Arhivă pentru iulie 2, 2010

Olanda-Brazilia 1-2. O Olandă ternă a învins o Brazilie manelistică. Acesta e modul cel mai succint în care poate fi rezumat acest meci. Brazilia a venit la acest mondial lăsând acasă atacanți ca Ronaldinho, Adriano, Ronaldo, încercând să pară tacticizată, cu apărare solidă, cu joc riguros. Și n-a reușit decât să fie mai plictisitoare. Pentru că tocmai atacul i-a lipsit Braziliei în acest meci. Cine își poate aminti o altă fază de poartă, în afară de golul lui Robinho, în prima repriză, cea așa zis dominată de Brazilia? Iar în repriză a doua, cu un avantaj minim, echipa tacticizată a lui Dunga parcă înghițise la pauză un pumn de distonocalm. Nici măcar golul egalării nu a părut să aibă darul de a-i trezi pe brazilieni la realitate.

Totul e cu atât mai dezamăgitor cu cât Olanda nu a părut deloc închegată, în prima repriză atacul lipsind practic cu desăvârșire, golurile din cea de-a doua fiind, primul autogol, iar al doilea marcat din fază fixă. Apoi, cu un om în plus pe teren, ”Oranjada Mecanică” nu a reușit să concretizeze contraatacuri gen patru contra trei, doi contra unu. Spiritul nordic însă, ferm, ordonat, riguros, l-a învins încă odată pe cel latin, înfierbântat, certăreț, leneș, delăsător, idolent, slăbănog; într-un cuvânt manelistic. Iar Dunga, cu toată tactica lui de baltă, se întoarce acasă pentru a fi decapitat.