Arhivă pentru decembrie, 2010

Igaș, REPETENTUL

Posted: decembrie 30, 2010 in categoria gheorghe

În tradiția comunistă a promovării prostimii analfabete care să asuprească intelectualitatea burgheză refractară la cutumele sistemului, vă prezentăm, dragi tovarăși, Traian Igaș, zis și repetentul, vajnicul ministru de Interne care a terminat liceul la 24 de ani, când am terminat eu facultatea. De atunci încolo însă, băiatul ăsta, așa cum îl alintă întâiul mariner al țării, a absolvit nu mai puțin de trei facultăți la cârma cărora se aflau decani  cu oranjadă curgându-le prin vine, ceea ce a contribuit, vezi bine, la succesul în plan politic al mai mult decât prostănacului.

Așa stând lucrurile, UN BULGĂRE DE VOMĂ cere în mod oficial Guvernului României să precizeze când a terminat Daniel Funeriu, mai cunoscut drept ministrul cu sufleor, școala primară, când a reușit să stăpânească alfabetul Mutulică de la Ministerul Muncii, când a absolvit cu succesuri EBA Colegiul  Bamboo și, nu în ultimul rând, să reconfirme faptul că prim-ministru Bo-boc este specialist în dreptul constituțional și nu stângul, așa cum se zvonește în popor.

România nu are un asemenea om

Posted: decembrie 28, 2010 in categoria angelica

Există de ceva vreme un puber imberb, a cărui figură ingenuu-infantilă te lasă cu impresia că nu i-au dat încă floacele pe cur, ale cărui editoriale terne, îmbrăcând haina unor cotrafaceri elitiste, se regăsec printre rândurile pro-stăpânire pe care gureșii cu simbrie ai puterii le aștern pe portalul hothews.ro. Niciodată nu i-am acordat o prea mare atenție, scrierile sale reușind performanța de a mă plictisi, cel mai adesea, înainte de parcurgerea primului paragraf, efect pe care îl au asupra mea mai toate producțiile literare ale șoarecilor de bibliotecă cu o cultură acumulată în ordine alfabetică, precum cea a autodidactului din Greața lui Sartre. Și mai tare mă plictiseau însă comentariilor postacilor în solda partidului oranj, care se arată de obicei fermecați de elucubrațiile moraliste ale eminentului puțoi –  închipuiți-vă o variantă mai crescută a puștanului acela cu apucături de divă a filozofiei care apărea în emisiunea lui Moraru și promitea că va face rating cu intelectul lui suprasaturat cu citate din clasici. Mixici e ceva de genul acela. Ar putea chiar fi rude, dacă nu cumva sunt una și aceeași persoană, ceea ce nu m-ar mira.

Ok. Dar atunci de ce această subită atenție acordată acestui Maria Mirabela a editorialelor? Păi, tovarășul copil precoce, mai sus menționat, a ridicat pana și a găsit de cuvință să se exprime cu privire la drama unui om care, într-o expresie a neputinței care domină o țară de mămăligari obișnuiți să fie struniți cu parul, s-a aruncat de la balconul Parlamentului în debutul discursului premierului bo-boc. Și cum îi stă bine guristului de partid, s-a apucat să răstălmăcească totul, poate poate l-o premia și pe el marinerul cu vreo sinecură de bugetar privilegiat.

Și cum își începe Gavroche mizeria de editorial? Păi, începe așa: ”Un barbat cocosat de probleme s-a aruncat peste linistea Craciunului nostru”. Oooooooooooo! Să avem iertare, Gavroche, că ți-am tulburat Crăciunul cu nenorocirea noastră, și acum nu mai poți să aștepți în liniște Moșul care o să-ți aducă rățușca cu care să faci plici în cadă la baie.

