Șomajul și pensia de autor

Posted: Iulie 1, 2010 in categoria "yo-ho-ho and a bottle of rum"

E probabil inutil să mai afirm modul discreționar, neprincipial, nefundamentat, fățiș aservit intereselor meschine ale clientelei de partid, prin care înțelege să conducă țara guvernul marinerul-parașuta. Aș vrea totuși, oricât ar părea de ridicol și naiv, să studiem puțin această impozitare a drepturilor de autor care, odată cu noile prevederi ale Codului Fiscal, vor fi smântânite de vreo 30 de procente care se vor scurge în bugetul statului ce hrănește pântecele hipertrofiate ale grăsunilor de partid aflat la putere.

Dincolo de faptul că măsura nu e nimic altceva decât încă un episod al războiului marinalului cu mogulii de presă, în principiu, un mod prin care angajații presei să beneficieze de asigurări sociale trebuia găsit. Și nu mă refer aici la ”barosanii” din presa centrală, a căror venituri sunt suficiente pentru contractarea unor asigurări private, ci la pălmașii, mai ales din presa locală, care se târăsc cu remunerații de supraviețuire, pentru ca patronii lor să prospere, lenevind confortabil într-un regim de economie gri.

Cum rămâne însă cu adevărații autori? Cu cei care se străduiesc să scrie cărți, să facă filme în marasmul cultural al acestei Românii de ciobani proști, inculți și ignoranți, de maneliști și ”cântăcioase” din chiloți?

Puțini probabil se gândesc la faptul că toate aceste contribuții la fondul de pensii și cel de șomaj nu sunt datorii ale cetățeanului, ci un mod prin care statul își asigură contribuabilul. Faptul că stăpânirea nu a gestionat separat aceste fonduri și a păpat banii cu asfaltatorii, cu achizițiile publice, nu e treaba contribuabilului. El și-a făcut datoria. Cei care și-au asumat acum răspunderea, să plătească.

Dar ca să vedem inepția pricipială a acestei măsuri, să luăm exemplul unui poet muritor de foame care, prin reducere la absurd, să spunem că a publicat, că cineva i-a cumpărat stihurile nefericite, că astfel a încasat niște bani și a plătit birul statului. Să spunem că s-a întâmplat asta. Cât ar fi putut să țină? Un an? Și după aceea, pauză. Tirajul, să spunem că s-a epuizat și gata. Ioc venit. Iar pe poetul nostru l-a plesnit și pana de inspirație. Drept urmare, intră în șomaj. Șomaj artistic. Boem. Și pentru că boemia trebuie finanțată, dumnealui se prezintă la forțele de muncă și își cere indemnizația. ”Nu te supăra, drăguță! Mi-am pierdut inspirația, și șomez boem la cârcima din colț. Deci… cum procedăm”?

Cu pensia e și mai rizibil. Când se vor întoarce banii aceștia la contribuabil? Niciodată. În fapt, această măsură e doar un alt mod prin care Statul scurmă în buzunarul găurit al amărăștenilor după ce corupția, clientela, prostia și incompetența l-a adus la sapă de lemn. Și la sapă de lemn ajungem cu toții.

Anunțuri
Comentarii
  1. […] Dacă nu ați făcut-o până acum, citiți și Șomajului și a pensiei de […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s