Arhivă pentru Februarie, 2011

creepiest sunday song ever

Posted: Februarie 27, 2011 in categoria criminală
Anunțuri

Proiect: Condiția jurnalistului într-o presă instituționalizată și înregimentată politic a ajuns la final. Cei ce nu au apucat să vadă niciun episod din acest mirabolant demers jurnalistic, unic în peisajul presei locale, naționale și am putea spune chiar MONDIALE, – pen’ că nu s-a mai pomenit asemenea grozăvie din Togo până-n pajiștile mănoase din Valea Rece – timizii, ignoranții, fricoșii, săracii cu duhu, indiferenții, trepanații, lobotomizații, mai ales ce-i ce populează vajnica presă românească, cu toții sunteți invitați să aruncați o privire peste acest exercițiu de dat palme și trezire la realitate, până nu se răcește. Am pus link-ul și pe blogroll. De asemnea, clipurile pot fi vizionate și pe YouTube, pe contul reeanet.

Sodome et Gomorrhe

Posted: Februarie 9, 2011 in categoria cu poalele-n cap

Trăim un timp al decadenței și degenerării. Târfele au jugănit bărbații și sunt vedete mediatice, minciuna, fățărnicia și venalitatea sunt virtuți indispensabile oricărui parvenit în viață și lichelele conduc lumea.
Iar cea mai mare târfă dintre toate e căpitanul Chiorâș Chiondorâș.

În afacerea asta cu vămile, noua temă de dezbatere în agenda publică, nu există personaje pozitive. Președintele mariner însă, cu dosarele înșirate de Secu pe masă, e însuși Satana. Iar ceilalți, manglitorii din eșaloanele inferioare sunt dracii care acum se coc la proțap. Mai trage câte unul un infarct, fiindcă are arterele sclerozate de atâta trai pe vătrai (ultimul se pare că a și murit când a aflat ca nevasta-sa, vameșa, a fost luată de gealați), dar nu-i bai, ”că doară ăștia-s numa pălmașii”. Scaraoțchi transmite însă mesaje clare cum că-l vrea pe Blaga scuturat.

Deocamdată, fălcosul se rumenește încet la foc mic, iar noi, scârbiți de toată daravela, ne bucurăm de noua imbecilitate a lui Prigoană care, după ce n-a reușit să-i facă pe rromi țigani, și nici cu legalizarea târfelor  nu i-a prea reușit din câte se pare, zdrobit de atâtea eșecuri, a fost reformat de nevasta-sa, Bahmuțanca, și pus să ceară pentru sine concediu de maternitate, să se apuce ea de lucru, să-i arate cum se face. Pam-Pam!

Siulviu Prigoană, parlamentarul cu gunoiul, patron de televiziuni manelistice şi reviste de uz extern, şi-a făcut un obicei din lansarea unor proiecte legislative pe cât de pitoreşti, pe atât de controversate. Mai întâi a brodit-o bine cu legalizarea curvelor, care oricum sunt pe toate gardurile şi mai ales la televizor, aşa că, am spus noi, de ce nu? Apoi şi-a dat cu firma în cap, propunând un CNA al presei scrise, atât pe hârtie cât şi pe internet. Am spus la vremea aceea că, venită din partea unui proprietar de publicaţii cvasi-pornografice, iniţiativa tovarăşului ar putea fi hilară, dacă n-ar fi atât de nesimţită.

Ei bine, Prigoană a comis-o din nou, proiectul său legislativ de schimbare a denumirii romilor în ţigani în acte oficiale aruncând oarecum în aer agenda publică de discuţii.

Asta s-a întâmplat de ceva vreme, dar personal am aşteptat să urmăresc câteva reacţii, câteva opinii exprimate, mai ales din partea unor reprezentanţi ai etniei rrome, scandalizaţi de măsura politicianului oranj. Astfel, a fost invocat împotriva proiectului caracterul peiorativ al termenului, acesta fiind asimilat cu cel de jidan, aplicat etniei evreiesti sau cu cel de bozgor, aplicat etniei maghiare, comparaţii în opinia mea forţate. Şi asta pentru că denumirea de ţigan,  aşa cum onorabilul Rudi Moca mi-a explicat cu mult timp în urmă, în cadrul unui interviu, nu are la bază conotaţii peiorative, cum se întâmplă în cele două cazuri menţionate, ea fiind adoptată cu secole în urmă ca urmare a venirii în Europa a… ţiganilor din Egipt, aceştia ajungând să fie numiţi din această cauză, egyptianos, de unde derivatele gipsy şi ţigan.

Dacă ţigan a devenit în timp un termen peiorativ, acest lucru nu poate să le fie datorat decât acestora, profilului social caracterizat prin incultură, lipsă de educaţie, trai mizer, îndemnând către infracţionalitate şi imoralitate, care nu a evoluat semnificativ către amelioare de-a lungul vremurilor, mai ale în România, impunându-l ca atare.  Schimbarea unei denumiri nu reprezintă astfel decât un proces de cosmetizare şi edulcorare a realităţii, fără importanţă în plan real, în timp chiar şi termenul de rrom putând deveni la fel de peiorativ, dacă situaţia socială a ţiganilor nu va suferi o îmbunătăţire. În definitiv, de la „ţigancă împuţită” la „rrom împuţit” nu e o distanţă atât de mare.

Obiecţia cea mai inteligentă mi s-a părut tot cea a lui Rudi Moca, acesta afirmând că nimeni nu poate impune unei etnii modul în care aceasta să se denumească. Şi, într-adevăr, aşa este. Nimeni nu poate impune ţiganilor cum să se denumească ei în limba lor. La fel cum nici aceştia nu pot impune restului lumii adoptarea unui cuvânt aparţinând limbii ţigăneşti.

Ştie oare cineva cum îşi numesc ungurii ţara? Magyarország! Românii îi spun însă Ungaria. Americanii, Hungary,  s.a.m.d. Iar rromii sunt denumiţi ţigani.