Arhivă pentru August, 2011

Nu mai am mare lucru de adăugat. Pe lângă faptul că și-a luat bacalaureatul la 26 de ani, cu doi ani mai târziu decât Igaș, l-a mai luat și la ”Republica Cuba”. Să râzi și cu curu’, nu alta!

Anunțuri

S-a măritat Porcea. Și-a fost nuntă mare, și la televizor, unde tot analistul care se respectă s-a dat de ceasul morții, deplângând această etalare vulgară a prosperității într-o patrie de sărăntoci care zic bogdaproste pentru o sacoșă cu merinde de la partid în campania electorală. Și, mă rog, dă ce? Ce-ar fi vrut analiștii? Să facă bogații ăștia o nuntă cu dovleci pe post de șarete trase de șobolani, și posmagi muieți în apă de robinet pe mese. Sunt bogați găozarii, așa că fac o nuntă de bogați. Mai degrabă ar trebui să ne întrebăm ce treabă are media cu nasul vârât în cloaca bogaților ăstora, transmițând în direct  răspunsurile la întrebările inepte ale  toantelor cu microfon, de genul: ”Ai emoții, Piranda? Ești fericită”? ”Nu n-am emoții. Ce pizda mă-sii! Dar sunt fericită, și abia aștept să divorțez de papagalul ăsta, să-i iau jumate din cocoșei, să parvin și eu, așa cum el a parvenit înaintea mea, precum tatăl său și bunicul său mai-nainte, cum se obișnuiește din moși strămoși în neamul nostru, de-a pururea și-n vecii vecilor! Slavă domnului, și fiului, și metresei sfântului duh! AMIN”!

Că doar totul s-a petrecut într-o atmosferă de binecuvântare dumnezeiască de care a avut grijă cel mai cioban dintre pioșii acestei țări, vătaful Gigi, care a povestit el în direct cum la nunta lui Porcea e ca la nunta din Canaan unde domnul nostru ”Iisus Hristos a prefăcut vinul în apă”, și d’aia crede el, Gigi, în el, Hristos, precum și pentru că l-a omorât pe Lazăr când l-a pus necuratu’ să iasă din mormânt, și atunci când a vrut să-i arate lu’ Petru cum se merge pe apă, s-a dus ca bolovanul la fund, și a înviat apoi după trei zile.

Ce mai, a fost ceva de vis!

muddy sunday song

Posted: August 28, 2011 in hardcore cultura

Anticipând alegerile de anul viitor, vajnicul edil al Tîrgu Mureșului, Dorin Florea, ucigă’l toaca, ajutat de prietenii de la Valpet, a pus de-o pișcotăreală amplă prin cartierele oarașului, spărgând asfaltul de te miri și unde ca să monteze în nisip piese acelea de lego făcute din făină de cuș-cuș, care se vor fărâmița până la anu’ și vor trebui puse din nou, firește pe cheltuiala bugetului local. Acum, înțelegând nevoia de fonduri pentru campania electorală și mituirea alegătorilor la anu’, nu văd totuși de ce edilul cu ochii vineți trebuie să-i năpăstuiască pe posesorii de patine cu rotile, pe skatebord-iști și toți aricii cu trotinete care de acuma se vor poticnii în pișcoturile lui Florea care astfel devin un pericol pentru siguranța cetățenilor.

Așa stând lucrurile, în numele Asociației Rollerilor, Skatebord-iștilor și Aricilor cu Trotinetă îi recomand primarului Dorin Florea să-și bage pișcoturile în cur, eventual pe cheltuiala contribuabililor asociației noastre, dacă în bugetul local nu se mai găsesc fonduri din cauza lui Bența, a Valpetului, a ziarelor și televiziunilor mureșene finanțate din bani publici,  Imagine Communications, GMP Advertising… și alți cotizanți la buzunarul PD-L, conectați la conducta cu bani publici. 

N-am înțeles niciodată mirajul din jurul personajului Donald Trump, dar îmi închipui că într-o lume de târfe și yuppies dornici de câștiguri fabuloase în timp cât mai scurt, banii sunt întotdeauna un mijloc de seducție. Dacă ai bani, probabil că în ciuda faptului că-ți crește părul pe frunte și de câte ori deschizi gura iese o tâmpenie, ești tot un erou național.

Însă faptul că acest personaj demn de Cartoons Network avea la un moment dat de gând să candideze la președinția SUA, are darul de a băga în sperieți orice om de bine dotat cu o inteligență medie. Ultima ieșire în public a acestui caraghios spune totul despre cât de gravă este alăturarea profilului psihologic de băiat de bani gata unei atitudini de macho texan cu priză la tot ghiorlanul american cu fixații morbide față de Cel de-al Doilea Amendament al Constituției SUA.

