Arhivă pentru aprilie, 2010

Lithium

Posted: aprilie 30, 2010 in categoria angelica

Cre’ că îi crieză

Posted: aprilie 29, 2010 in categoria paranormală

Ajunsesem deunăzi la ultimii 200 de lei care trebuiau să mă țină până pe 1 Mai… când e liber, și deci banca e închisă… atunci 2 mai, care e duminică și… care trebuiau să mă țină până pe 3 mai, și m-am dus să cumpăr o pâine pe la trei după-amiaza. Am intrat în prima băcănie și am cerut o franzelă. Apoi am întins bancnota de 200 de lei. Mmmmmmmm… nu. N-aveau să-mi dea rest. “N-ați avut azi vânzări de 200 de lei”? am întrebat. Nu știu ce mi-a răspuns, dar a trebuit să intru în brutăria următoare. Acolo am întrebat dacă pot să cumpăr o pâine, dacă nu am decât 200 de lei. DOH! Vânzătoarea n-a înțeles. „Vreți să schimbați 200”? m-a întrebat. „Nu! Vreau să cumpăr o pâine”, am răspuns. Îmi feliază o pâine, îi dau bancnota, deschide casa de marcat și își dă seama că nu are să-mi dea rest.

Am fost nevoit să mă duc până la alimentară, o hală de 100 de metrii lungime, plină cu toate… chimicalele; un fel de mini-mall. Iau o pâine, mă duc la casă… Ghinion. Nu are să-mi dea rest. Fraților, v-am zis că-i groasă! Eu nu mai am decât 200 de lei până săptămâna viitoare, dar afaceriștii ăștia de paie ai societății de consum sunt mai rupți în fund decât mine, amărâtul.

Nu mai am ce face și mă duc la caseria Electrica, să schimb bancnota și… SURPRISE, îmi dă până și fise. Deci, amărășteanul cu viața pe butuci încă își mai plătește facturile. De frică! Mănânc mai puțin, mai dau o gaură la curea, dar, doamne ferește, să mi se taie curentul, ori, mai rău, cablul TV. Că rămân singur cu nenorocirea mea.

În tradiția afacerilor pe bani publici care trebuie să rămână în partid și a suptului de la licuriciul cel mare, Primăria „lu Pește” Tîrgu Mureș tocmai a definitivat o licitație cu câștigător predeterminat, prin care SC GMP ADVERTISING SRL a fost pricopsită cu una bucată contrac de „Servicii de Promovare și Publicitate pentru Proiect”, prin care bugetul local de criză va fi ușurat de 32.299 RON, fără TVA. Cum nu se precizează natura proiectului mai sus menționat, presupunem că acesta nu există.

Dar cine este GMP Adverteising SRL? Păi nimeni alta decât societatea responsabilă de campania electorală a lui Chiorâș Chiondorâș și în general de promovarea imaginii edulcorate a președintelui mariner, așa cum reiese și din portalul de internet dedicat personalității mirabolante a acestuia.

Deținută de Felix Tătaru și pornită ca o afacere de apartament, așa cum reiese de pe site-ul orange al societății, GMP Adverteising pare a fi veriga lipsă care îl leagă pe președintele marinal de teroristul numero uno al României, Omar Hayssam, așa cum reiese din acest articol publicat de Financiarul în noiembrie 2009.

Ei bine, la acest laț al slăbiciunilor s-au legat și vajnicii edili mureșeni, recte Nebunul și Florea, care cred că marinalul e veșnic și n-o să-l ia în vecii vecilor UCIGĂ-L TOACA, dar se înșeală.

AMaaaaaaaaaaRNIC se înșeală, găozarii!

Sectiunea I: AUTORITATEA CONTRACTANTA

Primaria Municipiului Tirgu-Mures
Adresa: Piata Victoriei nr.3 , Localitatea: targu mures , Cod postal: 540026 , mures , Romania , Email: licitatie@tirgumures.ro , Tel.: 0265-268330 , Fax: 0365-801856

Sectiunea II: OBIECTUL CONTRACTULUI SI PROCEDURA

II.1) Denumire contract Servicii de promovare si publicitate pentru proiect
II.2) Obiectul contractului serviciile de promovare si publicitate constau in conferinte de presa, amplasare de panouri provizorii si permanente, materiale publicitare
II.3) Tip contract Servicii
II.4) CPV 79342200-5 – Servicii de promovare (Rev.2)
II.5) Criteriu de atribuire Pretul cel mai scazut
II.6) Invitatie de participare 242922/04.03.2010 14:09

