Arhivă pentru Mai, 2010

Anunțuri

Într-un articol anterior mi-am permis câteva considerații… ăăăăăăă, mai puțin măgulitoare la adresa primei evoluții în ring peste hotare a marelui Moroșanu, supranumit Moartea din Carpați, luptătorul cu cea mai inteligentă figură din circuitul K1”. Evoluția sa la „Dansez pentru tine” n-a avut darul să-mi schimbe viziunea, cu atât mai mult cu cât a și câștigat. În definitiv, așa popor, așa campion.

Un interviu publicat însă recent în revista Kamikaze m-a făcut să-mi dau seama cât de mult m-am înșelat în privința voinicului pugilist cu cracii, al cărui dovleac cu fruntea teșită  pare că ascunde într-adevăr un creier. Ceea ce nu se poate spune și despre premierul Emil Boc, supranumit Mortul din Carpați, a cărui expresie facială de buhai de baltă ne informează cu precizie despre bășinile pe care le are în cap. De aceea, mi-am permis să reproduc câteva dintre cugetările de înaltă definiție filozofică ale moroșanului, spre îndreptarea liliputanului de la Palatul Victoria care pare pierdut în derivă pe valurile agitate ale crizei românești.

“Nouă, românilor, ne place să vedem proști la televizor (n.a. – ceea ce explică prezența lui Boc pe micul ecran) Mie mi-a zis Radu Pietreanu o vorbă mare: Cătălin, tu la televizor trebuie să fii mai prost, ca oamenii ăia prosti care se uitâ la tine, să spună: uiti prostu’ ăla, hă-hă-hă”!

Ok! Bo-bo-boc se pare că a prins-o pe asta. Nu același lucru se poate spune însă și despre motivele accentuării deficitului bugetar. De aceea, iată ce crede Moroșanu: ”Criza asta din România e o criză socială mai mult dată de televiziuni. În realitate sunt sunt foarte mulți bani din comerțul subteran, nu se plătește TVA, toate firmele fac evaziune fiscală. De-asta nu are statul bani să ne plătească nouă salariile. Nu, legislația românească e foarte proastă. Ca să facă evaziune fiscală, fac firme fantomă, bagă banii dintr-un cont în altul și TVA-ul nu se mai plătește ”. Deci, Boc, te-ai prins?

Moroșanu despre politicieni, mai ales Boc: ”Părerea mea, întreaga generație de politicieni trebuie schimbată( n.a. – sau poate dă domnul și mor toți). Părerea mea, la Guvern îs niște obosâți (n.a. – mie-mi spui. Uită-te la Boc) cu burți în față. Îs niște oameni care nu îs educați (n.a. – de la țară, ca Boc), niște pupincuriști (n.a. – din nou referire subtilă la Boc).

Și acum, de la Moroșanu, un model de guvernare pentru mangafaua de la Palatul Victoria care nu știe decât să taie pensiile și salariile: ”În primul rând, ca să ieșim din criza financiară, trebuie să schimbăm legislația fiscală. Cari esti foarte proastă. Trebuie să copiem un model de la o țară care are cea mai bună fiscalitate. Model fiscal care esti foarte bun, care a dat randament în ultimii douăzeci de ani, este modelul din Polonia. Polonia este o mare putere europeană. Ajunge să fie o mare putere europeană”.

Deci, în concluzie, în locul Mortului din Carpați, propun președintelui Băselu’ la conducerea Guvernului pe Moroșanu, un tânăr de viitor cu pumni de piatră și o idee foarte tare de ieșire din criză. Copiatul! Că dacă tot ești prost și needucat, măcar fii șmecher! Nu ca Boc.

Se apropie ziua fatală a punerii în aplicare a programului amplu de jupuire a amărășteanului bugetar de către diriguitorii destinelor acestei țări varză, întru conservarea afacerilor clientelei politice liberal-democrate, și asistăm la continuarea procesului securisto-marinăresc de manipulare a prostimii care vrea să creadă în mântuitor. Mai întâi, așa cum bănuiau mulți, bo-Boc-ul, mangafaua, a anunțat o îndulcire de formă a așa ziselor măsuri de austeritate de care scapă pensionarii cu 300 de lei rămași să supraviețuiască, persoanele cu handicap și cam atât, măsură care era evident gândită din start pentru crearea iluziei concesiilor făcute de dragul amărâților care să accepte astfel mai împăcați amputarea. Apoi, ministrul sexi, Udrea, a venit să anunțe desființarea Companiei Naționale de Inverstiții – taman acum când se vorbește de mirabolantele investiții care ar urma să se facă cu banii economisiți de la pensionari –  peste noapte descoperită ca un mijloc de sifonare a banului public în cantități industriale.

