A murit Adrian Păunescu

Posted: Noiembrie 6, 2010 in categoria "I am Legend"

Din start ar trebui să spun că nu sunt unul dintre cei care au cunoscut poetul Adrian Păunescu. Deși, cu siguranță mi-au picat în mână câteva dintre stihurile sale, nu-mi amintesc, nu versuri, nu-mi amintesc nicio senzație cu care să fi rămas după ele. E ca și cum nu aș fi citit nimic.

Și recunosc că toate acestea sunt datorate prejudecății. L-am urât pe Ceaușescu, am urât comunismul, l-am urât pe Iliescu și social-democrația lui cripto-comunistă, sub aripa căreia s-au îngrășat parveniți politici, paraziți care au ținut această țară în loc timp de 20 de ani. Și, în consecință, l-am disprețuit pe Păunescu care și-a asumat așa zise valori ale comunismului care a omorât oameni la Canal, a ținut un popor în frig și înfometare, privat de drepturi sociale elementare. L-am disprețuit pe Păunescu care și-a asumat dragostea pentru un homuncul semi-analfabet, ahtiat de putere, țăran prost și needucat și lipsit de bărbăție, care, drept urmare, a lăsat o țară întreagă pe mâna toantei lui de nevastă, o vită și mai imbecilă decât el, care a maximizat proporțiile distrugerii.

Astfel, acum, după moartea omului Păunescu, când lumea invocă geniul său artistic, forța sa creatoare, chiar dacă subminată de caracterul poetului, eu pot să-i înțeleg pe cei ce se feresc să spună vreun cuvânt despre el, pentru a nu impieta dimensiunea tragică a momentului. Îi înțeleg pe cei pentru care exaltarea maselor în timpul spectacolelor maraton ale cenaclului Flacăra nu reprezenta nimic altceva decât un truc, o amăgire care să distragă atenția de la marasmul și tragedia care stăpânea această țară. Îi înțeleg pe cei care nu dădeau doi bani pe patriotismul lui Păunescu prin care se legitima un sistem opresiv, corupt, o autoritate discreționară, menită să slujească interesele unei clici împotriva celor ale unei întregi nații.

La naiba! Fac ceva pe patriotismul nostalgicilor momentelor de glorie ale istoriei României, pentru că mie mi-e rușine că fac parte dintr-un neam în care valorile au fost decimate sistematic, care nu mai are artă, științe, agricultură, nici măcar vârfuri ale sportului, care ne-au salvat de atâtea ori onoarea atât de pătată, fiind reprezentat doar de o mână de politicieni corupți, slugarnici în fața unui alt homuncul grobian, păduche complexat, ahtiat de putere, atât de ignorant și nesimțit încât nu știe nici ce straie să poarte la o înmormântare.

Ce mai aștept eu acum de la poetul Adrian Păunescu este editarea unei antologii de versuri care să cuprindă toate acele poezii de valoare reală, nu patriotice și nici de curte, poezii despre oameni adevărați, despre emoții și gânduri sincere, care vor cimenta personalitatea artistului Adrian Păunescu în istoria culturii române.

P.S. Nu am putut să nu remarc în aceste zile, ca o dovadă a modului în care omul Adrian Păunescu a subminat elevația artistului, personajele care au răsărit să evoce amintirea proaspătului dispărut. Vecinătatea unor creaturi gen Vadim Tudor, ori Mititelu d’ la Craiova, aduse pe sticlă și printr-o strategie meschină a televiziunii de a câștiga rating în rândul prostimii care adulează asemenea figuri sinister ale vieții publice, este deajuns pentru a inspira lehamite de Păunescu, cu toată poezia lui cu tot.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s