Arhivă pentru iulie, 2011

Pe bune. Nu glumesc. Unii au șoareci. Șobolani. Nu și eu. Eu am pisoi. Am pisoi în coloana de conducte. Trei. Doi negri și unul bălțat. Toți trei în coloana de conducte. Îi aud prin zid cum se foiesc. Stau claie peste grămadă. Îmi închipui. Că doar nu e cine știe ce loc p’acolo. Și mai sunt și, firește, conductele. Ca să nu mai spun că nu stau ”ca tot omu’” la nivelul pardoselii. Nu. Ei stau sus. Cam în dreptul becului de la toaletă, de deasupra oglinzii. Să tot fie la vreo doi metri. Sunt la înălțime, ce mai! Mă mir că nu trec la vecini. Că doar coloana traversează tot blocul. Iar eu stau la etajul trei, am uitat să precizez. În consecință, pisoii atârnă la vreo 15 metri de hăul care se cască sub ei până în pivniță. Pesemne, așa le place.

Că doar am încercat să-i blochez înăuntru, adică în casă, da’ n-a fost cu putință. Că e bagabonzi! Câte doi se duc în bucătărie să mănânce. Unul stă de șase. Și când dau buzna să-i prind cu rața-n gură, ăla de stă de șase, țuști, în vizuină și de acolo are grijă să împingă cartonul cu care blochez eu intrarea, ca să intre și ceilalți. Așa am crezut până de curând, când i-am prins pe ăia doi negri descoperiți și am lipit cartonul cu bandă izolatoare. Ași! Aiurea! Au trecut parcă prin carton.  

Da’ nu i-am avut dintotdeauna în conducte. Nu. Până de curând stăteau sub cada de la baie. Când am deschis cușca cu care i-am adus, eu și cu frai’miu căscând ochii ca tolomacii, ei imediat ce-au mișunat exact sub cada de la baie. Ia-i de-i scoate d’acolo. Ași! Aiurea. Am pus de-o ușiță batantă, care se deschidea spre exterior și atâta, și rămâneau blocați afară. Să vezi atunci ce mai mieuneală și smiorcăială. Că, ”aoleo, c-am rămas în fundul gol, pradă primejdiilor de „toate” felul”. Și ioi, și vai! Așa că mi s-a făcut milă și i-am lăsat înapoi înăuntru. Așa mi-a trebuit, că de acolo, ce și-au zis ei: „Gaura e compromisă! Am fost dați în vileag, fraților! Nu mai e de stat p’acilea”.  Și s-au apucat de-au săpat un tunel, ca-n MAREA EVADARE, în zidul dintre vizuina de sub cada de baie și coloana de conducte. Și acolo s-au dus.

Aoleo, mi-am zis la început. Se blochează bagabonzii p’acolo, și putrezesc dreacu, și n-o să mai poată vecinii de miros, și-or trebui să dărâme blocu’, să-i scoată d’acolo. FUCK! Așa c-am zidit MAREA EVADARE, fără cine știe ce succes, că doar pezevenghii erau deja înăuntru. În coloana de conducte, zic. Ași! Aiurea! N-au nici pe dreacu! ”Doarme” toată ziua și imediat ce se face seară, ies să mișune, pe la haleu, pe la frigider. Odată, ăla bălțatu’ s-a furișat până la mine în cameră, d-am pus imediat pe el reflectoru’, că dormeam iepurește, nu care cumva să sară pe mine, să mă sfâșie. Că nu se știe niciodată cu lighioanele astea, de stau prin conducte. Pisicii mă-sii! Nu-i mai scot d’acolo nici cu hingherii!

sunday song

Posted: iulie 31, 2011 in hardcore cultura

După ce a divorțat de papagalul Pepe și a terminat-o inclusiv cu cacaduul Tuddy, Oana Zăvoranu, aka Cherida, aka Buzuca, proprietara de cimitir, trece printr-o nouă criză existențială. Nu mai are… mai mult aici

Well, tocmai spusesem că înclinația lui Anders Breivik pentru jocuri de tocilari asexuați, gen World of Warcraft, scoate din discuție culpabilizarea industriei jocurilor video pentru actele acestui idiot, și s-a găsit un dobitoc francez pe nume Stéphane Bourgoin  care, alături de Le Monde, s-a apucat să citeze jocuri precum Dragon’s Age și World of Warcraft ca făcâd parte din categoria jocurilor violente care în opinia lui au șocat iremediabil creierul lui Breivik, determinându-l să o ia pe ulei și să omoare 200 de oameni.

Așa stând lucrurile și având în vedere pleiada de mazete care încearcă să-și facă un nume formulând teorii ridicole, lipsite de orice suport științific, dar foarte ușor digerabile de către un public incult și ignorant, care judecă din perspectiva unui bagaj limitat de categorii morale de genul: ură – rău, iubire-bun, diavol-rău, dumnezeu-bun, război-rău, panseluțe-bun, coaie- rău, vagin-bun etc., am hotărât să postez un clip din ULTRA-VIOLENTUL, PERICULOS PENTRU STABILITATEA SOCIALĂ, WORLD OF WARCRAFT: 

De remercat ar fi faptul că muzica electronică de fătălău de discotecă pe care o asculta non-stop Breivik a fost scoasă basma curată. Adică, nu, nu incită la violență, ci la dragoste, iubire și bună înțelegere între popoare, mai ales pentru că face toantele ”shake the bootie”.

