Arhivă pentru Aprilie, 2011

D.V.D.A. sunday

Posted: Aprilie 30, 2011 in Uncategorized
Anunțuri

Dexter Morgan

Posted: Aprilie 29, 2011 in categoria criminală

Personal nu urmăresc seriale, pentru simplul motiv că nu sunt creații provenite din viziunea artistică a unui autor – cu câteva excepții, cum ar fi Seinfeld, ori South Park, pe care le revăd iar și iar de câte ori am ocazia – ci producții șablon construite pe un amalgam de stereotipii și clișee adunate la un loc pe baza unor studii de marketing și a target-ului demografic țintit. Deși are la bază un roman, Dexter nu face excepție de la această rețetă, sau cel puțin nu în cea mai mare parte. Adică, e tot o telenovelă plină de evenimente melodramatice, sentimentalisme ieftine, învățăminte morale puerile, și intrigi de cuplu ucigător de stereotipe, în care bărbații se comportă invariabil ca în visul umed al unei muieri care a adoptat ca filozofie de viață Codul Bunelor Maniere… pentru masculi. Aproape toți se supun regulii ”it’s not you, it’s me”, își recunosc conștiincios culpa și se manifestă împăciuitor față de aprige amazoane care, în tradiția aceluiași stereotip al modernității feministe, sunt pline de puteri și calități excepționale, incluzând aici eventual limbajul colorat și moravurile destul de liberale, evidențiind faptul că obținerea unui rating de audiență în cadrul publicului feminin nu a fost ignorată de către producători, în ciuda faptului că avem de a face cu o istorie despre un psihopat, criminal în serie. 

Practic, singura gură de oxigen a serialului e constituită de personajul Dexter Morgan, interpretat cu talent de către actorul Michael C. Hall, psihopat de carieră, cu o fixație pentru analizele sanguine, probabil singurul caracter care respectă profilul original construit de autorul romanului. Și asta pentru că, psihopat fiind, Dexter e lipsit de sentimente și în amalgamul de aiureli emoționale și intrigi pline de corectitudine politică din cadrul serialului acesta apare ca ființă alienată, urmărind cu candoare clișeele mașinăriei americane a divertismentului pentru mase, transformate în modele de conduită socială. Trebuie să recunosc faptul că strategia funcționează, pe lângă succesul pe care îl înregistrează serialul în cadrul publicului larg acesta reușind să atragă și oameni ca mine, exasperați de platitudinile cu care este invadat mediul televiziunii. 

În același timp, nu pot să nu remarc valoarea etică a temei serialului într-o societate, mai ales cum e cea românească, în care mulți oameni ar trebui să moară pentru ca lumea să devină simțitor mai bună. 

Aseară aflam că judecătoarea Turcu, prinsă criță la volan, a fost achitată de Înalta Curte pentru că nu i s-a putut demonstra nivelul alcoolemiei sângelui, deoarece ”turca” a refuzat preluarea probelor biologice. Și? Păi, atâta. Legea nu prevede nicio sancțiune penală în situația în care refuzi să ți se preia probe biologice? Se pare că nu.

Întâmplarea face ca tot ieri, moi, să fi fost amendat pentru traversarea unei străduțe pe culoarea roșu a semaforului. Trecând acum peste faptul că edilul cu ochii vineți, Dorin Florea, a făcut o afacere cu bani publici punând la fiecare rahat de trecere de pietoni semafoare care au costat cât o garsonieră perechea, unde dracu’ mi-a fost mie mintea când mi-am dat numele, am semnat procesul verbal, n-am făcut nicio mențiune, și m-am lăsat muls de bani de ridicola Poliție Română care, să nu uităm, nu a reușit să i-a alcoolemia nici lui Benedek Imre aflat în postura cetățeanului turmentat, dar cu ”gipan”.  Nu puteam și eu să-l pun pe agentul Tuțgureanu să sufle în fiolă mai întâi, ca Benedek, sau ca ”turca”, să mă declar ”stresată” și deci îndreptățit să fac ce vrea mușchiul meu de porc bine hrănit și nesimțit? Firește, m-am comportat civilizat și mi-am recunoscut culpa ca un școler educat, dar nu face asta din mine un nătăfleț cu banii luați din buzunar de poliția ieșită la strâns de fonduri pe timp de criză? Nu face asta din mine un MARE, MARE DOBITOC?  Păi face, domnule, pentru că la sfârșitul zilei, când se trage linia și se face adunarea, eu sunt pămpălăul cu banii luați în timp ce ”TURCA”, BENEDEKU’, sunt etalonul reușitei într-o țară de VITE ÎNCĂLȚATE. 

Dacă imediat după decembrie ’89 cei 20 de ani prorociți de Silviu Brucan necesari României pentru a deprinde democrația îmi păreau o veșnicie, acum, 20 de ani mai târziu, în situația în care se află această țară, viziunea fostului politician comunist îmi pare de o naivitate dezarmantă, și gândurile mele se îndreaptă către o eră geologică destul de îndelungată care ar fi mai potrivită pentru ca acest neam de loaze să deprindă nu democrația, ci un anumit nivel rudimentar de civilizație.