Apoi, Scaroțchi al culturii psihiatrice bazată pe studii statistice care constitue preocuparea principală a oricărui rebut al tagmei cercetătorilor, își face numărul adoptând discursul îmbrăcând haina contrafacerii culte de care vorbeam mai sus. ” Actul de a te arunca in gol de la o inaltime de cativa metri este o tentativa de suicid. Este un act anormal si iesit din ordinea firii care, in 95% dintre cazuri(sursa: Kaplan’s Synopsis of Psychiatry) , este asociat si cauzat de o boala. A asocia un astfel de gest cu un motiv inclus in celelalte 5 procente este nu doar o necugetare, ci dovada limpede a lipsei de umanitate, de minima cultura medicala si, cel mai important, de bunul-simt care ar trebui sa caracterizeze orice animal biped care poarta cravata”. Adică, Adrian Sobaru nu e doar nebun, dar e și un șarlatan. Un ipocrit. Pentru că, dacă ar fi dorit cu adevărat să moară, n-ar fi ales să se arunce doar de la etajul doi, ci ar fi făcut-o de pe acoperișul Intercontinentalului, sau și-ar fi tras un glonț în cap, singur cuc și neștiut de nimeni între patru pereți, încuiați pe dinăuntru cu cheia, ca să nu rănească sensibilitatea lui Mixici care așteaptă Crăciunul, sau măcar dându-și foc, precum Liviu Babeș, cu care ”biața paiață” parasuicidară nu suportă nicio comparație, după cum ne explică puberul cel școlit în rândurile următoare. ” Revoltatoare a fost si comparatia social-democratului care, invitat la o televiziune de stiri, a comparat evenimentul de astazi cu sacrificiul lui Liviu Babes, pictorul care protestand impotriva comunistilor s-a autoincendiat in 1989 pe partia de la Brasov. Diferenta dintre cele doua evenimente este atat de mare si evidenta incat imi este jena sa o argumentez”.

I-a fost jenă să argumenteze pe hotnews.ro, dar a făcut-o la Realitatea, unde inepțiile debitate în editorial i-au câștigat un scaun în platou. Și de ce, mă rog, nu suportă gestul lui Sobaru o comparație cu cel al lui Liviu Babeș? Pentru că, a răspuns puberul precoce, 1 – printr-o întrebare retorică: ”În timpul lui Ceaușescu puteai pleca în străinătate”? – Adică, practic, acum nu există motive să-ți iei zilele, pentru că poți pleca în străinătate. Adică, doar un dobitoc, ori vreun bolnav cu creierul și-ar pune capăt vieții, când ai posibilitatea să călătorești în țări străine, așa cum Mixici a declarat personal că îi place, cu atât mai mult cu cât însuși președintele mariner a recomandat cu căldură asta. Și 2 – Adrian Sobaru nu a murit la fel ca Liviu Babeș și, deci, nu se compară.

Mai încolo, Gavroche a transformat într-un gest de decență inițiativa de a pune batista pe țambal a penibilului Theodor Paleologu, acest avorton al familiei Paleologu și o rușine pentru ilustrul său tată, și și-a mai decorat gunoiul de editorial cu citate dintr-o cărțulie de psihiatrie, menite a lămuri prostimea despre natura patologică a gestului nefericitului electrician de la TVR, care, vezi bine, cu veniturile subțiate de reducerile Guvernului marinerul – parașuta și un copil bolnav a cărui îngrijire consumă toată agoniseala familiei, n-avea niciun motiv să se sinucidă, atâta timp cât ar fi putut călători în străinătate, nu ca pe vremea lui Ceaușescu.

Una peste alta, într-o țară în care fățărnicia, tupeul și obrazul gros sunt calități valorizate de la vlădică, la opincă, în care chiar și cel mai dramatic gest este trivializat, aruncat în derizoriu, discreditat ca patologic, se vede treaba că e nevoie de un „jump to the next level”. După o grevă a foamei care nu a impresionat pe nimeni și un parasuicid care nu e în ochii slugoilor puterii decât o mare gogomănie, e nevoie de niște morți semnificative. Mă gândesc la ceva gen SEVEN. Ceva radical, care să nu lase loc de nicio interpretare. Ceva MONSTRUOS și MINUNAT.


Ok. Deci, am auzit-o pe asta cu Marius Pașcan care a mai trântit un volum de versuri. De data asta nu s-a mulțumit doar cu o lansare de librărie, cu devoții așezați cuminte la coadă ca să mai răpească un volum de stihuri purtând semnătura ”maestrului”, ci a strâns ditamai sala, în care s-a înghesuit toată coteria oranj, cu tot cu acoliții de servici. Sau poate sunt eu rău. Adevărul e că habar n-am dacă a fost cineva în sală. L-am văzut doar pe scenă, la buletinul de știri, pe marele actor Nicu Mihoc, și instantaneu m-am gândit la tricolorul în cinci culori, centura lui Florea, Energomur și Aquaserv, primăriile de cartier și Rolls-ul lui Doru Borșan.

