Arhivă pentru noiembrie, 2010

What would Brian Boitano do?

Posted: noiembrie 28, 2010 in Uncategorized

Ascultându-l pe infamul mariner înfierând clasa politică în vârful căreia dihania daimonului său s-a cocoțat și o conduce, reprezentând-o pe de-a întregul, stăpânind deopotrivă Guvernul și Parlamentul, mi-au trecut aceste lucruri prin minte:

Pe tovarășul Băse cel mai bine îl caracterizează un termen care cel mai adesea desemneaza femei cu o anumită conduită sociala. Acesta, fără a se rezuma doar la moravurile ușoare, care de fapt nu ne interesează în această speța, reunește într-un singur cuvânt  tot ceea ce înseamna falsitate, caracter mincinos și fațarnic, lipsă de loialitate, manie denigratoare și culpabilizatoare menită a proiecta propriile mizerii asupra terților, inspirânt dispreț, neîncredere, dezgust, repulsie și silă.

Acesta este, dragii mei, tovarașul Băse. Băse, acest marinal de rigolă dâmbovițeană, e o mare, mare… mare…

Conştient de deficitul de imagine pe care personaje precum Tobă, Şoric şi Fătuloiu îl crează Ministerului de Interne, marinerul a dispus înlocuirea acestora cu nişte nume cu rezonanţe mai elevate. Mă rog, Şoricul şi-a dat demisia de ochii lumii, în ciuda creditului său de o sută şi de mii de franci eleveţieni, dar în locul lui Tobă şi Fătălău, adică Fătuloiu, au fost chemate două nume menite să inducă respectul, dar şi pioşenia, în simţirea traumatizată a cetăţeanului cocoşat dă criză, resprectiv Popa şi Dascălu. Puţină lume ştie însă că Popa, transferat din fruntea DGA, a trebuit să lase în locul său un tuzgurean care să-i preia atribuţiile. Şi cum tolba cu nume onorabile a Ministerului se epuizase, în locul său a fost numit nimeni altul decât chestorul – ţineţi-vă bine –  JĂNICĂ ARION ŢIGĂNAŞU.

Mda. Păi, era de aşteptat! Că doar nu era să numească vreun „socrate” peste anticorupţie. Ţigănaşu, fraţilor, pentru a mai sublinia încă odată din ce aluat e făcut tuzgureanu pe plaiurile mioritice.

Conjuraţia lingăilor

Posted: noiembrie 23, 2010 in categoria "cur cu ţâţe"

Lăsând la o parte tot ridicolul de care se umple un inspectorat de poliţie al cărui şef, vecin de cartier de vile cu reprezentant de vază al lumii interlope, dă apă la şoareci într-o conferinţă de presă şi invocă creditul lui de o sută şi de mii de franci elveţieni drept motivaţie pentru păstrarea sa în funcţie, să ne concentrăm mai bine asupra numelui.

Adică cum, Şoric? Cum a putut posesorul unui asemenea nume să escaladeze ierarhia socială şi profesională de o asemenea manieră? De unde şi până unde, Şoric? Chipurile ar fi obţinut postul de inspector şef la Neamţ prin concurs. Păi, cine are nevoie în acest moment de o dovadă în plus cu privire la corupţia care stăpâneşte Ministerul Administraţie şi Internelor? Pentru că orice comisie de examinare l-ar fi trecut cu vederea pe acest Şoric, doar la auzul numelui său. „Cum te numeşti dumneata, drăguţă? Şoric? Bine! Păi, o să te sunăm noi mai încolo”!

Şi celălat, Tobă. O întreagă garnitură de fripturişti în ministerul ăla, putând lesne constitui meniul oricărei sărbători creştine.

Şi împotriva tuturor, Fătuloiu!

Ei bine, tovarăşi, ne-am ars! Dacă în cineva pe nume Fătuloiu stă toată speranţa noastră de siguranţă publică, poliţie competentă şi incoruptibilă, atunci…

La ce te poţi aştepta însă de la o ţară în care il capo di tutti capi poartă un nume aducând a deranjament intestinal?