A apărut chiar și la televizor în ipostaza de mama Tembo, tremurând de grija poporului, înfierând corupția funcționarilor statului care smântânesc bani din proiecte europene fără știrea miniștrilor care, mititeii, n-au nicio putere. Și poate chiar i-ar fi mers cu marele jurnalist milionar, cu dosar de turnător, Bogdan Chiriac, agil și pătrunzător ca o piftie lăsată la soare. Noroc cu Tolontan, care i-a mai retezat avântul demagogic, cerându-i să explice calitățile pentru care a fost numită șefă peste cel mai dolofan portofoliu din guvernul condus de mangafaua bo-Boc. Întrebare inutilă, de vreme ce la ea răspunsese anterior cel mai renumit dansator de samba de pe malul mării, baronul local, milionar și, nazist de conjuctură, Radu Mazăre. Că, de, curul te poate duce departe!

Apoi, peste toate acestea, cum se putea altfel, avem și înregistrările. De data aceasta cu marinerul în ipostaza de ascultat cu urechea, și televiziunile mogulilor în opoziție străduindu-se să scoată ceva incriminant împotriva nesimțitului. Și atât de tare s-au străduit, încât niciun moment nu s-au întrebat de unde provin aceste înregistrări în realitate. Cine s-a apucat să-l sape pe șeful statului? Păi nimeni, pentru că aceste înregistrări surprind marinalul în aceeași ipostază consacrată de opozant aflat la putere. Că uite-l cum îi avertizează el pe pungași că nu se mai poate cu gonflarea contractelor prin acte adiționale, cum îi amenință cu doi ani până la falimentul țării! Adică, el încearcă să se lupte cu hoția, e plin de intenții bune, dar corupția e mare și generalizată și Chiorâș Chiondorâș n-are nicio putere.

Îmi aduc aminte de un mit asemănător din vremea comunismului când se aflau mulți lobotomizați care nu-i găseau nicio vină analfabetului Nea Nicu care “mamă, ce-ar face el dacă ar știi cum o duce poporul”!

Avem, deci, o piesă de teatru cu Chiorâș Chiondorâș în ipostaza de singur la putere împotriva celorlalți la putere care fură, duduia Udrea, drept singurul ministru care trage în chiaburi, prin contrast cu restul care sunt de porc  încercând să pară fecioară, și bo-Boc cel Groaznic de… fătălău, ciuca bătăilor, mărturisind că este intimidat de mariner, pentru că acesta îl depășește în înălțime cu un cap, deși măsoară doar unu cincizeci. APLAUZE!

Îmi dau seama că apelativul dosnici nu este unul tocmai… delicat, ori corect politic față de minoritatea sexuală în discuție. Vroiam să spun poponari… adică avortoni… găozari, pirații bucilor… ăăăăăăăăă… mă rog, nu mă prea pricep la chestiilea astea. Oricum, ați prins ideea.

Și, probabil ați auzit că a mai fost un marș al homosexualilor în capitală. De ce doar în capitală, nu știu? Mie personal mi se pare o discriminare, pentru că dacă ar fi să alegi un oraș plin de futuți în cur – vai ce expresie urâtă – Tîrgu Mureșul n-ar trebui în niciun caz ocolit.

În fine, au mai defilat odată dosnicii, în virtutea fixațiilor exibiționiste tipic feminine care îi caracterizează, cu nu știu ce ambasador homofil și un popă lezbiană (sau, o popă lezbiană?) ținând discursuri încurajatoare, și cu această ocazie am avut parte și de intervențiile imbecile ale apărătorilor fibrei androgine a poporului român, altfel un neam de mămăligari. De ce extrema dreaptă își face simțită prezența doar cu asemenea ocazii, ar merita psihanalizat? Foarte probabil, în acest fel cămășile verzi reușesc o rezolvare amiabilă a conflictului cu propriilor înclinații homosexuale refulate. În definitiv, așa cum am mai spus odată, nu există nimic mai gay decât curul cu cizme al lui Hitler.

Ceea ce mi-a atras însă încă odată atenția, a fost intervenția la un post de televiziune a una bucată popă moralist care vedea salvarea fătălăilor de la păcatul sodomiei în duhul domnului și medicina tradițională de șpagă și erori fatale Made in Romania. Doctorul Ciomu probabil ar fi putut face ceva pentru îndreptarea pederaștilor, nu zic ba, dar, în general, perpetuarea ideii că homosexualitatea este o boală e o eroare demnă de Evul Mediu, dar intolerabilă în secolul 21.