Apoi l-am văzut pe Piersic asemuindu-l pe Pașcan cu Nichita. Dumnezeule! Oare cât i-au dat ca să vină până la Mureș? Și au fost oare bani publici?

Cât despre asemuirea cu Stănescu, s-ar putea să nu fie atât de deplasată, același lucru putându-se spune probabil despre orice scârța pe hârtie care, de la moartea celui mai celebru poet al perioadei comuniste, s-a apucat să scrie, asemeni acestuia, mai facile stihuri albe, ignorând astfel iambul și coriambul și alea-alea.

Dacă ar fi însă să-l asemuim pe Pașcan cu vreun mare versificator, nu trebuie să ne gândim mai departe de proaspătul trecut în neființă, Păunescu, de care perfectul poet – pardon, prefect în mod sigur se simte legat prin prolificitate. Când a scos precedentul volum? Luna trecută? Sau săptămâna trecută?

Mare păcat că poezia nu e o industrie. Am fi probabil pe primul loc în lume, ca și la industria de țepe.

Și că tot veni vorba, terminați cu prostiile și luați de aici niște poezie:


Și pentru că ne-am luat cu muzichia, mi-am amintit și de Mircea Rusu Band, adică primarul din Band, care, după un periplu prin toate partidele României, a fost parcă și prin PNL înainte de PD-L, dacă nu mă înșel, nu putea el lipsi de la o așa lansare de povestit copiilor, și-a trântit și una, așa, lăutărească, pe versurile prefectului, încercând probabil să-i imite pe Hrușcă și Șeicaru.

Și, uite, încă o asemuire cu Păunescu!

PĂUNESCU SĂ NE JUDECEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!

…Se ridică Vasile, zice: Țepeș, Doamne!…

sunday song

Posted: decembrie 12, 2010 in hardcore cultura

Probabil toată lumea a auzit până acum de Julian Assange şi cruciada sa întru prezervarea libertăţii de exprimare prin dezvăluiri bombă despre misive diplomatice în care oficialităţi de rang înalt se pretează la un limbaj mai degrabă colocvial. Nu mare sfârâială, dacă ar fi trecem peste publicarea punctelor strategice de importanţă globală care ar putea astfel să devină ţinte ale atacurilor teroriste ale oricărei grupări de fanatici religioşi tânjind după sfârşitul lumii, deşi cu greu am putea desluşi cărui bine suprem slujeşte o asemenea dezvăluire.

Dar nu despre asta e vorba în rândurile următoare, ci despre o ameninţare cu mult teribilă decât războiul nuclear, terorismul internaţional, efectul de seră, globalizarea corporatistă a lumii şi Lady Gaga la un loc. E vorba despre legea suedeză care, l-a presiunea lobby-ului exercitat de feministe cu disfucţii psiho-sexuale care depăşesc enciclopediile psihanalitice ale lui Freud şi Jung luate împreună, amendează „sexul pe nepregătite”, desemnând situaţia în care masculul sabotor rupe prezervativul în demersul său animalic de a smotoci bine micuţa cea pură şi nevinovată.

Faptul că într-o ţară europeană legea a putut să intervină de o asemenea manieră în viaţa intimă a individului, reglementând modul ori condiţiile în care se poate desfăşura un act sexual liber consimţit, reflectă un grad de disfucţionalitate a societăţii care, cu regret trebuie să recunosc, îşi are obârşia în scrânteala femeilor. Aş fi curios să ştiu cum anume se demonstrează o asemenea infracţiune într-o situaţie în care, în mod normal, nu există martori. De asemenea, în cazul în care vorbim de refuzul partenerului de a folosi prezervativul, cum anume justifică femeia consimţirea dată pentru desfăşurarea actului sexual, urmată imediat de incriminarea acestuia. Totul te duce cu gândul la o manieră perversă de manifestare a cugetului şi simţirii care şi-a făcut loc în sistemul juridic, fiind impusă de către acesta ca normă socială.

