Arhivă pentru aprilie, 2011

D.V.D.A. sunday

Posted: aprilie 30, 2011 in Uncategorized

Dexter Morgan

Posted: aprilie 29, 2011 in categoria criminală

Personal nu urmăresc seriale, pentru simplul motiv că nu sunt creații provenite din viziunea artistică a unui autor – cu câteva excepții, cum ar fi Seinfeld, ori South Park, pe care le revăd iar și iar de câte ori am ocazia – ci producții șablon construite pe un amalgam de stereotipii și clișee adunate la un loc pe baza unor studii de marketing și a target-ului demografic țintit. Deși are la bază un roman, Dexter nu face excepție de la această rețetă, sau cel puțin nu în cea mai mare parte. Adică, e tot o telenovelă plină de evenimente melodramatice, sentimentalisme ieftine, învățăminte morale puerile, și intrigi de cuplu ucigător de stereotipe, în care bărbații se comportă invariabil ca în visul umed al unei muieri care a adoptat ca filozofie de viață Codul Bunelor Maniere… pentru masculi. Aproape toți se supun regulii ”it’s not you, it’s me”, își recunosc conștiincios culpa și se manifestă împăciuitor față de aprige amazoane care, în tradiția aceluiași stereotip al modernității feministe, sunt pline de puteri și calități excepționale, incluzând aici eventual limbajul colorat și moravurile destul de liberale, evidențiind faptul că obținerea unui rating de audiență în cadrul publicului feminin nu a fost ignorată de către producători, în ciuda faptului că avem de a face cu o istorie despre un psihopat, criminal în serie. 

Practic, singura gură de oxigen a serialului e constituită de personajul Dexter Morgan, interpretat cu talent de către actorul Michael C. Hall, psihopat de carieră, cu o fixație pentru analizele sanguine, probabil singurul caracter care respectă profilul original construit de autorul romanului. Și asta pentru că, psihopat fiind, Dexter e lipsit de sentimente și în amalgamul de aiureli emoționale și intrigi pline de corectitudine politică din cadrul serialului acesta apare ca ființă alienată, urmărind cu candoare clișeele mașinăriei americane a divertismentului pentru mase, transformate în modele de conduită socială. Trebuie să recunosc faptul că strategia funcționează, pe lângă succesul pe care îl înregistrează serialul în cadrul publicului larg acesta reușind să atragă și oameni ca mine, exasperați de platitudinile cu care este invadat mediul televiziunii. 

În același timp, nu pot să nu remarc valoarea etică a temei serialului într-o societate, mai ales cum e cea românească, în care mulți oameni ar trebui să moară pentru ca lumea să devină simțitor mai bună. 

Aseară aflam că judecătoarea Turcu, prinsă criță la volan, a fost achitată de Înalta Curte pentru că nu i s-a putut demonstra nivelul alcoolemiei sângelui, deoarece ”turca” a refuzat preluarea probelor biologice. Și? Păi, atâta. Legea nu prevede nicio sancțiune penală în situația în care refuzi să ți se preia probe biologice? Se pare că nu.

Întâmplarea face ca tot ieri, moi, să fi fost amendat pentru traversarea unei străduțe pe culoarea roșu a semaforului. Trecând acum peste faptul că edilul cu ochii vineți, Dorin Florea, a făcut o afacere cu bani publici punând la fiecare rahat de trecere de pietoni semafoare care au costat cât o garsonieră perechea, unde dracu’ mi-a fost mie mintea când mi-am dat numele, am semnat procesul verbal, n-am făcut nicio mențiune, și m-am lăsat muls de bani de ridicola Poliție Română care, să nu uităm, nu a reușit să i-a alcoolemia nici lui Benedek Imre aflat în postura cetățeanului turmentat, dar cu ”gipan”.  Nu puteam și eu să-l pun pe agentul Tuțgureanu să sufle în fiolă mai întâi, ca Benedek, sau ca ”turca”, să mă declar ”stresată” și deci îndreptățit să fac ce vrea mușchiul meu de porc bine hrănit și nesimțit? Firește, m-am comportat civilizat și mi-am recunoscut culpa ca un școler educat, dar nu face asta din mine un nătăfleț cu banii luați din buzunar de poliția ieșită la strâns de fonduri pe timp de criză? Nu face asta din mine un MARE, MARE DOBITOC?  Păi face, domnule, pentru că la sfârșitul zilei, când se trage linia și se face adunarea, eu sunt pămpălăul cu banii luați în timp ce ”TURCA”, BENEDEKU’, sunt etalonul reușitei într-o țară de VITE ÎNCĂLȚATE. 