De aceea, pentru prostimea scrântită întru domnu și naziștii patrioți, voi spune că homosexualitatea nu este o boală ci o perversiune sexuală de obiect – pentru că obiectul sexual este altul decât celălat sex, ca și în cazul fetișismului, zoofiliei etc. și de obiectiv – pentru că actul sexul se realizează altfel decât prin împreunarea organelor genitale, așa cum mai sunt felația, cunilingusul, foarte populare și în mediile heterosexuale, ori, mai hardcore, coprofilia, urofilia… ați prins ideea.

Deci, homosexualitatea este un comportament sexual care nu se instalează ca urmare a unui defect vegetativ – și nici nu te naști cu ea, cum încearcă să se justifice unii – ci ca urmare a experiențelor avute pe parcursul dezvoltării psihosexuale din fragedă copilărie, care orientează într-o formă sau alta libidoul și, implicit, alegerea de obiect. Poate că tata te-a bătut prea mult la fund, sau mamițica purta pantalonii în casă și, în naivitatea ta, ai confundat-o cu bărbatul. Nu e nicio tragedie. Se mai întâmplă. Unora le plac grăsanele. Altora le plac băieții. Asta-i viața. Și astea sunt vremurile.

În definitiv, de când femeia e egală cu bărbatul, în realitate cu toții suntem niște fătălăi.

Dincolo de modul discreționar, netransparent, evident rău intenționat, nesimțit, clientelar prin care se derulează guvernarea marinerului, mijlocită de fantoșa boboc, homunculul miop, servil și lingău, o afirmație a finanțistului analfabet al domeniului IT, Sebastian Vlădescu, mi-a atras în chip deosebit atenția. Și anume, că o scădere cu 2% a achizițiilor publice – care ar scutii pensionarii, persoanele cu handicap, agricultorii, salahorii cu minim pe economie, profesorii etc. de adâncirea mizeriei propriei existențe – ar produce daune grave mediului economic. Ce ne spune nouă asta? Păi, ne spune faptul că la 20 de ani de la Revoluție, economia acestei țări este în continuare mijlocită de Stat. Statul este cel mai mare client al actorilor activi în economia românească, ne-a mai spus Vlădescu, confirmând astfel opinia generală că în această țară de două parale nu prosperă decât afacerile clientelei politice aflate în relații economice cu Statul. Și, doamne ferește, să prejudiciem afacerile clientelei politice. Clientelă politică ce se îngrașă prin parazitarea banului public la care contribuie toți amărăștenii care acum sunt împovărați odată în plus prin aceste măsuri vulgare de așa zisă austeritate.

E ca și cum, la Tîrgu Mureș, primarul cu ochii violeți ar spune că nu poate să nu împovăreze bugetul local cu o datorie de 6 milioane de euro, pentru că altminteri ar produce daune grave afacerilor lui Bența, pe care criza la prins pe picior greșit cu investițiile lui în domeniul imobiliar.

Să nu-ți vină se le dai foc la toți, să-i dai cu capul de treptele Palatului Victoria, să-i calci în picioare și să-i lași pradă mulțimii care să-i linșeze?

Cineva râdea de termenul revoluție înaintat de un lider sindical. Poate că-ți este lesne să râzi, atunci cât poponeața ta stă oblojită la căldurică. Dar chiar și așa, ar trebui să înțelegi că datoriile în care destrăbălarea acestor târfe ne-a băgat, a îngropat acestă țară pentru următorii 20 de ani. Asta după ce alți 20 de ani nimic nu s-a construit în România. Înseamnă aproape dublu față de urgia țărănoiului Ceaușescu și a proastei lui, academiciană de renume mondial. Și de ce? Pentru că, în esență, suntem un popor de mămăligari, de maneliști fără coloană verticală, fără vigoare morală. Un neam de fătălăi proptiți în patru labe, puși la produs. Pentru că , altfel, cineva ar institui un alt pluton de execuție și la comanda foc, din nou s-ar trage grupat, fără reținere.

Peștele de la cap se împute. OFF WITH HIS HEAD!

