Arhivă pentru Mai, 2011

Well, așa cum mă așteptam, Nebunul și… Florea au dat-o-n bară la Zilele Tîrgu-Mureșene cu minunata Sandra. Nu că aș fi știut, pentru că personal n-am călcat pe acolo, dar a fost frate’miu. Cică Sandra arată ca o femeie de 50 de ani care în ultimii 30 a tras tare la măsea și a fumat în jur de trei pachete de Carpați pe zi. Și foarte probabil era cu trascău la bord când a urcat pe scenă. Nu știu cine a fost papițoiul responsabil cu animația, probabil nu Chiorean, dar cine știe… Oricum, am înțeles că în ciuda eforturilor lui disperate, până și cei mai unsuroși maneliști au început să părăsească incinta când a început Sandra să falseze. Tragic. Dar eu am spus. Trebuiau chemați Meshuggah.

Anunțuri

psycho sunday song

Posted: Mai 29, 2011 in hardcore cultura

Despre sinucidere

Posted: Mai 26, 2011 in categoria angelica


Raluca Drăgușin, o fată de 19 ani, elevă eminentă a colegiului Spiru Haret din Tîrgu Jiu, cu perspectiva de a studia în Marea Britanie la prestigioasa universitate Cambridge și a scăpa dintr-o țară populată de un popor meschin și mediocru care se îndreaptă încet către dezastru, și-a pus capăt zilelor înecându-se în apele Jiului, după un model inspirat dintr-o carte (presa nu spune care, dar ar putea fi vorba de The Hours, un roman în care e descris destinul mai multor femei din generații diferite, dintre care unele hotărăsc să se sinucidă din motive mai mult sau mai puțin clare, printre care Virginia Wolf, înecată în apele unui râu). Deși se poate specula pe marginea acestui gest, și chiar am fost tentat în acest comentariu să-mi dau cu părerea, în ciuda informațiilor vagi despre subiect, mă voi rezuma doar la a spune că aparent sinuciderea fetei avea o bază ideologică, în mesajul de adio transmis unei colege menționând că intenționează să pună în practică acum ceea ce plănuise să ducă la bun sfârșit la vârsta de 40 de ani, după cum menționează una dintre surse.

Acestea fiind spuse, aș dori să adaug două cuvinte despre sinucidere, pornind de la ideea dezvoltată două posturi mai jos prin care statutam că ”rostul existenței este schimbarea”, și găsind schimbarea o caracteristică generală a vieții oricărui om, am mers mai departe spunând că schimbarea stării de conștiință, indiferent de caracterul permanent ori trecător al acesteia, este cea care reflectă la modul absolut, de netăgăduit, calitatea existenței. În mod evident, sinuciderea reflectă o stare de conștiință care caracterizează o condiție precară a existenței, în ciuda aparențelor – în cazul nostru, rezultatele bune la învățătură ale unei tinere cu perspective,  nu lipsită de calități… să spunem de natură estetică. Moartea voluntară, fără a o numi o crimă împotriva lui Dumnezeu, împotriva unei vieți care nu-ți aparține, și alte clișee de acest gen, destul de neconvingătoare, este o sabotare a principiului enunțat anterior – rostul existenței este schimbarea – reprezentând eșecul unei vieți în care existența în timp îți dă șansa evoluției, creșterii și dezvoltării, desăvârșirii, șansă irosită prin alegerea aneantizării. Ideea perpetuării existenței sufletului după moarte nu însemnă nimic, deoarece, principial, aceasta ar însemna perpetuarea la infinit, sau nu, conform altor credințe, a stării de conștiință care a dus la moartea voluntară. Iar acesta este IADUL. 

Dincolo de filozofie însă, din punct de vedere sensibil, tinerețea e o vârstă la care emoțiile sunt supradimensionate, iar un spirit cultivat, cu un anumit nivel de elevație culturală, se poate simți cuprins de dezgust și deznădejde în fața caracterului meschin și vulgar al realității. Din experiența personală știu însă că această stare trece, maturizarea fiind procesul prin care ființa capătă individualitate pe o poziție consolidată pe baza ideilor, valorilor și principiilor dobândite în timp. Nu e nevoie decât de timp, și e mare păcat de cei care nu au avut răbdare.  



