Pentru Badea Mircea, acest afon notoriu, o lecție de cultură rock

Posted: Octombrie 1, 2010 in hardcore cultura

Băiatul ăsta are cam vârsta mea, 30-35 de ani. Așa că trebuie să fi fost un adolescent pe la începutul anilor ’90, când scena pop culturii mondiale era sfâșiată de explozia curentului Seattle, care a generat unele dintre cele mai notorii trupe rock din istorie. Atunci puteai să vezi pe sticlă la ore de prime time, în miezul zilei, Nirvana, Pearl Jam, Alice in Chains, Soundgarden sau Stone Temple Pilots.

În ’91, Metallica aducea sfârșitul definitiv al fătălăilor epocii glam rock-ului șamponaților cu părul pe moațe, strugurel de buze și ochi încondeiați, atingând cifre de vânzare cu The Black Album pe care nicio parașută a mainstream-ului contemporan, emasculat și homosexual, nu le poate măcar visa, oricât de decoltată și crăcănată în văzul lumii ar fi.

Peste noapte, Nirvana, dintr-o trupă de băieți care nu aveau după ce bea apă, dormind în mașină între spectacole pe traseu intinerant prin țară, a devenit un fenomen mondial, vânzând 9 milioane de copii ale albumului Nevermind. Pearl Jam i-au întrecut cu 10 milioane vândute, cu primul album al trupei, Ten.

Trei băieți pe o scenă goală, fără reclame, fără efecte pirotehnice, fără lasere, fără lumini, sub titulatura Rage Against The Machine, generau maree umane și furtuni de trupuri în mișcare în masa compactă a publicului, pe ritmurile din Killing In The Name Of.

Ray Cokes, în același prime time, în 1994 prezenta în premieră și în exclusivitate pentru celebra lui emisiune, Most Wanted, Pantera cu Im Broken, după ce texanii, alături de Metallica, la începutul anilor ‘90 aproape declanșaseră o revoluție la Moscova.

La toate acestea pot fi adăugate nume ca Sepultura, White Zombie, Nine Inch Nails, Korn, Marilyn Manson și altele care au marcat aproape 10 ani de cultură sălbatică a protestului împotriva autorității instituite, împotriva mercantilismului ieftin, împotriva înregimentării corporatiste a culturii, care acum reprezintă etalonul oricărui succes.

Și Badea n-a auzit în viața lui de toate acestea. Mai mult decât atât, culmea imbecilității, acest incredibil afon întreabă cine e Ozzy Osbourne.

BLASFEMIE! TREZEȘTE-TE, FĂTĂLĂULE! DĂ-ȚI PALME!

Dar să nu ne enervăm. Eu știu de ce se întâmplă toate astea. Pentru că, așa cum îi arată și numele, Badea Mircea e un băiat modest de la țară. Nu poți să-i ceri prea multă cultură. Sau poate, dacă e să judecăm după coafura lui de frizer spilcuit și parfumat, pe la începutul anilor ’90, gagiul ăsta era unul dintre papagalii ăia de discotecă, încercând să-și piardă virginitatea impresionând proastele cu niște scălâmbăieli homosexuale acompaniate de New Kids on The Block. Apoi, împreună, înlănțuiți în îmbrățișări romantice, cântau în cor, ”Like a Virgin, Huuuuuuh”!

Îmi vine să borăsc!

Ok! Și acum, pentru Badea Mircea, papagal de discotecă, băiat modest de la țară, cu dedicație…

„Everyone I know goes away”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s