Sectiunea III: ATRIBUIRE

III.1) Numar de oferte primite 2
Valoare estimata totala 66,000 RON
III.2) Lista contracte
Contract Valoare
74 / 13.04.2010 33,229 RON
Castigator CUI Adresa
SC GMP ADVERTISING SRL RO10814774 str. Istriei nr. 4, bl. 21E, sc. 1, ap. 9, Sector 3, Bucuresti, 031945, Bucuresti
Total (fara TVA): 33,229 RON

JIHAD for SOUTH PARK

Posted: aprilie 22, 2010 in categoria paranormală

Trey Parker și Matt Stone, creatorii celebrului serial de televiziune South Park, au ajuns pe lista neagră a unui site revoluționar islamic, editat nu în Pakistan, ori Libia, ori mai știu eu pe unde se șterg la cur cu pietre mujahedinii, ci în Queens, New York. Mânioșii musulmani cu cetățenie americană s-au simțit atinși în profunzimea naturelului lor simțitor pentru că în episodul aniversar 200, profetul Mahomed a fost înfățișat, chipurile, purtând costumul unei mascote înfățișând un urs tălâmb, cu limba atârnându-i pe la colțul gurii. Și asta în ciuda faptului că toată daravela avea la bază interdicția lansată de țărănoii ignoranți și bigoți și inculți din Orientul Mijlociu ca profetul să mai fie înfățișat în media de când cu caricaturile daneze, de unde și deghizarea lui în costumul de urs.

Ei bine, nu mică mi-a fost mirarea să dau peste opiniile unora cărora gestul fanaticilor musulmani li se pare întemeiat, pentru că “nu poți să-ți bați joc, așa, de credința oamenilor”, argument urmat, cum se putea altfel, de isteria amenințării sioniste tradusă prin “ce sunt Stone și Parker, ăștia? Parcă evrei, nu?


Să-ți bați joc? Cum? Pretinzând că poartă un costum de urs? Se pare că da.

Ei bine, în episodul aniversar 201, continuare al precedentului, cenzurat de la un capăt la celălalt prin beep-uri, unele de durata unui minut, și acoperirea imaginii personajului reprezentându-l pe profetul Mahomed, mascota este nevoită să renunțe la deghizare, sub amenințarea cu bombă lansată de alți fanatici invocând-ul pe profetul Mahomed, doar pentru a revela faptul că în spatele deghizării în ursul tălâmb s-a ascuns de la bun început, nu profetul Mahomed, ci Moș Crăciun.

Cine? Mahomed? Nu, Moș Crăciun?

Am crezut c-o să mă crăcănez de râs! Adică, de ce au lansat naturelii simțitori musulmani din Queens, New York, amenințarea cu moartea la adresa lui Stone și Parker? Pentru că Moș Crăciun purta un costum de urs tălâmb. HA-HA-HA! Și s-au mai găsit unii să-i aprobe. HA-HA-HA!

În altă ordine de idei, dacă ceva are să se întâmple lui Trey și Parker din cauza prostiei unor bigoți ignoranți și inculți a căror existență nu are niciun sens, motiv pentru care sunt atât de dornici să moară în atentate sinucigașe, eu personal, touretul, am să militez pentru exterminarea în masă a speciei islamice de pe acest pământ, începând cu Queens, New York, și terminând cu peșterile din Afganistan în care se murează la rece Osama Bin Laden (dacă într-adevăr se murează acolo și nu în vreun spa, pe cheltuiala Guvernului American).

YOU DONT FUCK WITH SOUTH PARK, MAN! WE FUCK’N NEED THIS!

Nimic în plus n-ar mai fi de spus. Fără legătură cu ceva anume, probabil după ce la distanță de două ore, zapând peste canale, am dat din nou peste femeia asta în aceeași ipostază, admirându-se în oglindă și probabil excitându-se singură la ore de maximă audiență, am simțit nevoia să remarc această evidență ignorată până acum în mod inexplicabil.

Există trei cacofonii permise în Limba Română: Biserica Catolică, Ion Luca Caragiale și Banca Comercială. Monica Columbeanu, nu. N-are voie. Nu există. Solicit Academiei Române să facă ceva în această privință, pentru că așa nu se mai poate. Destul că suntem o țară de căcat. Nu mai avem nevoie și de MoniCa-Ca Columbeanu.

În cele din urmă, prin bunăvoința youtube-ului și a traficantuluidearme, am văzut meciul… de trei ori.  Cine nu s-a grăbit și nu la văzut pe acest blog și nici la sursă, l-a ratat, probabil pentru totdeauna, deoarece HBO și-a revendicat drepturile de copyright la câteva ore după postare, iar youtube  a scos clipul. Acestea sunt însă câteva dintre opiniile umile ale unui admirator al fenomenului pe care, cu voia dumneavoastră, le voi exprima în rândurile următoare.

