Arhivă pentru aprilie 5, 2011

Realitatea TV Tîrgu Mureș a difuzat un fulminant reportaj despre Primăria Tîrgu Mureș și campania de plantare a pomișorilor de Crăciun. Astăzi, episodul Platoul Cornești. În rolul principal, Dorin Florea cu costum și pantofi de nuntă, apucând hârlețul cu mainile amândouă, transpirând în slujba cetățeanului tîrgumureșean cu sensibilități față de spațiul verde și gardul viu. În rol secundar, Claudiu Maior, îmbrăcat ”casual”, cu cămeșă și geacă dă piele, dând de înțeles că s-a lins pe bot de candidatura la Primăria Tîrgu Mureș, dat fiind faptul că priza sa la electoratul tîrgumureșean este cvasi-nulă, mai ales de când autobuzele Siletina trec prin stații din jumătate în jumătate de oră. În alte roluri, o mână de plozi care nu au altceva mai bun de făcut în vacanță decât să participe la campania electorală a vajnicului edil cu sânge portocaliu.

Pagina de Media a dat publicității o discuție între șefi ai CA de la Realitatea Media și Laura Albani, directorul firmei Coresi, societate de stat care administrează spațiile din Casa Presei Libere, închiriate printre alții și de Realitatea Media. Din aceste înregistrări reiese că ”Ghiță de la Asesoft”, temporar manager al Realitatea Tv, ar fi falsificat semnăturile unor membrii ai CA pe documente prin care Realitatea Media renunța la spațiile în care se află Realitatea TV. Adică Realitatea TV rămânea fără spațiu, prin mijlocirea vajnicului ei manager, Ghiță de la Asesoft, pus în funcție de însăși SOV, din câte se pare pentru a-i îngropa definitiv televiziunea. O adevărată lovitură de târfă, cum numai marinerul ar fi capabil!

Într-un post viitor, Războiul de la Realitatea ep. 3 (cred), ”Cine e de fapt Ghiță de la Asesoft”?


Mazar-i-Sharif

Posted: aprilie 5, 2011 in categoria criminală

Probabil ca mulți dintre voi, am fost oripilat și revoltat de ceea ce s-a întâmplat în Afganistan în momentul atacării sediului ONU din Mazar-i-Sharif, un oraș din nordul țării, de către o gloată de ghiorlani habotnici afgani, întărâtați de lideri religioși isterici, care au ucis mai mulți oficiali ai Națiunilor Unite, printre care și un român, doi dintre acești fiind executați prin decapitare. Și mi-am spus că într-o țară de troglodiți analfabeți îmbrăcați cu pijamale și încălțați cu șlapi, care habar nu au ce scrie în Coran, dar sunt plini de pasiune pentru dogme pe care nu le cunosc, orice străin ar trebui să fie înarmat, dacă nu cu o armă de foc, cel puțin cu o macetă, ori o katana, care cu siguranță ar fi tăiat din avântul bigoților cuprinși de isterie religioasă. Baricadat într-o încăpere fără ferestre, bine înfipt pe picioare în fața ușii,  un astfel de oficial probabil nu s-ar fi salvat de la moarte, dar cel puțin ar fi murit într-o manieră mult mai puțin jalnică decât cea a unei vite duse la tăiere de niște țărănoi cu creierii înfierbântați.

Acum, pentru că nu poate încăpea nicio îndoială cu privire la samavolnicia uciderii unor nevinovați pentru actele altcuiva, ceea ce constituie însăși esența terorismului musulman, și nu numai, să studiem puțin gestul pastorului Terry Jones, care a generat aceste crime abominabilă în acel colț uitat de lume, numit Afganistan. La o primă abordare, sunt înclinat să susțin că responsabilizarea unei cărți pentru actele unor cvasi-analfabeți primitivi și rudimentari, folosiți ca masă de manevră de către politruci cu interese strict politice și financiare, este o eroare. Și susțin asta gândindu-mă la Nietzsche și conceptul supraomului, folosit de mașina de propagandă nazistă, fără nicio legătură cu conceptul în sine și ideea din spatele ei. Pe de altă parte, în situația în care personal nu am citit Coranul, și nu din ignoranță incultă, ci pentru că îl consider cea mai plictisitoare ”carte sfântă” dintre cele pe care am pus mâna, urmată la scurtă distanță de Vechiul Testament, nu pot să nu remarc faptul că, în general, spiritul care a stat la baza fondării unei religii, constituie esența acesteia. Așa cum creștinismul este animat de o jale fleșcăită, pesimistă și prăpăstioasă, direct izvorâtă din conjuctura social-politică în care s-a născut, nemaivorbind de faptul că are la bază imaginea unui dumnezeu ucis prin tortură, și violența culturii musulmane își are obârșia în faptul că Mahomed și-a impus religia printre sălbaticii arabi ai acelor vremuri prin mijlocirea sabiei.