Oameni şi vite

Posted: Decembrie 11, 2009 in categoria de bou

Cineva a scris odată o celebră carte numită „Oameni şi şoareci”. Foarte tristă. Aproape la fel de tristă ca spectacolul alegerilor care tocmai au trecut şi în care am putut asista la demersul pe scară largă al clasei conducătoare, mânând turma către cabinele de vot precum boxele de muls într-un grajd de proporţii naţionale. Căci asta sunt toţi aceşti amărăşteni a căror opinie sau obţiune personală nu contează, care există doar ca masă de manevră pentru parveniţii acestei societăţi, paraziţi hrănindu-se cu viaţa gazdei pe care o parazitează, acest popor de dezgoliţi şi înfometaţi cu existenţe ratate.

Între „Oameni şi şoareci” şi „Oameni şi vite” – drama zilelor noastre, există însă o diferenţă marcantă. Tragedia din „Oameni şi şoareci” e construită pe un schelet de nobleţe morală, la capătul cărei rămâi cu convingerea că gestul culminant, în ciuda caracterului dramatic, nu e lipsit de valoare etică.

Cu totul altfel stau lucrurile în „Oameni şi vite”. E vorba despre dezgust. Vitele nu-ţi inspira compasiune. În viaţa de zi cu zi te-ai lovit de ele, ţi-au barat drumul către scopurile tale existenţiale cu lentoarea, limitările şi nesimţirea lor de rumegătoare inerţiale, pasive, retrograde. Amărăştenii ăştia tânjind după nimic altceva decât un cotru de pâine şi un strop de săniuţă nici nu merită altceva. Nenorocirea lor nu e o justificare pentru actul de prostituţie la care se supun. Pentru că atunci când nu ai nimic, singurul lucru care-ţi rămâne e fibra morală pe care, dacă o pierzi, chiar că nu-ţi mai rămâne nimic. Eşti un nimic.

Există o grămadă de mâncători de rahat în lumea largă care-şi vând sufletul pentru prosperitate materială. Hei, măcar ei s-au ales cu ceva! Dar atunci când eşti o vită, când eşti muls ca o vită doar pentru ca în final să te întorci la patul tău de paie din colţul putrezit al grajdului propriei existenţe, ce altceva meriţi. Nimic mai mult decât un drum final spre abator. Nu eşti un om, eşti o vită. Azi votează şi cine ştie, mâine poate o să te punem să stai capră şi-o să ţi-o tragem încă odată, prin dos şi prin gură. Nu te teme, o să-ţi dăm un cotru de pâine pentru efortul depus, să-l rumegi până data viitoare.

O profesoară îmi povestea despre bacalaureat şi listele cu nume însemnate la proba orală de Limba Română, care marcau progeniturile nu ştiu cărui gunoi cu grade care trebuie să parvină asemeni stratului parental, către o condiţie existenţială superioară. „Stai liniştită, că se dau bani pentru asta”, au încercat să o convingă profesoraşii rupţi în cur, care pe urmă fac manifestaţii pentru majorarea cu 50% a salariului, aşa cum au promis găozarii de la Bucureşti. Şi când profesoara nu a vrut să se conformeze, au făcut corp comun împotriva ei, arătând-o cu degetul şi vorbind-o de rău şi la 60 de km distanţă de locul incidentului.

Nici bani, nici onoare. Sărăntoci reduşi la statutul de animale domestice. Marş la vot vitelor şi şi-o să vă primiţi darul.

Vă mai amintiţi de promisiunile electorale din 2000 ale marelui om politic şi de cultură, poetul care a sărutat prelung în dos lenuţa? „Vom ieftini mâncarea şi băutura”! Înţelegi? Mâncarea, dar mai ales băutura. Cui se adresa acest mare gunoi care acum face figură de Zână Măseluţă care nici tampoane nu foloseşte, nici pârţuri nu trage? Filozofilor cu care pretinde că se înrudeşte? Nu. Se adresa maţelor bovine cu neuronul solitar avid de turmentare pentru a putea să-şi suporte mizeria existenţială. Aceeaşi poveste, alţi actori. Parţial doar. Aceleaşi vite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s