Dacă imediat după decembrie ’89 cei 20 de ani prorociți de Silviu Brucan necesari României pentru a deprinde democrația îmi păreau o veșnicie, acum, 20 de ani mai târziu, în situația în care se află această țară, viziunea fostului politician comunist îmi pare de o naivitate dezarmantă, și gândurile mele se îndreaptă către o eră geologică destul de îndelungată care ar fi mai potrivită pentru ca acest neam de loaze să deprindă nu democrația, ci un anumit nivel rudimentar de civilizație.

Înregistrările Realitatea sunt un exemplu cât se poate de relevant despre modul în care generația care s-a dezvoltat în cele două decenii de libertate în România are lideri de o factură chiar mai grotescă decât cei construiți de utopia valorilor răsturnate ale comunismului. Acest Ghiță de la Asesoft e un băiat cam de vârsta mea, însă în vremurile prin care eu, proaspăt absolvent cu studii superioare, mă pregăteam pentru cea dintâi perioadă de șomaj prelungit, grație mediului economic la fel de răpciugos ca și acum, el trăgea deja PRIMUL TUN care-l transforma în milionar în valută și nouă stea promițătoare a capitalismului meltenesc de hoție a banului public. CE BĂRBAT! CE VIZIUNE! CE CANALIE!

Trei semne de exclamare. Și ca să arăt cât de impresionat sunt de performanțele acestui nou mogul familiarizat cu Codul Penal, sunt gata să-mi reconsider opinia inițială conform căreia acesta ar fi doar o extensie a brațului lung al președintelui mariner și să-l văd mai de grabă ca un întreprinzător privat care pe cont propriu s-a hotărât ca printr-o schemă abilă să înșele un escroc bătrân și ramolit și să-și facă astfel rost, peste noapte, de o jucărie nouă. Și pentru că unui baschetbalist nu-i stă bine cu o echipă de fotbal, Ghiță al nostru s-a hotărât să-și facă rost de o televiziune. 

În urmă cu câțiva ani, pe o străduță din Tîrgu, ascultam doi tineri dichisiți, un puțoi și o parașută, care mergeau înaintea mea. Iar puțoiul, mai pămpălău, mai blegoman, brusc lovit de o criză filozofică, a dat glas frământărilor sale de papagal retrograd: ”Oare ce-o să facem noi în viață, Tanța”? Iar parașuta, cu decolteul impresionant și pantalonașii mulați pe bucile-i nostime, a răspuns instantaneu, ca o premiantă: ”O SĂ CONDUCEM ORAȘUL ĂSTA, ȘI O SĂ STĂM SĂ NUMĂRĂM BANII”! Ce târâtură minunată! Aproape la fel de minunată ca Ghiță al nostru de la Asesoft. 

PS: Un amic mi l-a ironizat pe Mașca pentru că a scris pe inmures că, din cauza lui Ghiță, nu mai cumpără nimic de la emag.

Eu n-am cumpărat niciodată nimic de la emag, și nu pentru că e Ghiță o căzătură, ci pentru că nu au cele mai bune prețuri din țară. Cele mai bune prețuri le are mediadot, dacă stai pe lângă București, și asta pentru că e magazin on line, fără cheltuieli cu spații comerciale, oameni care să le deservească etc. Dacă stai însă p’aici prin Ardeal, cele mai bune prețuri le are ATEX, cu 1-2 lei mai mari decât mediadot, presupunând însă cheltuieli de transport mai mici, datorită distanței reduse. Sunt din Cluj. De asemenea, au o etică de afaceri impecabilă, în cazul meu achitându-se onorabil de obligațiile decurse dintr-un contract de garanție. Ceea ce, de acum, cred că ar fi inutil de așteptat de la Asesoft Ghiță.   


