Arhivă pentru Iunie, 2010

…și nici de ai cuplului de vajnici edili mureșeni, Nebunul și Florea.

Surse demne de încredere ne-au informat că tunul imobiliar prin care Bența, în cârdășie cu primarul erou al Tîrgu Mureșului, Dorin Florea, vrea să îndatoreze orașul pe vreo 20 de ani, pentru ca blocurile minune de pe bulevardul Pandurilor, la care lucrările s-au sistat din lipsă de finanțe, să-și găsească un client, n-o să mai fie. Și asta  pentru că niște norme ale finanțelor publice spun că în cazul contractării unui împrumut de asemenea anvergură, 6 milioane de euro, e nevoie de o garanție a statului  care să acopere eventualele riscuri de intrare în faliment a administrațiilor locale. Și, din câte se pare, mușchiul lui Bența nu bate atât de departe, pentru că niște băieți de la centru și-au aruncat privirea pe niște hârtii, și au zis ceva de genul: ”ce-i asta?! mmmmmmmmm… nu… nu ne interesează”.

Așa că, MARELE PROIECT DE ÎNREGIMENTARE A BANULUI PUBLIC ÎN BUZUNARELE MIRABOLANTULUI DEZVOLTATOR IMOBILIAR BENȚA, care n-a bunghit-o pe asta cu turnurile fantomă în contextul crizei imobiliare, n-o să meargă. Până la proba contrarie.


Anunțuri

Iliescu, Costantinescu și președintele mariner. După părerea mea, primul și ultimul și-au asigurat un loc de seamă în manualele de istorie. Nea Nelu, criptocomunist agresiv, demagog, fiară politică prin excelență care nu doar a chemat minerii la București, dar le-a și mulțumit pentru ciomăgirea studenților și devastarea sediilor partidelor istorice, de departe cel mai ilustru politruc al Românie post ’89, vinovat pentru tolerarea jefuirii țării prin care s-au născut mogulii și milionarii în euro de azi, pricopsidu-se, ca o ironie, și cu faima de “sărac și cinstit”. GENIAL!

Marinerul, “care-l și întrece”, în realitate nu ajunge nici la genunchii ilustrului său înaintaș. Demagog, dar prost, demascat ca cel mai vulgar și mai nesimțit mincinos al clasei politice românești. Nu doar comunist, ci și securit. Dacă Emil Constantinescu s-a declarat înfrânt de structuri, marinerul și le-a subordonat, servind și servit de acestea. Va rămâne fără îndoială în istorie, dar undeva la tomberon.

Și acum, Constantinescu, pentru că la el doream să ajung. L-am întâlnit odată la Tîrgu Mureș, prin 2006 cred. Venise în redacție și am putut schimba câteva cuvinte. Nu mi-a lăsat o impresie prea bună. Părea ros de invidie față de popularitatea marinerului, pe care-l înfiera pentru a douăzecia” descindere la Mărăcineni. Îl numea populist, fățarnic, demagog. Dorea un alt președinte. Eu, care nu vedeam nicio personalitate care măcar să-l egaleze la capitolul imagine pe căpitanul Chiorâș Chiondorâș, am întrebat: pe cine? Altul, mai puțin populist, a răspuns Constantinescu. El vorbea despre un ideal, eu întrebasem despre realitate. Și realitatea a arătat în 2009 că n-a existat altul.

Simțea nevoia să se justifice, încercând să șteargă faima sa de președinte slab, fără autoritate.

Astăzi, când ne-am lămurit ce calamitate reprezintă președintele jucător, începem să înțelegem nedreptatea făcută lui Emil Constantinescu. Iar intervenția sa de aseară a fost cea mai relevantă expunerea a falsei crize prin care trece România de azi. În 97, când CDR a venit la putere, România avea o rezervă valutară de 60 de ori mai mică decât în prezent. Nu mai rețin cu cât, dar PIB-ul era de asemenea cu mult inferior. Inflația era de 150%, în timp ce cea preconizată pentru anul acesta e de 3,…%. Iar populația nu s-a modificat.

În ‘97 eram student la Brașov. Tatăl meu murise, iar maică-mea nu mai putea să-mi trimită niciun ban cu care să mă întrețin la facultate. Am terminat studiile în 2000, trăind dintr-o dobândă bancară și pensia de urmaș rămasă de la tata. Era criză? Eu n-am simțit nicio criză. Și nici n-am auzit de nicio scădere a salariilor bugetarilor, ori a pensiilor. Și nici România nu era datoare vândută FMI-ului.