Un ipocrit pro urbe

Posted: Mai 20, 2010 in Uncategorized

Am citit materialul unui coleg de breaslă despre motivele pentru care vicele cu cel mai mic venit din Primarie, dar cea mai bengoasă mașină, n-ar trebui să primească disticția de cetățean pro-urbe și, sincer, până la finalul articolului, n-am înțeles exact dacă autoul îl înjură sau îl perie pe nominalizat. În consecință, având în vedere iminenta galonare a eroului nostru, trecând peste senzația că avem de a face cu un alt mârlan pus la butoane de o conjunctură nefericită, numită Dorin Florea, în rolul căpitanului care-și promovează locote… adică maiorul, poate că juriul pro urbe, sau cine acordă disticția asta, ar trebui să aibă în vedere simplul fapt că în afacerea cedării contractelor Poliției Comunitare, cu tot cu personalul aferent, către firma de pază înființată de Dumitru Munteanu, fost angajat al Poliției Comunitare, pe hârtie figurează deopotrivă semnătura inculpatului penal Viorel Filip, fostul șef al Poliției Comunitare, cât și cea a eroului pro urbe, paradoxal doar martor în proces. Adică, mai pro urbe decât atât nici că se poate. Mai ales că nu doar vicele, dar nici primarul nu pare străin de această afacere. Adică, de două ori pro urbe.
Și, în definitiv, ce mare brânză pro urbe ăsta? Că doar în Wild Oltenia, un primar pus la răcoare a fost desemnat cetățean de onoare al orașului, și până și academicianul chilug Răzvan Teodorescu a salutat inițiativa. Deci, încă odată pro urbe. Așa că, de ce nu? Pro urbe la toată gașca!

Ce-am înțeles eu din criza asta? Mmmmmmmm… nu mare lucru. Eu unul nu sunt economist, finanțist, bancher, n-am niciun ban, dar sincer, pe mine nu mă conving deloc analizele astea cu deficitul și cu “cheltuim mai mult decât producem” și “avem mai mulți pensionari decât populație activă”, bla-bla-bla. Rahaturi! Pentru că dacă așa stau lucrurile, atunci să-mi spună mie minunații analiști de unde fură toți paraziți banului public care prosperă în această țară de două parale? De unde fură, dacă nu sunt bani? Pentru că eu, cu experiența mea limitată de jurnalist local, știu de achiziții publice cu de cinci ori prețul gonflat. MTS a facut “o mie” de patinoare de plastic cu 150.000 de euro bucata, la care se adaugă cel al lui Dorin Floarea de Mucegai care se  dă Panseluță, de 200.000 de euro, bani din bugetul local, pentru că Funeriu n-a trecut cu promoția lui Carpații. Pentru că eu cu ochii mei am văzut ce mârlan imbecil au pus șef la Direcția Apelor, ce dobitoc care, de câte ori deschidea gura, scotea un ou de porumbel, în ciuda gesturilor disperate ale purtătorului de cuvânt care încerca să-l facă să-i tacă fleanca –  cioban prost care acum este suspectat de un tun de 17 miliarde de rahaturi care zac printr-un depozit în așteptarea Curții de Conturi. Și astea sunt afaceri derizorii, de târg derizoriu.

Dacă luăm însă în considerare varianta oficială, și cum altfel am putea face, de vreme ce, așa cum îi arată numele, e singura oficială, în ciuda modului abscons în care lucrează guvernul bo-bocului marinalului, cauzele crizei transpar mai limpede ca niciodată. Pamperșii sunt de vină! A zis-o, dom’le, marinerul! E prea mulți pamperși, și ăștia duc țara de râpă.

Pe urmă, minunea aia cu studii superioare de la finanțe, care nu știe cum funcționează goagălul și uindousul,  a descoperit celalată cauză. Usturoiu’! Ceea ce nu poate fi decât adevărat, pentru că mie unul îmi pute teribil de câte ori moftangiul deschide muianul.

Și cum a zis mangafaua că se rezolvă? Harșșșșh cu 15 și 25%! Atâta pute el! Atâta pute bibilica lui de finanțist premiant, clasa I. A lui și a marinerului care, de fapt, îi și întrece. Pe toți.

Acestea fiind spuse, m-am uitat și eu la manifestația bugetarilor rupți în fund și lăsați să moară de foame și, ce-am observat e că, în timp ce amărăștenii zbierau de mama focului și-și agitau fluturașii de salar, oaia rumega imperturbabil. Oaia era mulțumită. Ceea ce devine plin de relevanță pentru mine unul, care, încă de când eram diplodo vroiam să fiu orice altceva decât om. Vroiam să fiu leu, panteră, jaguar, condor, armăsar – ceea ce încă îmi doresc să fiu – dar abia acum îmi dau seama de naivitatea acestor dorințe imature. Mai bine fii oaie. Sau porc.