Feminismul Medusei

Posted: Septembrie 24, 2010 in categoria "la mintea găinii”

Am dat peste blogul ăsta absolut întâmplător, citind un articol despre tâmpeniile pe care le scoate pe gură marinerul pe un alt blog care avea un link către acesta.

Blogul Medusei e dedicat exclusiv… ăăăăăăăăăăăăă… problemelor femeiești, și am citit aici un articol în care era adusă în discuție teoria feministă a diferențierii genului de sex. În linii mari, este vorba de teoria conform căreia profilul comportamental al sexelor nu ar fi determinat de natura biologică a lor, ci este un tipar dobândit cultural prin educație. Adică, nu este propriu femeii să poarte fustă, să gătească, să se ocupe de menajul casnic, de creșterea copiilor, ci cultura (dominația mascului odios, dacă e să citim printre rânduri) a impus acest model comportamental acesteia.

Ei bine, am dorit să postez un comentariu la acest articol care însă, probabil din cauza manierei fruste de exprimare, în ciuda conținutului absolut rațional, sau poate tocmai din cauza lui, nu a fost postat. De aceea, pentru a doua oară, aici, unde eu sunt DUMNEZEU, am să încerc să explic la ce anume dă naștere adoptarea unor asemenea teorii.

Teoria genurilor legitimează inversiunea sexuale, nu doar la nivel de perversiune sexuală, referindu-ne aici la homosexualitate, ci și la nivel de comportament social. Astfel, reușim să depistăm în societate tot mai adesea femei în posturi masculine, active social, active sexual, ocupând o nișă socială masculină, îmbrăcând haine bărbătești, și bărbați în posturi feminine, materni, agățați de cărucioare pe stradă, angrenați în ritualurile menajului casnic, pasivi în raport cu femeile lor care le-au concesionat sexul printr-un act semnat la Oficiul Stării Civile, și acum le dictează cum să-l utilizeze, când, cât și cu cine. Că această inversiune se face în favoarea femeii care obține în societate o poziție dominantă, masculină, și în defavoarea bărbatului care este deposedat de atributele sale virile, ar fi poate inutil să mai menționăm.

Așa se face că îi explicam Medusei faptul că, deși de dragul scrântelii feministe e mai favorabil să creadă că femeia nu trebuie să poarte neapărat fustă, ci la fel de bine poate îmbrăca nădragii, în realitate ea realizează acest demers tocmai pentru că nădragii aparțin bărbatului. De aceea în Scoția, adevăratele emancipate sunt tentate mai degrabă să îmbrace nu pantaloni, ci kilturi ( îmi amintesc o scenă asemănătoare într-un film ), atribut vestimentar tradiținal masculin, deși în realitate sunt tot niște fuste.

În consecință, i-am recomandat duduii cu capul veninos ca pe viitor, ea și restul tagmei feminine să încerce să-și cultive preponderent feminitatea, tot așa cum un bărbat în deplinătatea funcțiilor virile își cultivă masculinitatea, ca să evite într-un final să ajungă cu totul și cu totul respingătoare.

Și în loc de P.S., poate relevant pentru caracterul malign al unor asemenea teorii, este numele pe care blogger-ița veninoasă l-a ales ca să o reprezinte. Medusa este o monstruozitate feminină din mitologia greacă, cu șerpi în creștet, în loc de păr, care transforma în stană de piatră trecătorii care o priveau direct. Din fericire, ea a fost decapitată de Perseu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s