Arhivă pentru mai 15, 2011

Mai deunăzi îl ”complimentam” pe ministrul Tabără, dacă nu pentru prestația sa ca șef al Agriculturii, despre care nu sunt în măsură să fac cu adevărat aprecieri, cel puțin pentru cea de purtător de cuvânt al ministerului domniei sale, postură în care s-a arătat cel puțin la fel de țâfnos și constipat și pe lângă ca și superiorul său ierarhic, primul bo-bo-Boc, întrecut în stângăcia aburelilor prestate în relația cu presa doar de dumnezeul său pe linie politică, căpitanul Chiorâș Chiondorâș.

Ei bine, întâmplarea face să fi cumpărat din Kaufland o plasă de morcovi turcești, nu atât din lipsă de patriotism, cât pentru prețul cu o treime mai mare al morcovilor din piață, pentru care nu bag mâna-n foc că nu sunt tot de la Kaufland. Anyway, am ajuns acasă și m-am apucat să mănânc unul, observând faptul că mai toți sunt straniu de subțiri și lunguieți. Ei bine, după câteva mușcături am băgat de seamă că nu aceasta era singura stranietate a lor. Mai pe românește, morcovii sunt practic de nemâncat. La propriu. Sau cel puțin nu în întregime, miezul legumei, acel segment mai deschis la culoare, cu gust în mod obișnuit mai dulceag decât ”suprastructura”, fiind acoperit cu un strat albicios de țesut lignificat. Practic, ronțăiam niște vreascuri. Am încercat și alții și toți sunt la fel, cu un miez lemnos în centru care se întărește și devine practic de nemâncat cam de la jumătatea morcovului încolo.

În concluzie, aici a ajuns România. Degeaba s-a străduit cel Bătrân la Rovine să ne apere de urgia necredincioșilor. A avut grijă marinerul și slugoii lui să ne dea pe mâna lor, să ne otrăvească cu morcovi contrafăcuți. HuuuO!

Reclame

Am dat peste ea zilele trecute, dar îmi amintește de facultate. Brașovul era plin de un soi de fete, majoritatea de liceu, care se încadrau perfect în acest tipar comportamental. Pe atunci ascultau însă B.U.G. Mafia și recitau în gura mare pe stradă ”pentru toți cei care mă irită/am o vorbă să vă spun, gura mică”. Înjurau cu ”sugi pula”, iar la o aniversare a ”200 de ani de când Sinaia”, la care nimerisem întâmplător cu un prieten cu care vizitasem Peleșul, o codană de vreo 17 ani îmbrăcată cu o pereche de jeans strâmți și un maiou de o culoare incertă i-a urlat „cântăciosului” care tocmai urcase pe scenă, după ce Pasărea Colibri încinsese atmosfera: ”ÎȚI DAU MUIE, COTABIȚĂ”! – click pe link