firește, despre REVOLTA GĂOZARILOR care s-au mâniat aprig pe Rusia care dă semne clare că dezavuează fătălăii.

Colegu' lu' tăticu

Colegu’ lu’ tăticu’

Am mai scris anterior despre sincronizarea aproape perfectă a statelor din Coaliția Datornicilor, SUA, Anglia și Franța, care în aproximativ o lună au legiferat homosexualitatea, făcând-o astfel în mod oficial parte integrantă din cultura lor națională. Drept răspuns față de această tot mai recrudescentă pandemizare a acestei perversiuni sexuale, Rusia a interzis propaganda homosexuală adresată minorilor, intuind pe bună dreptate că răspândirea acestei deviații a comportamentului sexual se face tocmai prin pervertirea orientării sexuale de la cea mai fragedă vârstă, așa cum psihanaliza a explicat în termeni științifici acum 100 de ani. 

Atât i-a trebuit, că dosnici din toată lumea au dat mână cu mână, boicotând mai întâi vodca iar apoi însăși jocurile olimpice de iarnă de la

Măritișul lu' tăticu'

Măritișu’ lu’ tăticu’

Sochi. E un fenomen care te lasă practic perplex. Mai întâi oficializarea printr-un act juridic, pentru prima dată în istoria umanității, a unei perversiuni sexuale, apoi incredibila influență pe care lobby-ul acestor poponari ÎL are asupra unor state naționale care sunt amenințate cu măsuri de EMBARGO ECONOMIC dacă nu acceptă să favorizeze și să promoveze pederastia.

Și dacă nu ați auzit destul, ascultați-o pe lesbiana asta umflată exprimându-și suportul pentru PROPAGANDA HOMOSEXUALĂ ADRESATĂ COPIILOR, pe care o numește educație, și care nu poate decât să stârnească groaza în minte oricărei persoane care are cunoștință de câteva noțiuni de psihanaliză legate de fazele de dezvoltare a libidoului și modul în care perversiunea sexuală nu reprezintă nimic altceva decât o retenție de tensiune libidinală la alt nivel decât cel genital.

HOMOUATU

Posted: mai 17, 2013 in categoria "cur cu ţâţe"
Etichete:,

Eu sunt un copil al anilor ’90. Imediat după revoluție, când cultura occidentală a invadat fosta țară comunistă, primul album pe care l-am ascultat a fost The Razor Edges al celor de la AC/DC. Aveam 14 ani, mi se umflaseră coaiele, îmi dăduseră tuleiele, mi se îngroșase vocea și răcneam prin casă, de unul singur, Thunderstruck, până când maică-mea țipa din bucătărie să dau muzica mai încet. După aia răcneam în șoaptă.
 

 
Destul de repede apoi am renegat toată cultura heavy metal, pentru că trei băieți din Aberdeen mă chemau: Come As You Are. Și o întreagă lumea s-a deschis în fața ochilor mei, plină de tineri furioși cu plete, cu barbă, cu voci guturale, dând glas întregii revolte adolescentine care clocotea în lăuntrul meu. Purtam haine rupte și murdare, păr nespălat și citeam Platon. Mai târziu ,reperele mele culturale au devenit grunge, Quentin Tarantino, Baudelaire și Dostoievski. Și coaiele îmi erau mai umflate ca niciodată.
 

 
Au trecut 20 de ani de atunci, și întreg testosteronul umanității a fost dizolvat într-o cultură de fătălăi fardați și târfe crăcănate. O puzderie de homalăi invadează acum tubul catodic, unii dintre ei  dând impresia că participă la o campanie de publicitate la pedofilie (vezi Justin Bieber). Pop-staruri masculine pozează în țâțele goale pe coperțile așa numitelor reviste pentru bărbați, care nu diferă cu nimic de cele pentru pederaști. O întreagă cultură de poponari promovată de un occident castrat și homosexual, condus de o autoritate coruptă și perversă care nu e interesată de virtuți, ci de slăbiciuni și modalitățile în care acestea pot fi exploatate în folosul înrobirii globale.
 

 
Curistul ăsta, pe nume Ouatu… e o poveste deja de luni de zile, pe care am evitat să o abordez dintr-o jenă fără margini. Căci, ce poate fi mai jenant decât un bou cu țâțe cântând ca un eunuc, scremându-se de parcă ar avea  îndesat în rect un bolovan de carieră plin de muchii ascuțite?

