Arhivă pentru martie 20, 2011

Lucian Bute și-a apărat pentru a șaptea oară centura de campion mondial IBF în fața irlandezului Brian Magee într-un meci care ar putea fi catalogat cel puțin straniu. Înfruntarea a debutat mai de grabă timid, lucrurile începând să se anime după repriza a cincea. Lăsând la o parte mângâierile din prima jumătate a partidei care pot fi interpretate și ca o abordare tactică , cel mai mult m-a surprins K.O. din repriza a X-a. În primul rând, în mod inexplicabil, arbitrul nu l-a mai numărat pe irlandezul cazut la podea după upercut-ul primit în bărbie, deși după oprirea partidei acesta s-a ridicat practic instantaneu în picioare, fără să manifeste cine știe ce disconfort. Apoi, la reluare se observă cu claritate faptul că Magee nu cade imediat după lovitură, ci se aruncă practic la podea o secundă mai târziu. Ei bine, dacă în cazul unei lovituri la ficat acest comportament este plauzibil, deoarece în general loviturile la corp se propagă prin undă de șoc care are nevoie de un anumit timp până să atingă centrii vitali, în cazul loviturii la bărbie, smucirea bruscă a maxilarului afectează în mod instantaneu creierul, provocând pierderea echilibrului ori chiar a cunoștinței, așa cum a demonstrat-o atâd de bine Edison Miranda în meciul cu același Lucian Bute.

În timp ce…

La fel ca Miranda, cum se reacționează în cazul unei lovituri reale a arătat și Librado Andrade tot în compania lui Bute.

În urmă cu doar două săptămâni scriam că politica Statului Român de a închide 200 de spitale în România face parte dintr-un plan deliberat de ruinare a sistemului de sănătate românesc care să faciliteze ulterior preluarea acestuia de către investitori cu suflet mare de peste ocean care, privați de o bucată din piața de ologi de către sistemul ObamaCare, sunt interesați de noi sfere de dezvoltare. Și iată că, azi, în timp ce Antena 3 comunica despre înjumătățirea bugetului pe acest an al Institutului Inimii din Cluj care, nemaiputând funcționa astfel, trimite cu formulare 112 bolnavii să se opereze în străinătate pe cheltuiala Statului, plătind 40.000 de euro în loc de 5.000 cât ar fi costat aceeași operație în țară, Realitatea Tv transmitea o reclamă fără o țintă clară a SPITALULUI AMERICAN DIN PARIS, ”unicul spital european care se conformează normelor medicale de peste ocean”. Ce norme medicale de peste ocean care nu sunt împlinite de spitalele europene, reclama nu menționa. Dar probabil e vorba despre acele norme conform cărora reatașarea degetul mijlociu și sexy de la mână costă 60.000 de dolari, în timp ce a inelarului doar 12.000.

Norme care e posibil să funcționeze în SUA, unde există o clasă de mijloc bine reprezentată, care poate plăti asigurări medicale barosane care să hrănească un sistem medical performant bazat pe servici contra cost. În România însă, o țară care nu produce nimic și în care avuți sunt doar hoții de partid care prin ”afaceri” cu Statul smântânesc averea publică, cine va întreține un asemenea sistem de sănătate? Că doar nu baba Dochia cu 15% tăiat din pensie, care mai vinde prin piață niște castraveți din fundul curții, să aibă cu ce-și cumpăra o pâine?

Medicii de la Institutul Inimii din Cluj numeau această politică a ministerului drept genocid, iar pentru mine personal, participarea doctorului Raed Arafat – un erou local aici la Tîrgu Mureș – din postura sa de secretar de stat în ministerul Sănătății, la aceast ”genocid, este o mare dezamăgire.  De fapt, dezamăgire e foarte delicat spus.

great sunday song

Posted: martie 20, 2011 in Uncategorized