Revenind la Assange, vă daţi seama ce pagubă pe capul lui ar fi fost dacă pe lângă acuzaţia de rupere a prezervativului, s-ar fi pricopsit şi cu o feministă socialistă lăsată gravidă, plus o boală venerică de toată frumuseţea, cu scurgeri purulente şi tot tacâmul.

Iar faptul că Suedia a emis un mandat internaţional de arestare a penalului sfâşietor de prezervative, mă duce cu gândul la cuvintele lui Mikael Åkerfeldt , solistul trupei suedeze Opeth, care în timpul concertului susţinut la Sibiu, la Artmania, mirându-se de faptul că un festivalul rock se ţine în centrul Sibiului, lucru de neimaginat în Suedia, după spusele sale, a zis: „You may belive that Sweden is a very metal country, but it’s not. It’s a PUSSY COUNTRY”! Şi, întradevăr, e. A VERY CRAZY PUSSY COUNTRY!

„În România, în ultimii 15 ani, s-a inaugurat câte o biserica nouă la fiecare două zile, nota de plată fiind achitată, într-o măsură semnificativă, de bugetul de stat sau de către bugetele locale. În România, în aceeaşi perioadă, din cauza unui buget insuficient alocat Ministerului Educaţiei, s-au desfiinţat peste 21.000 de unităţi de învăţămînt – echivalent cu dispariţia a patru şcoli în fiecare zi a fiecărui an!”

În prezent, în România sunt 18.300 de biserici şi doar 4.700 de şcoli generale şi 425 de spitale.

Iar mai deunăzi, tot românul şi-a frecat portofelul de racla Sfântului Nicolae, bunicuţele chiloţii nepoţeilor, rebegiţii de guturai batistele de hârtie de unică folosinţă… şi bine aţi venit în România, ţara în care Evul Mediu a supravieţuit.

Mi-am permis să preiau acest comentariu de pe inmures.ro, pentru că subscriu la afirmaţiile comentatorului. Probabil n-o să se supere nimeni.

 

Sergiu ASTELEAN spune:

Romania este o ţară de poveste.

O ţară in care nimic nu este ceea ce pare a fi.

Credeti-ne, pe cuvant!

La noi, in Romania:

– Salariile cresc, scăzand

– Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse

– Medicamentele, gratuite, trebuie cumpărate

– La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut

– Trăim in frig, plătind tot mai multă căldură

– Plătim asistenţa medicală gratuită

– Avem un preşedinte care spune mereu adevărul, dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se intamplă şi cu primul ministru!

– Premierul ştie totdeauna ce vrea “romanul” fără să-l intrebe niciodată

– Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari

– Poporul primeşte tot mai mult, iar numărul săracilor sporeşte in fiecare zi

– Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă

– Fiecare ministru jură azi, cu mana pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă

– Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%

– Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi, ca urmare, numărul şomerilor a crescut cu 300 000

– Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, in fiecare clipă, telefonul

– Libertatea presei este sfantă, de aceea ajung in stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale

– S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite

– S-au desfiinţat peste 100 de agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor aflaţi în plata acestora cu circa 10%

– Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea in plus a catorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru

– Constituţia este respectată de guvernanţi prin incălcarea fiecărui paragraf al ei, sub indrumarea atentă a primului ministru care este doctor in drept constituţional. Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!

– Legile cele mai bune în Romania sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea

– Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta impotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa

– Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de “flacăra violet”

– O campanie electorală de cateva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane

– Am fost o ţară fără premier două luni, avand concomitent în funcţie trei prim-miniştri: unul demis, unul interimar şi unul desemnat

– Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adancesc şi mai grav criza

– Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară

– Am intrat in Uniunea Europeană, trăim mai bine, dar o ducem de două ori mai prost

– Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii

– Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe şcolare tot mai mari

– Pentru copiii preşcolari s-au înfiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente

– Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere

– Turismul a cunoscut o creştere nemaiintalnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent

– S-au luat măsuri hotărate de întărire a economiei prin desfiinţarea a cate 20 000 de întreprinderi lunar

– Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o paine in fiecare zi

– Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni. Drept urmare, peste 80% din mancarea zilnică a romanului este adusă din alte ţări

– Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cu gazele se intamplă la fel

– Construim in fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine

– Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucat le astupăm continuu cu asfalt

– Oricare altă ţară cu atatea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm