Yo…hannis

Posted: Octombrie 19, 2009 in categoria turcă

Caracteristica principală a politicianului român în toţi aceşti aproape 20 de ani de democraţie a fost demagogia. Vorba lungă sărăcia omului. Şi aşa a rămas gunoiul acesta de ţară în care trăim. Săracă, în timp ce la adăpostul vorbelor fără conţinut banul public s-a scurs în buzunarele parveniţilor acestei societăţi. Despre Iohannis s-a scris în presa occidentală că e caracterizat în ieşirile publice prin rigiditate. Dacă e să privim lucrurile din această perspectivă, în ultimile zile am putut fi martorii celei mai reconfortante rigidităţi din câte ne-a fost vreodată dat să vedem.

Nu odată am zis că puţine lucruri pe lume sunt mai lipsite de relevanţă decât spusele unui politician. Rămâne încă un mister motivul pentru care televiziunile de ştiri se încăpăţânează să invite politicieni să vorbească în talk-show-uri fără niciun conţinut. Probabil nu au altceva de făcut, sau, m-am gândit că politicienii dau bani pentru a se afla în vizorul public şi aş-i face astfel publicitate, fără de care existenţa lor ar fi complet neştiută, atâta timp cât niciunul dintre ei nu reuşeşte să se facă cunoscut decât prin imagine, în spatele ei aflându-se un vid de gândire, de conştinţă, de moralitate, de acţiune.

Ei bine, cred că pentru prima oară în 20 de ani am văzut un politician care nu reuşeşte să te adoarmă în momentul în care deschide gura. Şi asta pentru că e caracterizat prin atâta rigiditate, încât nu o face decât dacă are întradevăr ceva de spus. Aşa cum se arată până în prezent, Klaus Iohannis face figura unei panseluţe rătăcită printre mucegaiurile politicii de mahala de la Bucureşti. Iar ideea care se desprinde în acest moment, aflată pe buzele tuturor jurnaliştilor care l-au chestionat în aceste zile, este dacă nu cumva Iohannis este folosit de maşinăria electorală a golanilor mâncători de rahat de la Bucale. Dacă nu cumva imediat după alegeri, Prostănacu’ şi Anonimul se vor lepăda de edilul din Sibiu, imediat ce se vor vedea cu desagii în căruţă, „şi de acum pe aici ne e drumul, la foale să le îmbucăm, din banul public”. Ei, şi? Acest lucru nu poate avea niciun impact asupra primarului sibian. Da, fireşte, n-a ajuns prim-ministru, dar cine şi-ar fi dorit să ajungă? Până nici măcar cadavrul politic „dragă Stolo”, la căpătâiul căruia a plâns în două rânduri bocitoarea publică, marinerul prietenos, nu s-a încumetat să conducă guvernul de curve şi găozari a lui Boc. Şi atunci, de ce şi-ar dori Iohannis să se mânjească la cârma unei alte şleahte de şpăgari futuţi în cur? Singurul mod în care primarul de Sibiu ar putea să se degradeze, ar fi să accepte, în eventualitatea ajungerii la cârma Guvernului, trocul politic prin care stăpâni peste banul public să ajungă nişte creaturi de teapa lui Udrea, Ritzi, Plăcintă, ori bouleanul ăla care vinde Ferrari la Sănătate. Atâta timp cât nu o va face, povara lepădării de Iohannis o va purta aceeaşi clasă politică de halitori de rahat care se vor scufunda şi mai adânc în haznaua politicii româneşti. Poftă bună, găozarilor!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s