Elita intelectuală pe urmele lui Păunescu

Posted: Septembrie 10, 2009 in categoria "filozoful din dos"

Sub titulatura „Ura şi resentimentul la Români”, hotnews a iniţiat o dezbatere avându-l ca subiect pe preşedintele mariner din perspectiva „ce aveţi dom’le cu săracu’, paştele mamii voastre de tonomate?”. Port drapelul dezbaterii s-a remarcat a fi H.R. Patapievici, într-o disperată tentativă de include într-un tipar teoretic generalizat terorismul mediatic practicat de Badea şi Gâdea din postura de mercenari angajaţi să mânânce rahat în solda marelui om politic, mogul media, trăgător de vânturi în direct, Voiculescu şi mai nu ştiu cum.

Fireşte, nu vom discuta aici depre Badea şi Gâdea. Ce fac ei e cam acelaşi lucru pe care-l fac „securiştii” angajaţi să posteze opinii pe directive pe portalurile de ştiri. Manipulare mediatică. Dom’le, dar atunci când un „mare filozof” se angajează ca febril susţinător al unui marcat om politic ce trăzneşte a bălegar, începi să te înfiori în faţa dimensiunilor haznalei care se înalţă şi se lăţeşte în toată splendoarea.

Pe scurt, într-o teoretizare generalizată, Patapievici citează un ilustru autor pentru includerea criticismului la adresa matelotului în categoria urii şi resentimentului ce anulează orice fel de justificare raţională: „În cartea sa Discursul urii (Plon, 2004; Humanitas, 2006), André Glucksmann scrie că secretul urii nu trebuie căutat în cei urâţi, ci în aceia pe care ura îi animă şi aţâţă. Într-adevăr, dacă secretul cancerului stă în întrebarea „Ce este cancerul?” (şi nu în întrebarea „Cine este bolnav de cancer?”), secretul antisemitismului nu stă în natura ori faptele evreilor, ci în persoana şi motivaţiile antisemitului. Din momentul în care obiecţiile la Băsescu s-au transformat în ură faţă de Băsescu, explicaţia s-a mutat din faptele lui Traian Băsescu în motivaţiile celor care îl urăsc”. Efectul e dincolo de hilar. Hipertrofierea personalităţii marinalului raportată la anti-semitism e atât de grosolană, încât doar invocarea anticrismului ar mai fi putut să o depăşească. Adică “secretul anticrismului nu stă în natura ori faptele lui Cristos, ci în persoana şi motivaţiile anticristului. Din momentul în care obiecţiile la Băsescu s-au transformat în ură faţă de Băsescu, explicaţia s-a mutat din faptele lui Traian Băsescu în motivaţiile celor care îl urăsc” – de unde rezultă: Băsescu e Cristos. Sunt convins că Patapievici de fapt asta a dorit să spună.

Pe de altă parte, invocarea urii pentru deconstrucţia unei judecăţi critice e o atitudine cât se poate de feminină pe care Patapievici a deprins-o probabil de-a lungul colaborării cu revista femeilor care retează capetele boilor şi se pozează cu ele, Tango. Acesta este modul consacrat de lungul vremurilor prin care muierea, suferindă de sentimental inferiorităţii şi al culpabilităţii, incapabilă să suporte astfel nicio critică la adresa ei, le etichetează pe toate drept misogine, adică izvorând nu dintr-un demers raţional, ci dintr-o pulsiune afectivă care îi anulează caracterul obiectiv. O adevărată lovitură de târfă.

Tot în postura de devot al cuceritorului mărilor, discipol pe linie filozofică – înţelegeţi ce înseamnă asta, nu ? – al lui Patapievici, promovat în ultima vreme ca şi comentator de către hotnews, îşi face apariţia un oarecare Mihai Neamţu, pozat în debutul editorialelor sale în toată splendoarea profilului său fiziologic de puber precoce pe care părinţii l-au ţinut închis în casă îngropat printre tomuri de cărţulii ale gânditorilor antici, ca să-i facă mândrii atunci când va să crească mare. Acest tovarăş nu înţelege de unde atâta “patimă şi încrâncenare”. Nu înţelege de ce este atât de detestat cineva care a făcut dintr-o cucoană care se lupta cu noţiuni grele precum preşedintele Norvegiei, ministru şi şef peste apărarea anti-tero în România, care a făcut un alt ministru dintr-o parvenită care acum se află pe lista urmăriţilor penali ai DNA, care şi-a propulsat progenitura tunată ca la casa de nebuni de pe canapelele din Bamboo direct în fotoliul de parlamentar European, devenind astfel cel mai de suscces candidat independent la o funcţie publică din istoria României.  Nu, Mihai Neamţu nu înţelege, ceea ce e de înţeles pentru noi, dat fiind vârsta fragedă la care se află acest intelect precoce.

Când e vorba însă de Patapievici alături de o întreagă pleiadă de aşa numiţi intelectuali cu vizibilitate în România, ca Liiceanu, Tismăneanu… şi cam atât, îţi aduci aminte de Păunescu, iubăreţul numărul unu al ţăranului de tristă amintire, ajuns pentru vreun sfert de secol dumnezeul acestui colţ de lume, şi de modul în care acesta, Păunescu, ca om de litere, ca artist, ca poet, este sortit în mod nedrept – din această perspectivă – la găleata de gunoi a istoriei. Să ne gândim pentru o dulce clipă la aceeaşi soartă menită marelui filozof amator, H.R. Patapievici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s