…scârţ, scârţ cu Lazarov şi o viziune eronată despre moarte

Posted: August 12, 2009 in categoria "canal TV"

A murit Valeriu Lazarov. Îmi vine să plâng. Adică nu. Aş putea spune chiar dimpotrivă. De fapt mi-e aproape indiferent. Fireşte, moartea unui om nu poate fi un prilej de veselie. Rude, copii, persoane ataşate de cel dispărut sunt răniţi cu toţii de pierderea suferită. Totuşi, atunci când un om bătrân şi bolnav moare, moartea poate fi privită ca o binecuvântare. Nimic împotriva firii nu se petrece. E doar manifestarea naturala a ciclului vieţii care generează moarte, moartea la rândul ei regenerând viaţa, făcând loc celor tineri, sănătoşi şi în putere, capabili să perpetueze mai departe haznaua existenţei.

Dar destulă filozofie pentru blog. Să revenim la Valeriu Lazarov şi tristeţea care ne cuprinde. Sau cel puţin m-a cuprins pe mine aseară la emisiunea lui Gâdea, care a reuşit să strângă la un loc toată pleava emisiunilor de divertisment de succes care parazitează mediul televiziunii pe plaiurile mioritice. Cu greu am putut să-mi reţin un strigăt de oroare. Erau acolo Dan Negru – acest homuncul care tot timpul zbiară, Andrea Marin – zîna surpriză care nu putea fi conturbată din citirea listei cu sponsorii care au făcut posibilă reunirea lui tanti Aglaia cu văru’ de peste Atlantic, deşi babeta se prăbuşise leşinată peste trei rânduri de scaune, nemaisuportând suspensul, cealaltă zână de la “iartă-mă”, pe care nimeni nu ştie cum o cheamă, încă unul care a dezertat la Kanal D după ce a făcut ani buni o altă emisiune de canal la TVR, habar n-am cum îi zice, şi ultimul, dar nu cel din urmă, acest Don Juan cu aer de frizer pe care îl apuca mâncărimea în cur când toţi ţăranii ăia începeau să-şi reverse oful acumulat de pe urma unor iubiri cum nu se poate mai caraghioase – da, despre el e vorba… ăăăăăăăăăăăă…. Am uitat cum îl cheamă. Dar nu contează. Ştiţi cu toţii cine e. Da, el este. Mircea Badea. Nu, nu. Celălalt. Tot ceva cu Mircea. Cred.

Bun, nu contează. Ideea e că erau strânşi toţi acolo şi îşi evocau gurul în culori care mai de care mai pastelate. Ce revoluţionar, ce gândire, ce amplitudine culturală… ce freză. I se spunea Mister Zoom pentru modul în care a revoluţionat luarea de cadre cu el însuşi, folosind zoom-ul obiectivului care până atunci n-a existat.

Apoi a ieşit la iveală că acest Che Guevara al televiziunii a revoluţionat-o şi pe cea din Spania. Dumnezeule! Acum îmi dau seama de ce toate rahaturile astea de la televizor aveau aşa un aer latrino. Păi, din cauza lui Lazarov care, după ce a revoluţionat televiziunea spaniolă, a revenit în România şi a manelizat-o pe asta de la noi. EI, BRAVOS! Aşa da.

Întorcându-ne la mostra de filozofie din deput, poate că acum tot ţăranu’ înţelege de ce Freud avea mare dreptate atunci când, după prima conflagraţie mondia, interpelat de Omul cu Lupi cu privire la oroarea războiului, care îi dăduse peste cap acestuia imaginea pe care o avea despre o Europă aflată în apexul civilizaţiei, după un moment de contemplaţie, i-a răspuns simplu: “Poate că avem cu toţii o viziune greşită despre moarte”. Aşa e.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s