Până la primului episod din ”Proiect: Condiția jurnalistului într-o presa instituționalizată și înregimentată politic”, iată un caz cu temă conectă:

Ziarul Adevarul incearca sa devina nu doar numarul 1 la tiraj, ci si la mizerii. Saptamana trecuta au fost concediati alti trei angajati, fara motive clare, exact cum holdingul procedeaza de un an, povesti care au fost publicate aici de fiecare data. De circa doua luni, fotoreporterul Maria Raluca Lazar Pop a fost şicanată repetat si restructurata la scurt timp dupa ce a notificat conducerea Adevarului ca este membra in Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind, al carei lider va iesi astazi sau maine cu un comunicat despre cum a fost lasata pe drumuri in mod abuziv mama a doi copii doar pentru ca s-a inscris in sindicat. Mai jos aveti intreaga poveste halucinanta a concedierii fotoreporterului, asa cum a fost expediata catre MediaSind:

mai mult aici

SAVIOR OF MINE Live

Posted: noiembrie 16, 2010 in Uncategorized

Eu filmam Morga

Posted: noiembrie 13, 2010 in categoria paranormală

Nu contează de ce. Să cadă măgăreața pe mine și să spunem că din fixație morbidă. Treaba mea. Filmez ce vreau. Că doar nu eram înăuntru, răscolind printre cadavre. Filmam plăcuța cu zoom out și trecere pe mașina IML, când, cu ochiul liber, celălalt fiind lipit de vizorul camerei, îl văd pe tipul ăsta în uniformă venind spre mine. M-am prins că vrea să-mi ceară socoteală așa că, de-al dracului, mă fac niznai și mă întorc spre el, ca din întâmplare, să-i trag pufarina pe bandă. A fugit repede din cadru ca o fetișcană rușinoasă. Apoi, după ce am lăsat camera jos, m-a luat la rost. Că de ce fimez eu? Că nu e voie. Păi, de ce nu e voie? Pentru că nu e voie. Unde scrie? Sunt pe spațiu public, filmez ce vreau. Nu, că nu sunt pe spațiu public. Sunt în parcare. Se pare că parcarea nu e spațiu public. Vă rog să ieșiți din parcare. Ies din parcare și mă apuc să filmez de acolo, tot Morga. Așa că vine și un individ mai ”spălat”, vreun autopsier ceva, care probabil tocmai terminase de hăcuit vreo două trei specimene, și-mi zice că nu e voie. Nici de pe alee. Că asta e incinta Universității, care e o instituție publică. Păi tocmai, zic. E instituție publică. Deci sunt pe spațiu public, filmez ce vreau. Așa că gagiul în uniformă se oțărește și-l văd că pleacă bânguind ceva de rector. După două minute vine cu un tip purtând, ce-i drept, un costum cu burtă, care-mi zice la rândul său că nu e voie. Dar cine ești mătăluță, tovarășe? Îmi agită o legitimație pe care nu văd ce scrie, dar îmi dă de înțeles că nu e rectorul, ci paznicul cimitirului, sau ceva de genul ăsta. E plin ochi de importanța funcției sale. Eu nu dau doi bani pe ea și încep să mă enervez. Paznicul avansează ideea că aș putea fi vreun terorist. Mă pufnește râsul de nerozia țăranului, și dau să mă întorc, doar ca să fiu oprit de un echipaj de poliție mobilă. Vă rog să vă opriți, îmi transmite de la volan o duduie în uniformă.

Deci, scenă de film. Eu, mititelul, înconjurat de una bucată autopsier macabru, o alta agent de pază la morgă, una bucată paznic cimitir, o duduie înțepată în uniformă, secondată de un mârlan minion, cu vestă anti-glonț, pulan și spray paralizant. Bă, ești nebun? Pe onoarea mea!

Apoi începe dialogul utopic cu organul de ordine, recte sexul slab în uniformă. Păi, cică, mârlanul de pază zice că nu e voie. Ăsta nu știe ce zice. Vă rog, să vă legitimați! Notează datele din buletin. Da, ce-i asta? Stat polițienesc? Pe mine să nu mă luați cu d’astea, se oțărește organul de ordine cu port-jartieră. Că poate vă și amendez! Pentru ce mă amendați? Vă amendez eu pentru ceva. Hai sictir! Contest amenda în instanță. Și credeți că mă impresionați cu asta? se rățoiește țoapa. Dar mătăluță crezi că mă impresionezi pentru că porți o uniformă?

Nu! Nu mă impresionezi. Și-am plecat, amuzat de idioțenia țăranului mediu civilizat.