Patriotismul și mândria națională într-o țară în ruină

Posted: Decembrie 1, 2010 in categoria "I am Legend"

Voiam să scriu ceva mult mai acid cu ocazia acestei Zile Naționale petrecută în frig și ploaie, în compania discursurilor de lemn ale politrucilor, a coroanelor mortuare și a unui imn național cântat de o fanfară militară care mi-a părut că pe alocuri atinge accente aproape manelistice. Era un taragot acolo, sau ceva de genul ăsta, care băga parcă ceva de nuntă.

Trecând însă peste asta, vorbind despre patriotism și mândrie națională, să ne întrebăm ce este patria? E o culoare spoită în interiorul unei  demarcații desenată pe o hartă? E un spațiu cu forme de relief care îl individualizează? Nu. Patria e reprezentată de popor. Fără popor, n-ar fi nimic altceva decât o tarla. Subcarpații meridionali, sau, Bărăganul, nu constituie o patrie. Nu constituie nimic. Până nici numele nu ar fi existat, dacă n-ar fi fost oamenii care să le denumească.

Deci, patria e poporul. Dar cine reprezintă poporul? Faptele reprezintă poporul. Cele trecute, constituind istoria. Cele culturale, arta, tradițiile, închegând cultura. Dar mai ales cele prezente, care reflectă imaginea națiunii în ochii contemporaneității.

De când mă știu, patriotismul românilor și mândria lor națională au fost salvate de figuri istorice aureolate de o dimensiune aproape mitică. Figurile istorice și performanțele sportive. Atât. Pentru că reperele culturale românești sunt cvasi-necunoscute în lume. Nimeni nu a auzit de Eminescu, Preda. Au auzit însă de comunistul Păunescu de la muieretul impresionat până la lacrimi de drama poetului supraponderal țintuit de kilograme pe patul de spital.  Dar el e la găleata de gunoi a rușinii istoriei și, astfel, nu se pune.

Deci, figurile istorice și performanțele sportive. O vreme m-am amăgit și eu cu Ștefan, Țepeș, Mihai și Mircea, până când am început să înaintez în vârstă, devenind eu însumi o parte de istorie. Și mi s-a tăiat.

Performanțele sportive? Canci, de când poporul ghiolbănesc conduce cluburi de fotbal. Mai câștigă una, două fete câte o medalie la gimnastică, dar cui îi pasă, atâta timp cât nu e cu mârlănie de cioban prost și victorii de etapă acompaniate de manele?

Și atunci, pentru ce atâta patriotism și mândrie națională? Pentru curvele stăpânirii care reformează Statul mai dând o gaură în buzunarul amărăștenilor, întru conservarea afacerilor paraziților banului public? Pentru țiganii care reprezintă în lume România cu șatra lor de nespălați iremediabili încremeniți într-o cultură primitivă incapabilă de integrare în secolul 21. Pentru o cultură reprezentată la nivel de mainstream de un produs cultural aparținând acelor țigani menționați mai sus? Pentru un regim politic care, întru conservarea puterii, face etniei maghiare care nu vrea să învețe limba română, concesii dăunătoare intereselor acestei națiuni? Pentru furtul la scară națională, prin care autoritatea își umple buzunarele, condamnând majoritatea la o sărăcie care împinge oamenii către mizerie fizică și morală, către pierderea oricărei demnități întru asigurarea supraviețuirii?

Pentru ce?

Comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s