…şi Vântu s-a slobozit peste Cotidianul

Posted: August 7, 2009 in categoria "intestinul gros"

De când cu cazul “Cotidianul”, am evitat o vreme să mă pronunţ în ceea ce priveşte prestaţia lui Nistorescu, proaspăt scos de la reanimare de către acest furuncul pe “inima ca un cur” a României care este Sorin Ovidiu Vântu. Eu am intrat în presă în urmă cu cinci ani, tocmai când Nistorescu a depus armele, şi cum anterior acelui moment eram complet indiferent faţă de fenomenul mediatic, la fel ca şi, probabil,  80% din restul populaţiei României, nu prea am idee de amplitudinea carierei jurnalistice a acestui tovarăş. Ulterior capitulării lui Nistorescu, retras la vatră, bine ghiftuit cu procente smântânite din publicitate, am apreciat apariţiile sporadice, mai mult pe sticlă, ale acestuia, drept la fel de abile precum prestaţia unei vaci gestante pe patine cu rotile într-o tentativă de dublu Salchow şi un triplu Lutz. Întotdeauna mi-a făcut impresia că debitează judecăţi forţate, artificiale, menite să construiască într-o direcţie prestabilită. Întotdeauna mi-a părut că suflă într-o trompetă bine înfiptă în dosul cuiva. Dar al cui?

Ei bine, afacerea Cotidianul ne-a arătat cine poartă trompeta lui Nistorescu. E Vântu, fie-i numele predestinat. Şi cum menirea Vântu(lui) e aceea de a împuţi atmosfera, mogulul media a slobozit una grea şi puturoasă direct în redacţia Cotidianul, care poartă şi un nume. Cornel. Aşa se numeşte slobozul rectal al furunculului de pe “inima ca un cur” a României. Destule referinţe gros intestinale?

Ei bine, cel care, cred eu, a observat cel mai corect ironia tragică a acestui fenomen este Dan Şelaru, care a postat pe blog o mărturie a jurnalistului care a fost odată Cornel Nistorescu. http://romaniadeieri.blogspot.com/2009/08/culoarea-banilor.html .

Aici, Nistorescu surprinde un Vântu precum un animal rudimentar cu o idee foarte clară despre ceea ce trebuie să fie presa. “Angajăm un redactor şef şi acesta execută ordinele prin telefon. Eventual punem şi o cameră video, să aveţi sentimentul că vorbiţi cu cineva. Să-l vedeţi cum transpiră(…) …facem două redacţii bazate pe o reţea solidă de profesionişti (securişti), controlăm difuzarea şi producţia de hârtie, cumpărăm procente în câteva ziare şi pe urmă vindem totul unui trust”.

La 12 ani distanţă vedem cum visul de aur al Vântu(lui) a prins contur. Trustul Realitatea-Caţavencu îi aparţine cu concursul onor luptători pentru dreptul la liberă exprimare precum Mircea Toma şi celălat, de la Radio Gherila, pe care nu ştiu cum îl cheamă, şi al altora asemeni lor, care şi-au luat dreptul. Ironia face ca Nistorescu, ultimul venit să sufle în goarna Vântu(lui) să fie tocmai cel care exprima patetice lamentaţii în urmă cu 12 ani în “Culoarea banilor”. Ce lovitură de târfă, doamnelor şi domnilor! Ce lovitură! Ce târfă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s