Conjectura Perelman

Posted: Aprilie 5, 2010 in categoria angelica

Pentru că suntem încă în plină sărbătoare pascală, și nimeni nu vrea să vină afară să se joace, mi-am găsit timp să abordez un subiect pe care, deși drag mie, l-am neglijat în favoarea altora mai potrivite pentru greața cotidiană. Mea culpa. Și tot pentru că suntem încă în sărbătoare pascală, iar UN BULGĂRE DE VOMĂ crede mai degrabă în bosonul Higgs decât în dumnezeu, vom prezenta viziunea noastră din această perspectivă despre cum anume arată dumnezeirea.

Grigori Perelman este matematicianul rus care la acest început de an a șocat deopotriva lumea științifică cât și cea profană, refuzând premiul de un milion de dolari acordat de Clay Mathematics Institute pentru rezolvarea uneia dintre cele șapte probleme „fără soluție” ale matematicii universale. Este vorba despre Conjectura Poincaré, după numele matematicianului francez Henry Poincaré care a formulat-o acum mai bine de un secol.

În urmă cu opt ani, în tradiția unui absolut dezinteres față de faima personală, Grigori Perelman a trimis unei reviste on-line o rezolvare schematică a problemei, întinsă totuși pe 28 de pagini, care a necesitat mai bine de patru ani pentru a fi deslușită. Ulterior, Xi-Ping Zhu și Huai-Dong Cao, doi matematicieni de origine chineză, au oferit rezolvarea completă a problemei, având la bază soluția Perelman, aceasta ocupând mai bine de 300 de pagini. Minimalizarea meritelor lui Perelman în favoarea celor doi matematicieni chinezi de către conaționalul acestora, Shing-Tung Yau, a determinat apoi retragerea lui Perelman din activitatea academică.

Atenția opiniei publice s-a concentrate însă pe refuzul milionului de dolari de către un om care nu doar trăiește în condiții de pauperitate extremă, ci chiar de mizerie fizică, la un moment dat apartamentul său infestat de gândaci fiind considerat o amenințare pentru igiena imobilului în care se află. Acest om e un înger, mi-am spus atunci, doar pentru a descoperi că opinia generală a publicului este de cu totul alte conotații. În loc să privescă opțiunea omului de geniu ca o transcedere a spiritului superior dincolo de natura vulgară a materialității, acesta a văzut în refuzul banilor și izolarea sa o dovadă a nefericirii și suferinței. Și atunci îndoiala a înlocuit exaltarea inițială care mă cuprinsese. Să nu fie oare aceasta o scânteie imaculată în acest noian de vulgaritate, ci doar expresia unei penitențe autoinduse, izvorâte din drama unui suflet torturat și fatalist? Pervers? Masochist?

Când a refuzat premiul Societății Europene de Matematică,  Perelman a motivat gestul, spunând că juriul nu este calificat pentru a aprecia în mod just munca sa. Megalomanic, dacă nu ar fi cu totul adevărat. Când a refuzat premiul Fields (un fel de Nobel al matematicii, dar care se oferă, nu în fiecare an ca acesta, ci odată la patru ani) sir John Ball, președintele Uniunii Internaționale a Matematicii, care venise să-l convingă să accepte disticția, a trebuit să fie de acord cu faptul că odată soluția acceptată ca fiind corectă, orice distincție suplimentară devine irelevantă. Pentru că dacă arta poate fi apreciată în termini subiectivi și deci un premiu îi conferă recunoaștere dincolo de valoarea exprimată în unitate monetară, număr de exemplare vândute, etc., matematica funcționează cu judecăți sintetice a priori. Odată corectitudinea acestora stabilită, ele capătă caracter apodictic, universal valabil.

Deci, în locul prosperității materiale conferite de milionul de dolari, Grigori Perelman a ales cămăruța sa din Sankt Petersburg, infestată de gândaci. În locul recunoașterii meritelor sale printr-o disticție internațională, a ales abandonarea matematicii, referitor la demersul lui Shing-Tung Yau apreciind cu amărăciune că societatea, în loc să-i izoleze pe cei ce încalcă normele etice, îi face pe cei singuri să se simtă înstrăinați. A spus că nu este un om de succes, pentru că cum ar putea, considerându-se astfel, să se alăture faunei de târfe ale reușitei în viață care ocupă în fiecare zi prim-planul expunerii publice? Solicitat de un reporter pentru un interviu, i-a transmis prin ușa încuiată că nu poate fi deranjat, deoarece culege ciuperci. Hei, și mie mi-e greu să trăiesc cu toți tâmpiții din jurul meu. Îmi închipui cum trebuie să se simtă unul ca el.

Grigori Perelman nu a manifestat doar un dezinteres total față de glorie și avere, ci chiar față de matematică, postând pe internet, la dispoziția tuturor, o demonstrație schematică a problemei lui Poincaré, lăsându-i pe ceilalți să-și bată capul cu identificarea soluției găsite. Apoi s-a arătat rănit de tentativa altora de a-și asuma meritele sale. Poți reprezenta un spirit sublim și să fii afectat de meschinăria și necinstea lumii?

Ca să refuzi bogăția, e nevoie să trăiești în mizerie materială? Sau, poate, banii răpesc spiritului elevația.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s