Ei bine, mai jenant poate fi un bou cu țâțe cântând ca un eunuc,  purtând decolteul epilat al unei rochii de cățea. Dumnezeule, CE AVORTON!

 

 

Probabil ați auzit de ultima controversă care zguduie din toți țâțânii showbiz-ul mondial. Da, ați ghicit. E vorba despre grăsimea de pe curul Cristinei Aguilera. Am zis zguduie? Bine am zis.

Din câte se pare, DIVA, intrată într-un con de umbră în ultimii ani – proiectat în principal de slăbănoaga aia ieșită parcă direct dintr-o producție porno plină de perversiuni anale și acrobații sado-masochiste, Gaga – a ieșit brusc în lumina reflectoarelor cărând după sine vreo douăj dă kile de șunci fezandate, afumate și date cu rozmarin, dar tot degeaba.

Când a intrat în studiourile companiei de discuri care o promovează, se spune că s-au cutremurat toți directorii de pe la toate departamentele, dar mai ales ăia de la marketing care, plafonați la nivel de cururi și țâțe pentru onaniști, n-au nici o idee vis-a-vis de promovarea murăturilor asortate, pline de ardei grași și gogonele. 

Diva, însă, toată numai ugere, burtă și buci, le-a dat peste nas și le-a spus de la obraz: Iț mai badi! Și cu asta, basta. Sunt grasă, descurcați-vă! 

Ceea ce mă duce cu gândul la problematica cu care se confruntau bărbații în Viena începutului de secol 20, așa cum reiese din scrierile lui Wilhelm Stekel, însurați fiind cu femei atât de grase încât făceau copulația imposibilă. Probabil același răspuns îl aveau onorabilele matroane pentru nefericiții lor consorți, prizonierii monogamiei: Sunt grasă! Ai două mâini. Descurcă-te singur! 

Ceea ce mi se pare corect. Ești grasă. Asta e. Îți place să te îndopi. Dar cine dracu te pune să porți ciorapi de plasă cu chiloții la vedere? Vezi bine că ești o bute. De ce ții neapărat să ne îngrețoșezi? Mai du-te și tu la operă, să vezi cum se îmbracă grasa care zbiară. Ia exemplu și trântește-ți și tu un halat pe tine, o salopetă, ceva, dar nu din material de hamac. 

Pitici pe creier. Probabil sunteți familiarizați cu acest termen absolut științific, folosit mai ales în practica psihiatrică de pe plaiurile mioritice. Dacă nu, permiteți acestui avid cititor în cafea, cu 40 de cărți de psihanaliză parcurse la activ, să vă pună la curent cu modul în care se prezintă lucrurile. Fraților, ”ÎI GRAV”, ca să mă exprim pe limba publicului care urmărește în mod obișnuit delirul lui Dan Diaconescu la OTV.

Personal, nu urmăresc OTV. De cu seară am rezistat însă cinci minute, numai bine ca să prind esența programului de guvernare al acestui insolit viitor candidat la președinție din partea unui partid care-i poartă numele, fără ca el să facă măcar parte din ”trânsul”: 20.000 de ”euroi” - cum se exprimă Dan Diaconescu, el însuși cât se poate de realist când e vorba de nivelul de inteligență al publicului domniei sale - deci, cum spuneam, 20.000 de ”euroi” la tot poporul. Ca să facă ce prostimea care va să se trezească cu atâta purcoiul de bani în secunda unu în care Dan Diaconescu, în direct, va prelua frâiele țării? Păi…

”…ca să stea ca boierii și să se uite toată ziua la OTV”  în timp ce alții o să lucreze pentru ei, dezvoltând 2 milioane de proiecte industriale, câteva dintre ele gândite însuși de ”nea Nicu care n-a mai putut să le pună în aplicare pentru că l-au împușcat mafioții ăia în ’89”. 

Cam ăsta ar fi în mare proiectul de guvernare al copilului teribil al democrației, cu tenul oacheș și fața de puber grizonat la freză, Dan Diaconescu. Mai era și ceva cu niște șeici cu care a vorbit el să împrumute țara cu niște CATRALIOANE de bani, și niște ”chineji” pe care i-a rugat el să sape canalul Dunăre-Siret, să irigheze Bărăganul.   Că doar, dacă 20 de milioane de dobitoci or să stea ca boierii cu câte 20.000 de euroi de căciulă, trebuie doară să lucreze cineva în țara asta, recte ”chinejii” care e mai fraieri.  