Înregistrările Realitatea sunt un exemplu cât se poate de relevant despre modul în care generația care s-a dezvoltat în cele două decenii de libertate în România are lideri de o factură chiar mai grotescă decât cei construiți de utopia valorilor răsturnate ale comunismului. Acest Ghiță de la Asesoft e un băiat cam de vârsta mea, însă în vremurile prin care eu, proaspăt absolvent cu studii superioare, mă pregăteam pentru cea dintâi perioadă de șomaj prelungit, grație mediului economic la fel de răpciugos ca și acum, el trăgea deja PRIMUL TUN care-l transforma în milionar în valută și nouă stea promițătoare a capitalismului meltenesc de hoție a banului public. CE BĂRBAT! CE VIZIUNE! CE CANALIE!

Trei semne de exclamare. Și ca să arăt cât de impresionat sunt de performanțele acestui nou mogul familiarizat cu Codul Penal, sunt gata să-mi reconsider opinia inițială conform căreia acesta ar fi doar o extensie a brațului lung al președintelui mariner și să-l văd mai de grabă ca un întreprinzător privat care pe cont propriu s-a hotărât ca printr-o schemă abilă să înșele un escroc bătrân și ramolit și să-și facă astfel rost, peste noapte, de o jucărie nouă. Și pentru că unui baschetbalist nu-i stă bine cu o echipă de fotbal, Ghiță al nostru s-a hotărât să-și facă rost de o televiziune. 

În urmă cu câțiva ani, pe o străduță din Tîrgu, ascultam doi tineri dichisiți, un puțoi și o parașută, care mergeau înaintea mea. Iar puțoiul, mai pămpălău, mai blegoman, brusc lovit de o criză filozofică, a dat glas frământărilor sale de papagal retrograd: ”Oare ce-o să facem noi în viață, Tanța”? Iar parașuta, cu decolteul impresionant și pantalonașii mulați pe bucile-i nostime, a răspuns instantaneu, ca o premiantă: ”O SĂ CONDUCEM ORAȘUL ĂSTA, ȘI O SĂ STĂM SĂ NUMĂRĂM BANII”! Ce târâtură minunată! Aproape la fel de minunată ca Ghiță al nostru de la Asesoft. 

PS: Un amic mi l-a ironizat pe Mașca pentru că a scris pe inmures că, din cauza lui Ghiță, nu mai cumpără nimic de la emag.

Eu n-am cumpărat niciodată nimic de la emag, și nu pentru că e Ghiță o căzătură, ci pentru că nu au cele mai bune prețuri din țară. Cele mai bune prețuri le are mediadot, dacă stai pe lângă București, și asta pentru că e magazin on line, fără cheltuieli cu spații comerciale, oameni care să le deservească etc. Dacă stai însă p’aici prin Ardeal, cele mai bune prețuri le are ATEX, cu 1-2 lei mai mari decât mediadot, presupunând însă cheltuieli de transport mai mici, datorită distanței reduse. Sunt din Cluj. De asemenea, au o etică de afaceri impecabilă, în cazul meu achitându-se onorabil de obligațiile decurse dintr-un contract de garanție. Ceea ce, de acum, cred că ar fi inutil de așteptat de la Asesoft Ghiță.   


sunday song de Paști

Posted: Aprilie 24, 2011 in Uncategorized

De fapt, nu. În mod evident e vorba de o înregistrare mai veche, din ciclul ”SFATURILE UNUI COTOI BĂTRÂN CĂTRE MOTĂNELUL PLIN DE PURICI CARE SE VISEAZĂ PARALEU”, din care transpare dragostea filială cu care escrocul FNI a încălzit la sân Târfa Rating-ului care percepe o instituție de știri ca fiind tarlaua lu’ tacsu unde poate el să-și facă nevoile. Din înregistrare mai poate fi remarcat elogiul pe care Vântu îl aduce Udrei, ridicată la rang de Judita care va tăia până la urmă căpățâna infamului mariner, după ce în prealabil va lua locul bo-bo-Bocului de la Victoria, așa, prin toamnă, după care va ajunge președintă în 2013, să fie cu noroc. Personal, mă îndoiesc, deși, luând în calcul prosteala alegătorului rumân, și talentul cu care taiorul finuț pune în valoare fesele durdulii ale ministreței, ceea ce în mod evident îi conferă un avans de rating, mai ales la Realitatea, în fața căpitanului Chiorâș Chiodorâș care nu știe decât să hăhăie și să facă cu ochiu’, nu pun mâna-n foc. Până atunci însă, să ne amuzăm cu Ovi și Ghiță, aka Băbănel și Mieunel, Lolec și Bolec, Cip și Dei, Hamti și Damti, aflați în urmărirea ratingului.