Printr-un gest ce s-a dorit a fi o dovadă de nesfârșită clemență și îngăduință față de actul artistic românesc, căpitanul Chiorâș Chiondorâș a chemat la Cotroceni ”Blonda, Chiorul și Piticul”, mirabolanta piesă de teatru interzisă la Sala Dales de o directoare pusă în funcție pe criterii politice. Firește, prin aceasta, vajnicul mariner a dorit să dea o pildă despre cum cenzura nu există în România, reușind doar să ne înfățișeze în toată splendoarea adevărata dimensiune a ego-ului său de țopârlan de la coada vacii care, de ce să se ducă ‘mnealui la teatru? ”Las’ să vină teatru la nentu, să ne distrăm și noi, să ne râdem, să ne simtem bine”!

Dorind să nu rămână mai prejos, chirurgul Primăriei București, Oprescu, s-a oferit el să găzduiască această capodoperetă, cu condiția ca responsabilul cu cultura din primărie să-și arunce ochii peste textul operei, ca nu cumva aceasta să fie scrisă prea pe românește. 

Sandra vine la Tîrgu Mureș. Întrebarea cea mai naturală ar fi, de ce? Îmi amintesc de ”scoborârea” pe plaiurile mioritice prin anii ’90 a acestei stele a tragicei epoci disco. Era dărâmată, copleșită de perspectiva de a cânta pentru o haită de țigani nespălați, așa cum era probabil viziunea ei despre mândrul popor ”roumain”. Iar când nespălații ăia, căzuți în adorație, i-au aruncat pe scenă maldărul acela de flori –  îmi amintesc titlurile din ziare. Scandal! Pentru că diva, deja expirată încă din vremea aceea, nu se încumetase să le culeagă de teamă să nu ia vreo râie, sau ceva așa, și le călcase în picioare ca o metresă haină care ține sub pantof inima unui dobitoc.

Acum a ajuns să distreze halitorii de mici cu bere la Zilele Târgu-mureșene, numai prin bunăvoința primarului nostru cel iubit, Flocea… Florea. Dorin. Lamentabil. Atât pentru Flocea… Florea, cât și pentru strălucitoarea stea disco care acum ar trebui să aibă ceva de genul 50 de ani. Firește, afișul parangheliei o înfățișează cum era ea la 18 ani, pe punctul de a rămâne dezbrăcată. Prin urmare, pe târgu-mureșeni îi așteaptă o mare dezamăgire.

Ce nu înțeleg, e de ce n-a chemat Flocea… Florea la Tîrgu Mureș MESHUGGAH? Și ei au aproape 50 de ani, dar sunt la apogeul carierei lor artistice și… cântă mai bine.


Cum anume? Păi, oferind viitorilor diabetici apă cu zahăr și caramel. La momentul scandalului în care a fost implicat  Think Outside the Box care a fost scos parcă de pe serverele Adevărul.ro din cauza unor articole mai puțin favorabile producătorului de… FERICIREEEEEE!… îmi amintesc că un reprezentant al companiei se plângea într-un comunicat de presă de această ”samavolnicie care se petrece tocmai înainte de o zi atât de importantă pentru ”Cloaca” Cola  care pregătește cu această ocazie atâtea lucruri minunate”. Well, mi-am zis, o fi încă o campanie de marketing sau ceva rahat de genul ăsta. Și într-adevăr, așa a fost. Însă nu orice campanie, ci una de dăruit… FERICIREEEEEEEEEEEEEE! 

Dumnezeule! Îmi închipui că agenții de marketing și advertising se numără printre posesorii celor mai spălate creiere din lume.  Simplul fapt că există o asemenea ocupație spune totul despre cât de aproape ne aflăm sfârșitul lumii. ”Alegeți chiar acum o carieră de iude! Și cine reușește să convingă cei mai mulți amețiți că raiul cu fericire se află exact la o doză de aluminiu distanță, primește un bonus substanțial și o excursie în Haikidiki”!