気合

Posted: Aprilie 7, 2010 in categoria criminală

Nu știu cum a fost odată. În vremea comunismului eram un copil și toată utopia dictaturii, de la raportările de litrii boabe la hectar, la Epoca de Aur cu sărbători petrecute pe întuneric, ulei de rapiță în loc de floarea soarelui, negru precum catranul, pâine pe cartelă și manifestații populare cu coloana sonoră înregistrată pe bandă și transmisă prin stații de amplificare, totul mi se părea de un comic extrem, de cea mai bună calitate. Mă umfla râsul, pentru că alții purtau povara responsabilităților existenței într-un sistem diform și disfuncțional. Apoi, după ’90, adolescent fiind, aveam cu totul alte preocupări, mai degrabă culturale, filozofice, legate de tulburările vârstei, decât de cele de pe scena politică.

De aceea, acum, când trăiesc anii deplinei maturități, am sentimentul că mă aflu în cea mai rea dintre lumile posibile. Într-o lume în care nu mai asistăm la disoluția autorității Statului, ci la Statul ca entitate mafiotă, aflată în strânse relații cu lumea interlopă, populat de târfe și găinari și rubedeniile lor, de homunculi fantoșe fără reală autoritate, fără viziune, fără valoare. NULITĂȚI care promovează în subordine alte nulități, interesate doar de imaginea publică și cosmetizarea acesteia prin aservirea mijloacelor de informare în masă. Un STAT MAFIOT condus de un președinte care se diferențiază de predecesorii săi poate nu printr-un grad mai mare de malignitate, cât prin subordonarea malignității din etajele inferioare ale puterii – fie ea politică ori economică – intereselor personale. Și astfel, corupția a infectat toate sistemele, și a ajuns să se manifeste în cel mai fățiș mod cu putință.

Un pui de lele, un căcăcios cu tulei în barbă, îmbătat de propriu-i egocentrism alimentat prin educația furnizată de substratul parental constituit, prezumtiv, din una bucată GĂOZAR DE PARTID, beneficiar de contracte frauduloase cu Statul, parvenit pe criterii politice, împerecheat cu una bucată bună CĂȚEA DE EVENIMENTE MONDENE, crăcănată întreținută care a insuflat progeniturii sale propriu-i narcisism, dictând obișnuința de a primi orice prin simpla nerușinare de a pretinde…

Și un bunic cu nepoțică, decedat în urma unui stop cardiac fără nicio legătură cu traumele fizice suportate, așa cum reiese din raportul autorității medicale a Statului Mafiot. A autorității medicale a șpăgarilor de profesie, propovăduind de acum coplata în sistemul de sănătate, de parcă acesta n-ar fi existat până acum. Că doar ce analize de laborator și investicații interne de genul ecograf, endoscopie, etc. se mai realizează în sistemul public de sănătate?

În Japonia secolelor XIV-XV, tulburările politice, nesiguranța generată de luptele continue dintre seniori care sărăceau țara, lăsând oamenii sărmani pradă tâlharilor care ținteau un trai  mai comod decât truda cultivării pământului, a dus la nașterea unui soi nou de războinici: shinobi. Nu siluete feline costumate în negru, ci ronini dezonorați pe câmpul de luptă, țărani cultivatori de orez, cu trupul acoperit cu snopi de paie, dobândind abilitatea de a transforma unelte agricole în arme letale. La fel, în Okinawa acelor vremuri, interzicerea de către autoritatea instituită a folosirii armelor de către omul comun a dus la nașterea sistemelor de luptă cu mâinile goale, mai târziu cunoscute sub denumirea generică de kara-te.

În același fel, în România acestor zile, în care Statul asuprește omul simplu care este sărăcit și mai mult prin tăierea pensiilor și salariilor bugetare doar pentru ca buzunarele parveniților politici să se umfle și mai bine, în care justiția nu face dreptate” decât avuților pe care îi apără împotriva sărmanilor, în care omul este îmbolnăvit de alimentația industrială promovată de dictatura retailer-ilor și îngroașă rândurile dependenților de un sistem de sănătate pe butuci, acum mai mult ca oricând, omul simplu trebuie să-și cultive puterea prin sine însuși, să găsească acea disciplină de viață în care spiritul și trupul să dobândească fermitatea unei coloane de granit în mișcare. Și atunci când un puțoi de bani gata se tulbură ca un fătălău isteric pentru că nu treci destul de repede strada prin fața mașinii lui de parvenit nesimțit, să fii în stare să-i umfli pufarina și să-l lași în patru labe, să-și culeagă singur incisivii de pe caldarâm.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s