În primul rând, în ciuda aurei de piatră unghiulară pentru cariera lui Lucian Bute, acest meci este unul, practic, fără istoric. Desfășurată pe parcursul a aproximativ opt minute, în această luptă abilitățile lui Lucian au pus în evidență într-o măsură covârșitoare limitările lui Edison Miranda, în ciuda reputației sale de puncher redutabil. Adoptând un stil mai degrabă prudent, atipic pentru el, în primele două reprize columbianul nu cred că l-a atins vreodată pe Bute. Românul nu a insistat nici el foarte mult, punându-și în evidență prin viteză mai ales abilitățile defensive. Adică, Librado Andrade, prin maniera foarte violentă și incisivă i-a creat în al doilea meci mult mai multe probleme decât, acum, Miranda.

Lucrurile s-au schimbat în repriza a treia când, la insistențele antrenorului care îl îndemna să-și folosească ambele brațe, Bute a reușit să plaseze faimosul său upercut la ficat, urmare a unui croșeu de dreapta la cap. Deși nu a părut să facă cine știe ce pagube, bravada lui Miranda care cerea mai mult a arătat că lovitura, deși nu-și atinsese în plin ținta, îl zdruncinase pe columbian, mai ales psihic. Ca urmare, în următoarele secunde acesta a fost trimis în corzi de o serie rapidă a lui Bute, populată deopotrivă de directe și croșee. Aceasta l-a făcut pe Miranda să riposteze, columbianul reușind un croșeu de stânga, care însă l-a lăsat descoperit, Bute amendându-i îndrăzneala cu două croșee consecutive, stânga-dreapta, foarte rapide, care i-au zdruncinat adversarului dovleacul. A urmat expresia absolută a neputinței, cu Miranda punându-și mâinile în șold ca o precupeață în fața tarabei cu zarzavat, nemulțumită de prețul guliilor. Apoi totul s-a terminat. Un upercut scurt la bărbie l-a trimis pe Miranda la podea, arbitrul oprind lupta în ciuda faptului că acesta reușise să se ridice până la opt, dar clătinându-se în mod evident pe picioare, incapabil să mai continue.

Acestea fiind faptele, ce vreau să spun este că Miranda nu s-a prezentat deloc într-o formă proastă în acest meci. Ba chiar, lucru observat și de Lenox Lewis, aflat în echipa de comentatori, a părut a fi într-o reală evoluție față de luptele sale anterioare, etalând mai multă tehnică decât până acum, Miranda arătându-se de-a lungul carierei  mai degrabă un bătăuș redutabil decât un boxer cu știința luptei. Acest lucru nu i-a folosit însă la nimic, Lucian surclasându-l la toate capitolele, de la viteză la forța loviturilor. Și aici este lucrul care uimește la boxerul român. Pentru că, văzând viteza cu care aruncă pumnii, ești tentat să crezi că aceștia nu poartă cu ei o încărcătură foarte mare. Realitatea a dovedit însă contrariul.

Acum urmează însă reversul medaliei. Și anume e vorba de apelul la patriotismul lui Lucian Bute lansat acum în țară, prin care acest neam de politicieni corupți, paraziți ai banului public, bișnițari ajunși milionari, târfe și șmecheri și hoțomani, încearcă să se hrănească din succesul tânărului canadian adoptat. Aici intră în scenă Rudel Obreja, această altă tristă figură a sportului românesc, care mirosind că e rost de ceva afaceri, dacă se poate pe seama banul public – de remarcat aici apelul la Statul Român care să finanțeze șmecheria fălcosului – încearcă aducerea în țară a lui Lucian într-un meci fantomă cu Bernard Hopkins. Nu. Nu. NU. Lasă să-și facă țiganul român reclamă pe cheltuiala proprie și dacă nu poate să iasă în evidență decât prin corupție, hoție și amoralitate, să nu jinduiască la sângele celor care prin munca proprie au atins performanțe tocmai pentru că au plecat din țara asta de rahat.

Următoarea destinație a lui Lucian Bute nu este Bucureștiul miticilor nesimțiți și tupeiști, ci Las Vegas și Atlantic City unde în aceeași seară a meciului său cu Miranda, marcând diferența, poate nu de valoare, dar cu siguranță de nivel de receptare publică, Kelly Pavlik a produs o mare surpriză pierzând la puncte în fața lui Sergio Martinez.