În concluzie, fraților, v-am zis că-i groasă! Dacă intră ăsta în Parlament cu Magda Ciumac, Elodia, cu șeicii și chinejii lui, Cicciolina o să fie dată uitării.

Mai porno de atâta nu se poate. 

Praise the WHORE

Posted: decembrie 5, 2010 in categoria "cur cu ţâţe"

Această muiere care și-a făcut un rost în viață prin mijloace specifice a căror nominalizare constituie o infracțiune, această minunată mediocritate la care acum o săptămână vedeam cum se închină toată suflarea portocalie, de la șeful mafiei personale a lui Patru Case până la intelectualul de paie Baconschi, această sublimă parvenită care pretinde să fie plătită scump pentru serviciile prestate, acest monument de nesimțire și ipocrizie a reușit să scoată încă o lozincă demnă a fi menționată într-un manual de demagocie ce ar trebui studiat în orice universitate de științe politice: “Nu contează cât de înalt ți-e tocul, important e cât și ce muncești”.

Trecând peste faptul că duduia cu pricina a omis să menționeze ce anume muncește ea cu adevărat, atâta timp cât rezultatele presupusei sale ocupațiuni se constituie în cel mai găurit ZERO înregistrat de la debutul înfloritorului comerț cu covrigi pe plaiurile mioritice, cu tot respectul pe care noi, neamul masculin, îl purtăm eforturilor sale de a încetini curgerea timpului spre a ne bucura încă o dată bărbăția, trebuie să recunoaștem că, și în acest caz, mititica se înșeală peste poate.

Nu doar că exemplul personal demonstrează dincolo de orice tăgadă că tocurile sunt un accesoriu capital pentru orice parvenită, dar mai mult decât atât, acesta ne arată că în viață  lesne poți să-ți faci loc cu curul.

Rușinică să vă fie, stimată cucoană, pentru modul în care induceţi în eroare imbecilele  ”pedeliste”!

Conjuraţia lingăilor

Posted: noiembrie 23, 2010 in categoria "cur cu ţâţe"

… și asta în ciuda începutului promițător cu țâțe în prim plan, sfârcuri, apoi buci și zambilică mică și diafană, cvasi-inexistentă, dar și una bucată infam shlong care a stârnit protestele unor codane de studii superioare venite cu școala, sau ceva de genul ăsta, pentru că erau în turmă. Ceea ce a reușit să mă nedumerească din nou – nu filmul, codanele – care, absolut paradoxal, par să manifeste o pronunțată aversiune față de sculă. Adică, te-ai aștepta să se umezească, să exclame cuprinse de admirație, mai ales acum, la vârsta hormonală. Dar, nu. Par oripilate, sfârșind, în defensivă, prin comentarii clișeu vis-a-vis de dimensiunea nesatisfăcătoare pentru gălețile pe care, aparent, le poartă ele între picioare. Straniu. Foarte straniu!

Adică, eu, da, am fost neplăcut impresionat, ca și exemplar viril cu orientare heterosexuală, pe cale de dispariție, care nu s-a dus la film să vadă ”monstrul” unui dude, lăbărțat pe tot ecranul. Dar, gagicile… Care e problema lor? Te pomenești că aterizasem în mijlocul unui cârd de halitoare de păsărici on their ”Girls Night Out”. Tot ce se poate.

Revenind la film, Marți după Crăciun e în principal o ciorbă lungă, având la bază tot un scenariu mai potrivit pentru scurt metraj. Ceva în genul Polițist adjectiv, pe teme domestice. Aceleași scene terne cu dialoguri fade, întrerupte de câteva apariții sexi cu țâțe, masatul și sărutul picioarelor și… inevitabilul shlong, spaima codanelor de discotecă. A mai fost un punct culminant cu scandalul conjugal, care s-a dorit a fi dramatic, reușind să stârnească doar niște râsete, inclusiv pe al meu. La un moment dat am închis ochii pentru câteva clipe și am căscat monstruos. Apoi s-a terminat, brusc, nu după Crăciun, ci înainte, în seara în care vine Moșul. Așa că, îmi închipui că ”Marți” o să fie continuarea, în care o să admirăm și niște găoaze, care să mai spulbere din plictiseală.