În concluzie: MAKE LOVE, NOT WARCRAFT!

Femeile sunt nevinovate. Toată lumea știe asta. Sunt pure și diafane și delicate, trupește și sufletește deopotrivă. Sunt, de asemenea, victimele acestei lumi, martirul colectiv, global al umanității. Doar câteva dintre prejudecățile populare ale eticii societății contemporane, aflată într-un proces continuu de emasculare prin denigrarea și culpabilizarea principiului viril în favoarea exaltării femeii… mai mult aici

„Iulie 2010: Breivik îngroapă, într-o pădure, o vestă antiglonţ şi o insignă de poliţie
Octombrie 2010: Primeşte aprobarea de a-şi cumpăra o puşcă. Achiziţionează un model de 1.400 de euro, pe care se pare că l-a folosit pe insulă
Decembrie 2010: Menţionează că are trei sticle de vin, vechi de 32 de ani, pe care intenţionează să le savureze după atacuri, alături de două prostituate
Decembrie 2010februarie 2011: Reuşeşte să cumpere 190 de cutii de aspirină, motivând că le va folosi pentru a trata mahmureala angajaţilor firmei sale, din timpul sezonului rece. În plus, pentru a-şi menţine moralul ridicat, ascultă muzică trance şi joacă mult World of Warcraft
1 martie: Obţine 2.000 de euro după ce îşi vinde ceasul Breitling şi stiloul Montblanc
27 aprilie: Comandă îngrăşămintele
2 mai: Începe să pregătească bombele
14 mai: Face o pauză şi se uită la finala Eurovision, dar e dezamăgit de melodia Norvegiei
3 iunie: Spune că e epuizat din cauza pregătirilor şi crede că va muri de cancer la plămâni în decurs de un an, pentru că a inhalat substanţe toxice
13 iunie: Detonează un dispozitiv exploziv într-un loc izolat. Spune că testul a fost un succes
17 iunie: Se declară aproape falit şi amână plata îngrăşămintelor
25 iunie: Spune că a atras atenţia femeilor din satul unde are ferma, pentru că pare un străin, din cauza modului în care se îmbracă
2 iulie: Vizitează locul ambelor atacuri, atât clădirea guvernamentală, cât şi insula Utoya
3 iulie: Se întreabă dacă „o combinaţie de steroizi şi pastile” l-ar putea transforma într-un „supraom, într-o armată cu un singur membru, timp de două ore”
4 iulie: Dezgroapă echipamentul de protecţie din pădure
18 iulie: Îşi umple camionul VW cu explozibili
22 iulie: Scrie că va iniţia „mai multe atacuri în locuri prestabilite” şi spune că va fi o acţiune de „totul sau nimic”. Apoi, postează un mesaj criptic, care conţine o referire la atacuri: „Va fi bal mascat, mă costumez în poliţist şi apar cu o insignă”. La final, notează că „aceasta este ultima postare în jurnal” şi semnează”.

Acestea sunt extrase rezumat din jurnalul lui Anders Breivik, atentatorul de la Oslo. Dincolo de CRETINISMUL IDEILOR ȘI MOTIVAȚIILOR personajului, cea mai mare tragedie în acest caz, în viziunea mea, este faptul că opinia publică nu va mai putea da vina nici pe muzica ROCK, atentatorul fiind un fătălău de discotecă, nici pe JOCURILE VIDEO VIOLENTE , același atentator fiind un fan boy World of Worcraft. Cea mai tare chestie e însă însemnarea din jurnal de pe data de 14 mai, în care atentatorul mărturisește că face o pauză pentru a urmări finala Eurovizion. FUCK ME! Gagiul ăsta e dus, frate! Da’ dus bine! Uite numai ce ”pufarină” are!

Cu gândul la teroristul disco

…când am dat peste chestia asta pe portalul Antenei 3:

Atentatorul din Norvegia nu se încadrează în profilul clasic al atacatorilor de acest gen, el preferând muzica de club”. 

Hai, măăăă! Nu se încadrează? Păi, freacă disc și muzica electronică  makes you go loco. Don’t you know…

Asperitățile relației dintre badea Mircea și CTP au răsărit din senin dintr-un noian de simpatie reciprocă, cred eu. N-am înțeles foarte clar de ce. Îmi face impresia că CTP a făcut niște afirmații legate de ”violența” de limbaj a ”simpaticului” de la În Gura Presei, ceea ce a dat naștere la o cavalcadă de atacuri stupide și slab fundamentate ale bădiei Mircea la adresa editorialistului de la Gândul, ceea ce a dus la o ruptură definitivă a relațiilor dintre cei doi, asta în cazul în care a existat vreodată o relație.