Bernard Hopkins nu-i face nicio favoare lui Lucian dacă acceptă o luptă cu el. Pensionar care revine din când în când în meciuri demonstrative, Hopkins a produs un meci anost cu un alt pensionar al boxului, Roy Jones, și nu dorește altceva decât încă o bursă onorabilă înainte de retragerea definitivă. Asta nu însemnă că nu ar fi un adversar periculos, având în vedere precedentul cu Kelly Pavlik. Pentru Lucian ar fi însă un pas înapoi să lupte cu cei retrași din activitate. Poate să facă asta când se va retrage el însuși. Acum, ținta lui sunt luptele în America cu alți posesori de centuri la super-mijlocie ca Ward, Abraham sau Froch, pe burse tot mai importante, sau luptători cu rating mare la public, așa cum Bernard Hopkins nu mai este.

N-avem televiziuni în România care să transmită și altceva decât țărănoi agramați din fotbalul autohton, și politruci corupți care se înghesuie pe sticlă cu speranța deșarte de a acumula capital de imagine. Dar avem youtube și meciul Bute-Miranda. Luați cât e cald, că apoi o să-l retragă pentru încălcarea drepturilor de transmisie. Lenox Lewis, în echipa de comentatori.

Bute K.O. Miranda

Posted: aprilie 18, 2010 in Uncategorized

Mare lucru nu mai poate fi spus în plus, mai ales din partea cuiva care nu a văzut meciul. Acesta a fost transmis de Telesport, și se pare că a putut fi urmărit în direct pe internet. El va fi retransmis în reluare de la orele 13.00 și 19.00. Important e însă că Lucian Bute a reușit o victorie fulgerătoare în repriza a treia asupra columbianului Edison Miranda, un boxer puternic, recunoscut pentru modul murdar în care luptă, confirmând opiniile specialiștilor care văd în el unul dintre vârfurile categoriei super-mijlocii, și spulberând îndoielile scepticilor, printre care mă număram și eu, care se temeau că boxerul român a avut parte până acum de adversari facili.
Așa cum am spus, nu am văzut meciul, dar dacă Miranda nu a prezentat o formă slabă, această victorie reprezintă accesul lui Bute în stratosfera boxului mondial, dându-i șanse la o unificare a centurilor. Acesta a fost și primul meci al românului transmis de HBO, ceea ce înseamnă și o deschidere a lui Lucian către un public mult mai larg, familiarizat cu fenomenul boxului profesionist.
Una peste alta, este o mare victorie a lui Lucian Bute, care a oferit acestui popor de amărășteni, încorsetat între manelizarea culturală și cea politică, trecând prin cea economică, un prilej de mândrie, încă odată prin intermediul unei glorii sportive care a cunoscut însă consacrarea în străinătate, sportul autohton înscriindu-se în același regim de degradare ca mai toate celelate domenii de activitate din această țară.

Bute vs. Miranda

Posted: aprilie 17, 2010 in categoria "canal TV"

În tradiția a ceea ce spuneam anterior despre regimul non-valoric, neprofesionist, de irosire a banului public pe criterii politice, întru obținerea de sinecuri bine plătite pentru parveniții de partid, rude și cunoștințe, Televiziunea Publică nu va transmite meciul de box al lui Lucian Bute cu „Pantera” Edison Miranda, primul meci pe care românul ar putea să-l piardă.

După ce transmisia meciului anterior pe care Bute l-a disputat în compania lui Librado Andrade, făcut knock out în repriza a patra, a fost finanțată de un grup de oameni de afaceri, pentru ca TVR să-l aducă în studiou pe mazeta Basarab Panduru, care să trântească prostie după prostie într-un alt domeniu sportiv la care nu se pricepe, de data aceasta postul public de televiziune, rămas fără sponsori, în ciuda taxei pe care tot poporul o plătește lunar, obligat fiind prin lege, nu a mai fost interesat de evoluția sportivului, probabil, numărul 1 al României, de când fotbalul a luat-o pe ulei de ceva vreme.

Dar revenind la meci, Edison Miranda e fără îndoială cel mai redutabil adversar pe care românul l-a întâlnit până acum, columbianul pierzând doar în fața unor nume foarte grele din boxul profesionist ca Arthur Abraham, Kelly Pavlik și Andre Ward. Ca dovadă a forței sale teribile stă primul meci pe care l-a disputat cu armeanul Arthur Abraham, un boxer puternic, vestit pentru defensiva impenetrabilă, care a fost nevoit să lupte cu maxilarul fracturat timp de opt reprize.