De aceea, consider că o reparație morală ar trebui aplicată președintelui Constantinescu. Dintre cei trei, până la urmă el a fost CEL BUN”.

Cântarea de duminică

Posted: Iunie 6, 2010 in categoria angelica

Vi-l mai amintiți pe Viorel Bubău. Fost orfan, fost primar erou al Sântanei de Mureș, fostă glorie din creion a sportului ecvestru, fost patron de fițuică locală înregimentată politic, fost terorist funciar în Sântana, reconvertit în latifundiar, fost anchetat penal (fost, pentru că între timp s-a trecut la etapa următoare, judecata, care durează de vreo câțiva ani), fost director adjunct APIA , fost consilier juridic fără studii de specialitate, în prezent fără ocupație. Am avut onoarea de a-l întâlni odată. Mare om. Impresionant mai ales prin cantitatea de rahat pe care reușea să o debiteze în unitatea de timp. Nimeni nu-l întrece.

Îmi face impresia că au început să-i tremure gogoșarii. Criza se prelungește. Imobiliarele sunt aer. De când nu mai e primar, s-a terminat cu accesul direct la conducta cu bani publici. S-a terminat cu sforăria, și 700 ha de teren viran în proprietate, plus căsoi nesimțit de bugetar corupt, atârnă greu la impozit. Și ”famelie” MARE… remunerație… mică. Așa că l-a pus pe Groza să trântească un comunicat.

Vi-l amintiți pe Cornel Groza. Fost redactor șef de fițuică instituționalizată, înregimentată politic, devenită un model pentru cum se bagă un ziar în pământ, fost editorialist cu diplomă de excelență la Premiile Măsluite ale Presei Mureșene, din care organizatorii, în vremurile bune, mai storceau un ban ”cinstit” din sponsorizare, fost…

Fost în general, în prezet reconvertit din câine de pază al democrației, în câinele lui Viorel Bubău. Și pentru că nu mai are suport pe care să-și publice compunerile, de când a fost dat afară de la 24 de Ore… a început să-și trimită producțiile prin e-mail. Un fel de ”povești” cu mesaj moralizator deghizând o realitate pornografică, populată de perversiuni HARDCORE, cu cantități impresonante de coprofagie și ”PUPAT ÎN BĂSĂNĂU BUBĂUL”. Absolut dezgustător. A trebuit să sting monitorul. Și eu care îl credeam un mare filozof!

Mârlănia, corupția și nesimțirea care domină această țară, a mai trântit o palmă în obrazul românului mai subțire care se rușinează de obârșia lui mizerabilă. E vorba de ciobanii de la Drumuri și Poduri care, văzând ei coloana impresionantă de TIR-uri a trupei AC/DC încercând să scape prin Vama Nădlac din această țară de doi bani, cu șosele de poveste, ce și-au zis: ”stați fraților, că aici e rost de o șpagă mititică, să avem și noi de o berică și o fripturică”.  Amintindu-și de glorioasele vremuri ale Primului Război Mondial, și cuprinși de obidă vis-a-vis de ce bine o duc roackării, maneliștii cei gușați, cu ceafa lată și transpirată și trei rânduri de pitoni pe burtă au lansat vestitul slogan: ”pe aici nu se trece, roackăre… dacă nu dai dreptul”.

Cum s-a aflat povestea, șefa de la Drumuri și Poduri, în direct de la STÂNĂ, s-a arătat rușinată de comportamentul consătenilor ei, și a promis măsuri aspre împotriva acestora, chiar dacă nu există nicio dovadă a actului de corupție, atâta timp cât reprezentanții AC/DC n-au primit nicio chitanță în schimbul celor 50 de euro plătiți pe cap tractor maneliștilor de la frontieră.

Astfel, noi, roackerii cu obrazul subțire, rușinați de țara asta de tâmpiți în care ne-am născut, trebuie să ne mulțumim cu faptul că Philip Anselmo, solistul trupei Down care n-a mai încăput în avionul de superstaruri al celor de la AC/DC, nemulțumit că s-a oprit mașina ”in the middle of nowhere”, și prost dispus după ce a înghițit o navetă de Fulbir Bragadiru care i-a picat greu la lingurică, l-a bătut de s-a căcat pe el pe inspectorul șef de la Drumuri și Poduri care, pe lângă cei 50 de euro pentru autobuzul trupei, și-a permis să-i ceară socotelea pentru că tocmai se ușurase pe ghereta Vamei Nădlac, de care el nu mai auzise.