O singură dată i-am ținut partea lui badea Mircea în acest conflict. Atunci când acesta a susținut că într-un proces judiciar nu omul este judecat ci cauza, fapta. De aceea justiția se pretinde a fi oarbă. Pentru că, indiferent de natura persoanei inculpate, legată la ochi ea pune în balanță faptele și dă sentința. CTP a invocat atunci niște principii juridice pe care, în fugă, nu le-am înțeles, și în consecință, nici nu le-am reținut.

Aseară, badea Mircea a deschis din nou o discuție polemică cu CTP, de data acesta simțindu-se amenințat în postura sa de lătrău de presă, el și coteria lui guriști cu o prestație solidă ca propagandiști, dar foarte slabă ca jurnaliști. Pe scurt, CTP-ul făcea o paralelă între afirmația lipsită de probe fizice că DNA este o instituție subordonată președintelui mariner, și aceea a unui ”beșist” care susține că jurnaliștii trustului Intact nu sunt nimic altceva decât ordonanțele profesorului Voiculescu, turnător la secu, de meserie, bogat. 

Ei bine, cu regret, sau nu, trebuie să afirm că badea Mircea nu a avut o prestație foarte convingătoare încercând să apere o poziție deontologică de propagandist media. Foarte inabil, badea s-a legat mai întâi de particularitățile privind calitatea de patron al trustului Intact a lui Voiculescu, și lipsa de atribuții în conducerea DNA a lui Chiorâș Chiondorâș, ceea ce nu schimbă nimic raportul prezumat de subordonare a DNA față de mariner, respectiv a guriștilor de la Antene față de Voiculescu.  

Apoi, badea a avut dificultăți în a înțelege fraza: ”Nu îl atacă Mircea Badea şi colegii săi de la Antena 3 pe Traian Băsescu în fiecare zi, fără să-şi aleagă mijloacele”? Adică, cum fără să-și aleagă mijloacele? s-a întrebat badea. Adică, nu cerebral, cu argumente solide, cu dovezi elocvente, ci la grămadă, ca un lătrău propagandistic precum aceia care-și deșertă în fiecare seară umorile la tocșoaile Antenei 3, tocșoul fiind cea mai slabă specie jurnalistică posibilă, o oglindă a incompetenței și neprofesionalismului care abundă în prezent în branșa ziaristică. 

Ca să n-o mai lungim, că m-am plictisit, firește că DNA este subordonat nu doar cumplitului mariner, ci autorității în general, așa cum am văzut în cazul Ciorbagiu, la Tîrgu Mureș. Și firește că propagandiștii antenelor nu fac nimic altceva decât să promoveze interesele unei alte grupări. Așa e în toată lumea. Uitați-vă doar la cazul Ron Paul, poate singurul politician din lume care merită ascultat și votat,  despre care vom vorbi într-unul dintre articolele următoare. Cu toții sunt doar niște căței meschin interesați. Și astfel parvin și reușesc în viață, slujind interesele unui dulău sau altul. 

Marinerul și clica lui nu trebuie eliminați de pe scena politică pentru că așa spune badea, sau Antena 3. Trebuie eliminați pentru incompetența, degenerarea actului politic de care se fac responsabili (ordonanțele de guvern ilegale, cazurile Udrea, Ridzi, Anastase, cele 1 milion de voturi prin corespondență promise de Baconschi etc.), pentru ruinarea sistemului de educație și de sănătate,  pentru răul pe care îl inoculează voit în societatea românescă. Într-un fel sau altul, acești gândaci trebuie să dispară, pentru bine nostru, al tuturor celor neimplicați politic. 

P.S. Ah, da! Și mai era afirmația lui badea Mircea cum că ”inteligența este capacitatea de adaptare a individului” al cărei caracter eronat CTP a încercat să-l scoată în evidență prin paralela Eminescu – Oprea, șeful mafiei personale a lui Bombonel. Badea s-a încurcat și aici.

Pe scurt, de la mine rostire, adaptabilitatea este o calitate furnizată de instincte, nu de inteligență. De aceea, în acest regim de sălbăticie socială în care trăim, oamenii de valoare, cu studii, cu cultură, cu etică morală, eșuează, iar analfabeții sunt patroni.  

Cred că am mai menționat, când am scris despre Dexter, că nu urmăresc seriale de televiziune. N-am urmărit niciodată nimic decât South Park și Seinfeld. Și Dexter. A fost ok. Puțin gay, cu toate problematicile acelea feminine lăbărțate pe tot parcursul sezoanelor, dar ok. Ei bine, zilele trecute am dat peste Breaking Bad, și ce să vezi, e mai bun decât Dexter. Mai realist, mult mai lipsit de clișee răsuflate. Îmi place. Iar acum am înțeles și de ce?  Pentru că, într-un mod absolut surprinzător, are ceva din Seinfeld. Firește, nu umorul.