În tradiția Statului Mafiot, în mod perpetuu aflat în ilegalitate, Radioul Public funcționează de ani de zile în contradicție cu normele elementare specificate de Codul Muncii. Mai nou, am aflat că și Televiziunea de Stat practică același regim ilegalist, prin care pălmașii ținuți pe bani de semințe economisesc banii bugetului care alimentează salariile obscene ale sinecuriștilor numiți în funcții pe criterii politice, de rudenie, ori de relații de natură variată, de la sexuală( adică raportată la sex și nu neapărat la servicii ori orientare sexuală) la pile.

Este vorba de contractele de muncă pe termen determinat, prin care sunt angajați toți reporterii de teren, adică tinerii care cu adevărat muncesc, în timp ce hodorogii comuniști lâncezesc și fac curul mare în scaune confortabile, cu câte un rahat de emisiune săptămânală care nu e urmărită de nimeni, dar pentru care se plătesc bani cu ghiotura din buzunarul contribuabilului obligat prin lege la plata taxei radio-tv. Astfel, dacă Radioul Public practica încheierea de contracte de muncă la fiecare trei luni de zile, din câte am auzit acest lucru s-a modificat, contractele fiind acum încheiate odată la două luni. Televiziunea Publică e însă și mai temerară și avangardistă în acest domeniu. Aici, contractele de muncă pe termen determinat se încheie lunar, adesea reporteri lucrând fără să aibă contractul prelungit la zi.

Conform Codului Muncii, contractele de muncă pe termen determinat nu doar se încheie în condiții cu totul și cu totul speciale, dar acestea nu pot fi prelungite de mai mult de două ori, durata maximă pe care pot fi încheiate fiind de 24 de luni. Adică, angajatorul, fie el privat, ori mafiot bugetar, nu poate angaja aceeași persoană prin mai mult de trei contrate de muncă pe termen determinat consecutive. Ei bine, în prezent Radioul Public încheie anual cu fiecare reporter al departamentului de știri șase contracte de muncă pe termen determinat. Televiziunea Publică încheie 12, că doar e o instituție mai balșoaie, și trebuie să-și respecte statutul de grămadă monstruoasă de bălegar.

Ei bine, de ce se petrec lucrurile astfel? Păi, pentru că atât Televiziunea Publică cât și Radioul sunt mastodonți disfuncționali rămași în același regim de funcționare din vremea comunismului, mare parte dintre angajați facând curul mare pe scaune și sforăind cu capul pe birou tot din acele vremuri. Iar atunci când un sistem disfuncținal hrănește o grămadă de paraziți aflați la conducere, aceștia sunt interesați să posede un sistem prin care orice revoltă să poată fi suprimată din fașă. Și cum anume? Păi, prin contractele de muncă pe termen determinat, prin care nemulțumiții – recte pălmașii din departamentele de știri ținuți pe bani de semințe – sunt dați afară, fără ca Trahanache din conducere să-și bată capul cu punctele din Codul Muncii prin care poate fi desfăcut un contract serios de muncă. „Nu mai putem să-ți prelungim contractul, din cauza dificultăților finaciare”, ți se comunică cu o vorbă mieroasă de șarpe . Și valea, și altul în loc, că doar sunt o grămadă de muritori de foame pe toate gardurile.  

Ca un exemplu de disfuncționalitate perpetuată la Radioul Public, spre exemplu, ar trebui să numim soft-ul de editare a înregistrărilor audio. Numit Dalet, la postul regional de pe malurile de-a lungul cărora Mureșul curge duios, acest soft este defect de ani de zile, prezentând o neconcordanță între înregistrarea audio și reprezentarea grafică a acesteia, astfel încât, la editare, atunci când se execută tăieri ale materialului, reporterul se trezește că acestea nu au fost realizate exact, existând abateri de 1-2 secunde. Astfel, reporterul trebuie să determine o marjă de eroare și să taie în conformitate cu aceasta, pentru a obține un insert audio în știre cât de cât corect. Această situație nu poate fi remediată prin înlocuirea programului, deoarece Radioul, fiind o instituție publică, are nevoie de o licitație publică, LA NIVEL NAȚIONAL, fiindcă studiourile teritoriale nu au personalitate juridică, iar licitațiile astea nu se pot organiza fără ca cineva anume să smântânească niște bani groși de la buget prin alegerea ofertei celei mai costisitoare, gonflată în mod artificial. Și așa se lucrează de ani de zile, fără ca nimeni să facă nimic. E inutil să mai spun că Radioul Public folosește încă formatul audio mp2, confirmând statutul de FOSILĂ CRETACICĂ  a instituției.