America în derivă. De ce?

Posted: August 8, 2011 in categoria ”lucru manual”

Nu sunt economist, însă de mai bine de un an de zile, cred, urmăresc pe un canal YouTube aparițiile publice ale probabil singurului politician din lume ale cărui cuvinte merită ascultate. E vorba de congresman-ul republican Ron Paul, cel care este considerat părintele filozofiei care stă la baza mișcării populare din SUA cunoscută sub numele de Tea Party. De două ori candidat la președinția SUA, odată din partea Partidului Libertarian și odată înscris în cursa nominalizărilor din partea Partidului Republican, Ron Paul se află acum, la cei 75 de ani ai săi, la cea de a treia tentativă, cel mai probabil și aceasta urmând să se încheie cu un eșec, având în vedere că în sondaje se află pe ultimul loc în preferințele republicanilor, fiind depășit în cursa pentru nominalizarea candidatului republican chiar și de Sarah Palin, practic ”idiotul satului”, un fel de Udrea fără Cocoș a americanilor, care n-a aflat încă faptul că Africa e un continent.

Ceea ce caracterizează evoluția politică a lui Ron Paul, în complet dezacord cu ideea de politician de la noi ori de aiurea, este atitudinea de liber cugetător, care adesea l-a pus în dezacord în egală măsură atât cu democrații cât și cu republicanii din congresul american, lucru ce l-a făcut subiectul ironiilor imbecile venite din partea presei înregimentate politic, așa cum se vede în acest clip din campania pentru nominalizarea candidatului republican din 2008, exclus de către  FoxNews la editarea materialului pregătit pentru difuzare.

Și iată astfel și piatra unghiulară a haosului politic și economic care amenință să destabilizeze SUA: militarismul vinovat în proporție covârșitoare de deficitul bugetar și datoria publică a Statelor Unite, datorie publică al cărei prag a trebuit să fie ridicat la începutul acestei luni, pentru ca SUA să nu intre în încetare de plăți. Deci, să recapitulăm: SUA împrumută bani din China ca să alimenteze o mașinărie de război care a susținut regimul dictatorial al lui Musharraf în Pakistan, în prezent acuzat de implicare în asasinarea lui Benazir Bhutto, declanșând apoi războiul pentru promovarea democrației în Irak și Afganistan. În aceeași ordine de idei, în prezent SUA sunt implicate în răsturnarea lui Gaddafi în Libia, dar nu a avut decât o implicare verbală extrem de moderată în cazul reprimărilor sângeroase ale manifestațiilor din Egipt, pentru că Mubarak era un acolit al politicii americane în zonă.

Pe scurt, lucruri pe care Ron Paul le spune de zeci de ani și care până de curând făceau parte din materialul de lucru al teoriilor conspirației, au devenit în prezent subiecte principale în agenda publică americană. Subiecte ca politica dezastruoasă de depreciere a dolarului practicată de FED, politică menită să diminueze datoria publică a SUA, dar care micșorează valoarea reală a capitalului întregii populații americane, care este baza prosperității individuale și motorul oricărei investiții private. Deci, pentru ca statul să continue cheltuielile, întreg poporul american este pus să sufere. Vă sună cunoscut? Amintiți-vă de vorbele fostului ministru al Finanțelor, Sebastian Vlădescu, care spunea că statul nu poate reduce achizițiile publice pentru că este cel mai mare contractor și ar produce efecte grave economiei naționale. Deci, cu alte cuvinte, trebuie să tăiem salariile profesorilor și să închidem spitale pentru ca firmele de partid să-și continue activitatea. Same thing.

În actuala campanie pentru nominalizarea candidatului republican la alegerile prezidențiale de anul viitor, așa cum am spus, Ron Paul se află pe ultimul loc în sondaje. Pe primul loc în schimb este cel care într-o singură zi a strâns 10 milioane de dolari pentru campania sa electorală, fostul guvernator al statului Massachusetts, poster boy-ul cu frunte înaltă și mandibula lată, Mitt Romney. Iată și care e politica anunțată de această marionetă a sistemului:

Adică, răs-hârșâita temă a amenințării islamice care ar trebui să justifice continuarea cheltuielilor militare. Ce spune acolo? Suplimentarea cu 100.000 a numărului soldaților americani? Păi, Armata Americană se face vinovată de aproape întreg deficitul bugetar al SUA. Și caraghiosul ăsta vorbește despre creșterea cheltuielilor militare? Firește că da, deoarece cheltuielile militare finanțează industria de armament. Dacă statul n-ar mai cumpăra toate acele arme, cui le-ar mai vinde? Cu alte cuvinte, este vorba despre aceeași politică de finanțare cu bani publici a unor afaceri private, care a împiedicat evoluția României în cei peste 20 de ani de democrație, iar acum amenință să îngroape SUA.
Ceea ce spune în realitate Mitt Romney este cu totul altceva:

Iar adevărul este acesta: politica economică a SUA care a creat bula imobiliară care a declanșat la rândul ei criza economică mondială, a recapitalizat cu bani publici bănci private care din acei bani au plătit prime responsabililor pentru managementul defectuos care a dus la falimentarea respectivelor instituții financiare și continuă adâncirea deficitului bugetar prin încăpățânarea cu care refuză reducerea cheltuielilor generate în primul rând de mașinăria de război, amenințând astfel stabilitatea geopolitică a întregii lumi.

De ce e America în derivă? Pentru că are atitudinea potrivită pentru alegerea lui Mitt Romney la președinția SUA, cu ajutorul unui mediu politic și a unei prese corupte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s