Arhivă pentru Decembrie, 2010

Anunțuri

Igaș, REPETENTUL

Posted: Decembrie 30, 2010 in categoria gheorghe

În tradiția comunistă a promovării prostimii analfabete care să asuprească intelectualitatea burgheză refractară la cutumele sistemului, vă prezentăm, dragi tovarăși, Traian Igaș, zis și repetentul, vajnicul ministru de Interne care a terminat liceul la 24 de ani, când am terminat eu facultatea. De atunci încolo însă, băiatul ăsta, așa cum îl alintă întâiul mariner al țării, a absolvit nu mai puțin de trei facultăți la cârma cărora se aflau decani  cu oranjadă curgându-le prin vine, ceea ce a contribuit, vezi bine, la succesul în plan politic al mai mult decât prostănacului.

Așa stând lucrurile, UN BULGĂRE DE VOMĂ cere în mod oficial Guvernului României să precizeze când a terminat Daniel Funeriu, mai cunoscut drept ministrul cu sufleor, școala primară, când a reușit să stăpânească alfabetul Mutulică de la Ministerul Muncii, când a absolvit cu succesuri EBA Colegiul  Bamboo și, nu în ultimul rând, să reconfirme faptul că prim-ministru Bo-boc este specialist în dreptul constituțional și nu stângul, așa cum se zvonește în popor.

România nu are un asemenea om

Posted: Decembrie 28, 2010 in categoria angelica

Există de ceva vreme un puber imberb, a cărui figură ingenuu-infantilă te lasă cu impresia că nu i-au dat încă floacele pe cur, ale cărui editoriale terne, îmbrăcând haina unor cotrafaceri elitiste, se regăsec printre rândurile pro-stăpânire pe care gureșii cu simbrie ai puterii le aștern pe portalul hothews.ro. Niciodată nu i-am acordat o prea mare atenție, scrierile sale reușind performanța de a mă plictisi, cel mai adesea, înainte de parcurgerea primului paragraf, efect pe care îl au asupra mea mai toate producțiile literare ale șoarecilor de bibliotecă cu o cultură acumulată în ordine alfabetică, precum cea a autodidactului din Greața lui Sartre. Și mai tare mă plictiseau însă comentariilor postacilor în solda partidului oranj, care se arată de obicei fermecați de elucubrațiile moraliste ale eminentului puțoi –  închipuiți-vă o variantă mai crescută a puștanului acela cu apucături de divă a filozofiei care apărea în emisiunea lui Moraru și promitea că va face rating cu intelectul lui suprasaturat cu citate din clasici. Mixici e ceva de genul acela. Ar putea chiar fi rude, dacă nu cumva sunt una și aceeași persoană, ceea ce nu m-ar mira.

Ok. Dar atunci de ce această subită atenție acordată acestui Maria Mirabela a editorialelor? Păi, tovarășul copil precoce, mai sus menționat, a ridicat pana și a găsit de cuvință să se exprime cu privire la drama unui om care, într-o expresie a neputinței care domină o țară de mămăligari obișnuiți să fie struniți cu parul, s-a aruncat de la balconul Parlamentului în debutul discursului premierului bo-boc. Și cum îi stă bine guristului de partid, s-a apucat să răstălmăcească totul, poate poate l-o premia și pe el marinerul cu vreo sinecură de bugetar privilegiat.

Și cum își începe Gavroche mizeria de editorial? Păi, începe așa: ”Un barbat cocosat de probleme s-a aruncat peste linistea Craciunului nostru”. Oooooooooooo! Să avem iertare, Gavroche, că ți-am tulburat Crăciunul cu nenorocirea noastră, și acum nu mai poți să aștepți în liniște Moșul care o să-ți aducă rățușca cu care să faci plici în cadă la baie.

Apoi, Scaroțchi al culturii psihiatrice bazată pe studii statistice care constitue preocuparea principală a oricărui rebut al tagmei cercetătorilor, își face numărul adoptând discursul îmbrăcând haina contrafacerii culte de care vorbeam mai sus. ” Actul de a te arunca in gol de la o inaltime de cativa metri este o tentativa de suicid. Este un act anormal si iesit din ordinea firii care, in 95% dintre cazuri(sursa: Kaplan’s Synopsis of Psychiatry) , este asociat si cauzat de o boala. A asocia un astfel de gest cu un motiv inclus in celelalte 5 procente este nu doar o necugetare, ci dovada limpede a lipsei de umanitate, de minima cultura medicala si, cel mai important, de bunul-simt care ar trebui sa caracterizeze orice animal biped care poarta cravata”. Adică, Adrian Sobaru nu e doar nebun, dar e și un șarlatan. Un ipocrit. Pentru că, dacă ar fi dorit cu adevărat să moară, n-ar fi ales să se arunce doar de la etajul doi, ci ar fi făcut-o de pe acoperișul Intercontinentalului, sau și-ar fi tras un glonț în cap, singur cuc și neștiut de nimeni între patru pereți, încuiați pe dinăuntru cu cheia, ca să nu rănească sensibilitatea lui Mixici care așteaptă Crăciunul, sau măcar dându-și foc, precum Liviu Babeș, cu care ”biața paiață” parasuicidară nu suportă nicio comparație, după cum ne explică puberul cel școlit în rândurile următoare. ” Revoltatoare a fost si comparatia social-democratului care, invitat la o televiziune de stiri, a comparat evenimentul de astazi cu sacrificiul lui Liviu Babes, pictorul care protestand impotriva comunistilor s-a autoincendiat in 1989 pe partia de la Brasov. Diferenta dintre cele doua evenimente este atat de mare si evidenta incat imi este jena sa o argumentez”.

