Mazar-i-Sharif

Posted: Aprilie 5, 2011 in categoria criminală

Probabil ca mulți dintre voi, am fost oripilat și revoltat de ceea ce s-a întâmplat în Afganistan în momentul atacării sediului ONU din Mazar-i-Sharif, un oraș din nordul țării, de către o gloată de ghiorlani habotnici afgani, întărâtați de lideri religioși isterici, care au ucis mai mulți oficiali ai Națiunilor Unite, printre care și un român, doi dintre acești fiind executați prin decapitare. Și mi-am spus că într-o țară de troglodiți analfabeți îmbrăcați cu pijamale și încălțați cu șlapi, care habar nu au ce scrie în Coran, dar sunt plini de pasiune pentru dogme pe care nu le cunosc, orice străin ar trebui să fie înarmat, dacă nu cu o armă de foc, cel puțin cu o macetă, ori o katana, care cu siguranță ar fi tăiat din avântul bigoților cuprinși de isterie religioasă. Baricadat într-o încăpere fără ferestre, bine înfipt pe picioare în fața ușii,  un astfel de oficial probabil nu s-ar fi salvat de la moarte, dar cel puțin ar fi murit într-o manieră mult mai puțin jalnică decât cea a unei vite duse la tăiere de niște țărănoi cu creierii înfierbântați.

Acum, pentru că nu poate încăpea nicio îndoială cu privire la samavolnicia uciderii unor nevinovați pentru actele altcuiva, ceea ce constituie însăși esența terorismului musulman, și nu numai, să studiem puțin gestul pastorului Terry Jones, care a generat aceste crime abominabilă în acel colț uitat de lume, numit Afganistan. La o primă abordare, sunt înclinat să susțin că responsabilizarea unei cărți pentru actele unor cvasi-analfabeți primitivi și rudimentari, folosiți ca masă de manevră de către politruci cu interese strict politice și financiare, este o eroare. Și susțin asta gândindu-mă la Nietzsche și conceptul supraomului, folosit de mașina de propagandă nazistă, fără nicio legătură cu conceptul în sine și ideea din spatele ei. Pe de altă parte, în situația în care personal nu am citit Coranul, și nu din ignoranță incultă, ci pentru că îl consider cea mai plictisitoare ”carte sfântă” dintre cele pe care am pus mâna, urmată la scurtă distanță de Vechiul Testament, nu pot să nu remarc faptul că, în general, spiritul care a stat la baza fondării unei religii, constituie esența acesteia. Așa cum creștinismul este animat de o jale fleșcăită, pesimistă și prăpăstioasă, direct izvorâtă din conjuctura social-politică în care s-a născut, nemaivorbind de faptul că are la bază imaginea unui dumnezeu ucis prin tortură, și violența culturii musulmane își are obârșia în faptul că Mahomed și-a impus religia printre sălbaticii arabi ai acelor vremuri prin mijlocirea sabiei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s