Filozofia acestui troglodit e una cât se poate de simplă: ”Beh, prăpădiților care vă ștergeți voi cu nisip la cur în Orientul Mijlociu! Noi avem armele, noi facem legea! Așa că să vă văd cum scoateți petrolul la interval, că vă ia mama dracului! Că doar în Evul Mediu, când SUA câștiga câte un război, orice răcan avea dreptul să violeze și să jefuiască după bunul plac.  Ce-i aia NATO? Noi suntem NATO, și am băgat un trilion și jumătate de dolari în Irak și nu ne-am ales cu nimic. Iar acum aruncăm pe fereastră 1,5 miliarde în Libia ca să se bucure nespălații ăia de tot petrolul? Ei, asta nu!”

Ceea ce într-o anumită măsură este adevărat, așa cum știm de la Ron Paul citire, și anume că de la Războiul din Coreea încoace, SUA s-au angajat în multiple războaie care n-au făcut nimic altceva decât să consume bani publici, și să sacrifice inutil vieți umane. De aici însă până la a trata o țară suverană care nu te-a invitat pe tine, giorlan american, să intri cu bocancii nespălați în casă, ca o națiune înfrântă într-un război care, fie vorba între noi, n-a fost niciodată declarat, e o distanță atât de mare, încât e nevoie de creierul unui adevărat capsoman pentru a sugera măcar o asemenea idee.

Mai caraghios decât toate acestea este însă faptul că presa se uită în gura unui asemenea amețit care se trezește vorbind despre probleme care în mod evident îl depășesc, în timp ce oameni care au într-adevăr ceva de spus sunt tratați cu condescendență, și ridiculizați pentru bunul simț și celeritatea lor.  

Când intelectualii lui Băsescu, în frunte cu Adrian Pleșu, luau în derâdere paralelismul făcut de anumite voci între dictatură și autoritatea discreționară a președintelui mariner înconjurat de slugoi servili și fără personalitate, aducând vorba despre UE și lumea globală, mă imaginam luându-i la palme și arătându-le agenda de dezbateri publice din SUA, unde problema libertăților individuale este pusă în discuție  în permanență într-o epocă a corporatismului, a conglomeratelor financiare care sunt plătite cu bani publici pentru a continua o politică monetară frauduloasă și păguboasă care i-a dus la faliment, a legilor emise în numele siguranței individuale încălcând principii fundamentale ale libertății și intimității.

După cum am mai scris, în SUA se află în desfășurare campania pentru desemnarea candidatului republican la alegerile prezidențiale de anul viitor. Și, într-adevăr, totul decurge într-un climat de regim democratic cu multipli candidați, dezbateri publice, tot tacâmul. Cu precizarea că în realitate nu există decât doi candidați: unul colectiv reprezentat de marionete ale autorității instituite care se declară în favoarea politicii fiscale a FED de devalorizare continuă a dolarului prin tipărirea de bani fără valoare, în favoarea politicii militariste a SUA care secătuiește bugetul public, umplând buzunarele corporațiilor care alimentează mașinăria americană de război, și Ron Paul, politicianul care de treizeci de ani critică politica bugetară a SUA care a dus țara la depășirea pragului maxim de îndatorare, singurul dintre candidați care denunță războaiele inutile purtate de Statele Unite în Orientul Mijlociu, singurul care vede în Patriot Act o încălcare flagrantă a democrației și a libertăților individuale. Și ce face media corporatistă, înregimentată politic, paradoxal, tocmai în partidul din care face parte Ron Paul, cu acest candidat care prin spiritul său liber cugetător devine o amenințare la adresa ordinii instituite? Îl îngroapă sub un monte de ignorare, aducând în atenția publică nulități precum Michele Bachman, această bigotă mitomană care de cum deschide gura scapă porumbelul. Priviți modul în care mass-media din SUA face propagandă electorală obedienților sistemului, unii dintre ei fără niciun fel de eligibilitate, aducându-i în față doar pentru a îngropa imaginea singurului candidat care într-adevăr contează. Nu ratați expresia de obediență imbecilă a candidatului care-și recunoaște suportul pentru războiul din Irak, urmată de cea a figurantului pe post de moderator cu creierii plini de rahat. Scuzați clipul electoral din debut. Ce e important începe de la minutul 1 încolo.