sunday song de Paști

Posted: aprilie 24, 2011 in Uncategorized

De fapt, nu. În mod evident e vorba de o înregistrare mai veche, din ciclul ”SFATURILE UNUI COTOI BĂTRÂN CĂTRE MOTĂNELUL PLIN DE PURICI CARE SE VISEAZĂ PARALEU”, din care transpare dragostea filială cu care escrocul FNI a încălzit la sân Târfa Rating-ului care percepe o instituție de știri ca fiind tarlaua lu’ tacsu unde poate el să-și facă nevoile. Din înregistrare mai poate fi remarcat elogiul pe care Vântu îl aduce Udrei, ridicată la rang de Judita care va tăia până la urmă căpățâna infamului mariner, după ce în prealabil va lua locul bo-bo-Bocului de la Victoria, așa, prin toamnă, după care va ajunge președintă în 2013, să fie cu noroc. Personal, mă îndoiesc, deși, luând în calcul prosteala alegătorului rumân, și talentul cu care taiorul finuț pune în valoare fesele durdulii ale ministreței, ceea ce în mod evident îi conferă un avans de rating, mai ales la Realitatea, în fața căpitanului Chiorâș Chiodorâș care nu știe decât să hăhăie și să facă cu ochiu’, nu pun mâna-n foc. Până atunci însă, să ne amuzăm cu Ovi și Ghiță, aka Băbănel și Mieunel, Lolec și Bolec, Cip și Dei, Hamti și Damti, aflați în urmărirea ratingului.

Ghiță de la Asesoft, noua mână dreaptă a președintelui mariner, a făcut, chipurile, publice niște înregistrări privind o convorbire confuză avută cu escrocul FNI, în care acesta pare a face sforțări supraomenești spre a trece drept un soi de Vito Corleone al României. Trecând peste faptul că rearestarea celui mai infirm criminal în serie din istoria umanității s-a suprapus în mod magic peste demisia lui Mutulică de la Muncă și reîntoarcerea în țară a devalizatorului CFR, afirmația lui Vântu care mi s-a iprimat precum o pată pe creier a fost: ”Prietenul tau Magureanu iti poate confirma ca mi-a dat ok-ul sa impusc racketii … Si am impuscat sute, nu zeci. Si cind spun impuscati, ma refer la propriu”. Mmmmmmmmmmmda!

Din nefericire, publicul îndopat cu Rambo și alte producții de același gen, are o viziune total distorsionată despre cam cât de des te poți întâlni într-o viață cu ocazia de a omorâ un om, chiar criminal în serie ca Vântu fiind. Personal cred că există oameni care au făcut un război și n-au împușcat sute. Spre exemplu, la Rovine, rumânii lui cel Bătrân, în număr de 10.000, s-au opus necredincioșilor lui Baiazid în număr de 40.000. Prin urmare, un raport de 1 la 4. Presupunând prin absurd că toată oastea otomană ar fi fost masacrată de rumânii noștri ca brazii, tot departe s-ar fi aflat ei de performanțele lui Vântu. Chiar dacă și otomanii ar fi tăiat cu iataganele cam jumate din oastea valahă, tot n-ar fi strâns ai noștri mai mult de 10 scalpuri pe cap de oștean cu mustățile răsucite. Deci, absolut departe de necrologul victimelor infirmului FNI. Dacă nu vi se pare relevant exemplul, să luăm atunci Bătălia de la Podul Înalt unde Ștefan cel Mare a opus celor 120.000 de ismaeliți ai lui Suliman Pașa, 40.000 de răzeși și niscaiva mercenari. Dar ce spun eu aicea? La Podul Înalt nu a fost decât un raport de 1 la 3. Deci, halal victorie. Cu Vântu printre moldoveni, ai noștrii nu s-ar fi oprit decât la Stambul.  

Apariția consolelor PS3 și XBOX 360 în urmă cu 5-6 ani a marcat o reorientare a industriei jocurilor video. În principal, a fost vorba practic de un fenomen de părăsire tot mai accentuată a platformei PC. Motivele sunt de discutat, cel mai invocat fiind pirateria care afectează într-o mare proporție această platformă dar, în opinia mea, și o dezvoltare fără precedent a componentei de business, care a făcut ca un domeniu al artei și a IT-ului să se transforme într-o afacere de contabili și strategi de marketing. Eroi ai anilor ’90 ca John Carmack, Tim Sweeney ori Gabe Newell au fost înlocuiți de figuri cu cămașă scrobită și cravată, cum ar fi Michael Patchter, care ne plictisește pe Game Trailers cu opiniile sale despre piața de capital, cursul acțiunilor nu știu cărui producător de gatget-uri electronice și nivelul de vânzări al ultimei clone Call of Duty.