I-a fost jenă să argumenteze pe hotnews.ro, dar a făcut-o la Realitatea, unde inepțiile debitate în editorial i-au câștigat un scaun în platou. Și de ce, mă rog, nu suportă gestul lui Sobaru o comparație cu cel al lui Liviu Babeș? Pentru că, a răspuns puberul precoce, 1 – printr-o întrebare retorică: ”În timpul lui Ceaușescu puteai pleca în străinătate”? – Adică, practic, acum nu există motive să-ți iei zilele, pentru că poți pleca în străinătate. Adică, doar un dobitoc, ori vreun bolnav cu creierul și-ar pune capăt vieții, când ai posibilitatea să călătorești în țări străine, așa cum Mixici a declarat personal că îi place, cu atât mai mult cu cât însuși președintele mariner a recomandat cu căldură asta. Și 2 – Adrian Sobaru nu a murit la fel ca Liviu Babeș și, deci, nu se compară.

Mai încolo, Gavroche a transformat într-un gest de decență inițiativa de a pune batista pe țambal a penibilului Theodor Paleologu, acest avorton al familiei Paleologu și o rușine pentru ilustrul său tată, și și-a mai decorat gunoiul de editorial cu citate dintr-o cărțulie de psihiatrie, menite a lămuri prostimea despre natura patologică a gestului nefericitului electrician de la TVR, care, vezi bine, cu veniturile subțiate de reducerile Guvernului marinerul – parașuta și un copil bolnav a cărui îngrijire consumă toată agoniseala familiei, n-avea niciun motiv să se sinucidă, atâta timp cât ar fi putut călători în străinătate, nu ca pe vremea lui Ceaușescu.

Una peste alta, într-o țară în care fățărnicia, tupeul și obrazul gros sunt calități valorizate de la vlădică, la opincă, în care chiar și cel mai dramatic gest este trivializat, aruncat în derizoriu, discreditat ca patologic, se vede treaba că e nevoie de un „jump to the next level”. După o grevă a foamei care nu a impresionat pe nimeni și un parasuicid care nu e în ochii slugoilor puterii decât o mare gogomănie, e nevoie de niște morți semnificative. Mă gândesc la ceva gen SEVEN. Ceva radical, care să nu lase loc de nicio interpretare. Ceva MONSTRUOS și MINUNAT.


Ok. Deci, am auzit-o pe asta cu Marius Pașcan care a mai trântit un volum de versuri. De data asta nu s-a mulțumit doar cu o lansare de librărie, cu devoții așezați cuminte la coadă ca să mai răpească un volum de stihuri purtând semnătura ”maestrului”, ci a strâns ditamai sala, în care s-a înghesuit toată coteria oranj, cu tot cu acoliții de servici. Sau poate sunt eu rău. Adevărul e că habar n-am dacă a fost cineva în sală. L-am văzut doar pe scenă, la buletinul de știri, pe marele actor Nicu Mihoc, și instantaneu m-am gândit la tricolorul în cinci culori, centura lui Florea, Energomur și Aquaserv, primăriile de cartier și Rolls-ul lui Doru Borșan.

Apoi l-am văzut pe Piersic asemuindu-l pe Pașcan cu Nichita. Dumnezeule! Oare cât i-au dat ca să vină până la Mureș? Și au fost oare bani publici?

Cât despre asemuirea cu Stănescu, s-ar putea să nu fie atât de deplasată, același lucru putându-se spune probabil despre orice scârța pe hârtie care, de la moartea celui mai celebru poet al perioadei comuniste, s-a apucat să scrie, asemeni acestuia, mai facile stihuri albe, ignorând astfel iambul și coriambul și alea-alea.

Dacă ar fi însă să-l asemuim pe Pașcan cu vreun mare versificator, nu trebuie să ne gândim mai departe de proaspătul trecut în neființă, Păunescu, de care perfectul poet – pardon, prefect în mod sigur se simte legat prin prolificitate. Când a scos precedentul volum? Luna trecută? Sau săptămâna trecută?

Mare păcat că poezia nu e o industrie. Am fi probabil pe primul loc în lume, ca și la industria de țepe.

Și că tot veni vorba, terminați cu prostiile și luați de aici niște poezie:


Și pentru că ne-am luat cu muzichia, mi-am amintit și de Mircea Rusu Band, adică primarul din Band, care, după un periplu prin toate partidele României, a fost parcă și prin PNL înainte de PD-L, dacă nu mă înșel, nu putea el lipsi de la o așa lansare de povestit copiilor, și-a trântit și una, așa, lăutărească, pe versurile prefectului, încercând probabil să-i imite pe Hrușcă și Șeicaru.

Și, uite, încă o asemuire cu Păunescu!

PĂUNESCU SĂ NE JUDECEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!

…Se ridică Vasile, zice: Țepeș, Doamne!…

sunday song

Posted: Decembrie 12, 2010 in hardcore cultura