Care este relevanța pentru publicul jucător a dinamicii pieței în industria jocurilor video? E ZERO. Mai mult decât atât, impactul asupra calității producțiilor studiourilor dezvoltatorilor de jocuri a fost mai mult decât negativ. În primul rând, tehnologia consolelor, rămasă neschimbată de șase ani de zile a încremenit practic evoluția jocurilor video. Pentru cineva care cunoaște salturile tehnologice din anii ’90, când diferențele dintre o generație sau alta de jocuri erau copleșitoare, este aproape incredibil faptul că Valve Software folosește în continuare, cu modificări minime, motorul grafic care a stat la baza jocului Half Life 2, vechi de șapte ani de zile, în timp ce în cazul Crysis, pentru prima dată în istoria jocurilor video, s-a întâmplat ca jocul de generație următoare sa fie bazat pe un motor grafic semnificativ ”diminuat” față de precedentul. Ca să nu mai vorbim de  S.T.A.L.K.E.R., ARMA II, sau Witcher care sunt practic imposibil de portat pe console din cauza limitărilor tehnologice ale acestora.

Ei bine, Battlefield 3 este jocul care anunță sfârșitul acestei perioade. Practic, exceptând primul Crysis care a fost lansat doar pe PC, Battlefield 3 este prima producție din ultimii cinci ani care stabilește un nou etalon în materie de tehnologie grafică. Și slavă domnului, pentru că, dacă în anii ’90 jucătorii își exprimau frustrarea față de faptul că noile generații de jocuri nu făceau nimic altceva decât să recicleze aceleași idei, îmbrăcându-le într-o haină nouă, grafica, dând naștere la de acum deja consacratelor clone, ceea ce a urmat a fost cu mult mai rău. Battlefield 3 nu face însă doar asta. În opinia mea, lansarea primelor imagini de gameplay, despre care toată lumea a căzut de acord că provin de pe o platformă PC, anunță moartea consolelor PS3 și Xbox 360. Și cum nu se prevede lansarea unei noi generații de console în următorii doi ani de zile, Microsoft anunțând abia acum demararea demersurilor pentru dezvoltarea unei noi generații Xbox, ceea durează și consumă resurse financiare uriașe, nu ar fi chiar fantezist să profețim o reîntoarcere a jocurilor video pe vechea platformă PC. Altminteri, Battlefield 3 le va eclipsa pe toate. Și Witcher 2. Și S.T.A.L.K.E.R. 2.

Am vrut mai demult să scriu despre asta, dar acum am cu adevărat ocazia. Și anume, să apreciez emisiunea realizată de Carmen Avram la Antena 3, În Premieră. E probabil cea mai profesionistă, cea mai bună emisiune nu doar de la un post de nișă de știri, ci aș putea spune din întreg peisajul mediei televizate, reușind să producă o ruptură  în regimul de tonomate instaurat la postul ”mai cunoscut ca” –piratului conturilor Crescent, Dan Voiculescu. Ce-i drept, de dragul găozărelii jurnalistice cu Ciufutacu, Greaca și alte lighioane din aceeași categorie, Antena 3 a făcut greșeala izolării lui Moise Guran în cadrul postului, ceea ce a cauzat trecerea la TVR 2 a, până de curând, celei mai bune emisiuni de televiziune din România. Cu În Premieră însă, Antena 3 a arătat că acolo nu lucrează doar o redacție împrumutată de la ”Radio Erevan”, ci și oameni care din când în când mai fac și presă și televiziune.

Și reportajul de aseară, despre modul în care Statul Român a ignorat un contract trans-național de construire a unei linii de transport feroviar de mare viteză care ar fi creat deopotrivă locuri de muncă, infrastructură de transport și dezvoltare economică pe traseu, este un exemplu mai mult decât elocvent. Atât pentru ceea ce ar trebui să însemne presa în România, cât și despre modul în care, pentru a nu știu câta oară demonstrat, administrația de Stat sabotează interesul național pentru alimentarea afacerilor unor găinari, în acest caz, din domeniul transportului în regim de sardele cu varice pe picioare și inflamații hemoroidale în găoază, asigurat de corespondentul căruței cu coviltir în mileniul 2, recte, microbuzul.

Și dacă se întâmplă să trăiți într-un oraș de provincie, să spunem Tîrgu Mureș, și nu știți de ce nu există locuri de muncă, de ce mediul economic al orașului este același ca cel din urmă cu 20 de ani, sau de fapt mai rău, aflați că acest lucru se datorează doar politicii administrațiilor locale, ca o extensie a celei centrale, care de dragul alimentării, cel mai adesea cu bani publici, a afacerilor unor găinari cu aere de mari afaceriști care, spre exemplu, își parchează elicopterul lângă hotelul proprietate personală, și în rest se ocupă cu gunoiul, menține o întreagă societate la un nivel de dezvoltare medievală. 

Din inimă mulțumim partidului și conducătorului iubit, căpitanul Chiorâș Chiondorâș!