Din istoria Aeroclubului Tîrgu Mureș, prin ochii băiețelului cu bicicletă

Posted: August 19, 2011 in categoria ”lucru manual”
Etichete:, ,

Aviația sportivă mureșeană a fost îngropată de corupția și incompetența conducerii politice din România ultimilor 21 de ani, de penuria financiară generată de hoția perpetuată de corupția și incompetența conducerii politice din ultimii 21 de ani, de loazele generațiilor care s-au succedat de-a lungul timpului, tot mai slăbănoage și mai indolente, incapabile de seriozitatea și disciplina necesare învățării artei zborului, și, nu în ultimul rand, de primarul Tîrgu Mureșului, Dorin Florea, ucigă’l toaca, cel care, după eforturi succesive împănate cu gargară goală de conținut despre parcuri industriale și alte aiureli demagocice, a dobândit până la urmă terenul aeroclubului, pe care imediat l-a și dat lui Bența care să mai trântească niște afaceri imobiliare pe bani publici, pe un spațiu de asemenea proprietate publică.

Am fost acum o săptămână la mitingul aviatic, probabil ultimul care a avut loc vreodată la Tîrgu Mureș, și deși am ajuns prea târziu, prinzând doar un Zlin făcând abracadabra pe cer, învăluit într-un nor de fum, am putut arunca o privire peste ruinele aviației sportive mureșene. Un IS-28 și unul 29 erau expuse în față, imediat după intrare, arătând de parcă așteptau casarea, un PZL-Vilga, galben, mai mic decât îmi aduceam aminte și mai ponosit, iar în hangar, încă două IS-28, probabil funcționale, parcate în fața unui al treilea, dezmembrat. Atât. Restul avioanelor, de agrement, ori acrobație, erau evident venite din țară, sau de aiurea.

Și am simțit cum mă cuprinde nostalgia. Hm! Păi să vezi cum era pe vremea băiețelului cu pantalonași atât de scurți și strâmți de-i intrau în fund cu tot cu șaua bicicletei cu care străbătea toată ziulica aerodromul, de la un capăt la celălat. Pe atunci să tot fi fost o duzină de IS-uri, plus două Blanik-uri și două Foca, de producție cehoslovacă, toate acoperite de găinațul produs de colonia de vrăbii care populau ”mansarda” hangarului. Pe lângă acestea mai erau trei Vilga, două galbene și unul argintiu (pe care nu l-am văzut însă niciodată să zboare), un AN-24 pentru parașutiști, și încă unul din când în când pentru aviația utilitară, plus un motoplanor de producția românească, atât de mare și greoi, cu un motor atât de slab, încât avea nevoie de toată lungimea pistei ca să decoleze.

Să vezi diminețile, la prima oră (așa, pe la vreo zece), cu elevii scoțând aparatele din hangar pentru curățenia de dinaintea zborului, cu furtunul cu apă jucându-și feste unul altuia, sau vânând câinii care alergau dintr-o parte în alta, îmbătați de entuziasm. Așa cum eram și eu, împărțindu-mi timpul între urmărirea rutinei de la start, mai degrabă plictisitoare, și iepurii din crescătoria de la capătul aerodromului, ori câinii garnizoanei care asigura paza Aeroclubului. Era Ursoaica, pe atât de mare și durdulie pe cât de mic eram eu, blândă și jucăușă, înfulecând pe nerăsuflate sandwich-urile pregătite de Cirezaru, cu care eu mai degrabă hrăneam animalele, preferând să flămânzesc doar ca să mă bucur de atenția lor. Era Calu’, numit după eroul din Pistruiatul, mare și bătrân, și Lupoaica, maronie, zveltă și isteață, căreia un pilot neatent i-a tăiat nasul cu elicea motoplanorului, pornind motorul fără să știe că dormea câinele sub botul aparatului.

Apoi mai erau ieșirile elevilor la simplă comandă, când întreg aeroclubul se rânduia pentru tras șuturi în fund fericitului promovat. Era Hozo, un băiat mare și legat, cu o soție înaltă și frumoasă ca și el. Cu bucile învinețite de ceilalți instructori care se asigurau că va ține minte experiența, a fost tratat cu blândețe elegantă de Cirezaru, pentru că era al lui. La primul zbor în simplă comandă a intrat în limită de altitudine dincolo de Mureș, ca să treacă apa lovind printr-o smucitură bruscă de manșă cu burta aparatului malul drept, sărind astfel peste râu. Avea să moară mai târziu, făcât comoție cerebrală imediat după decolare. Lipsit de comandă, planorul a urcat în zbor deasupra avionului de tractare, după desprinderea automată generată de unghiul prea mic facut de cablul de remorcare,  angajându-l pe acesta într-un picaj aproape vertical. La manșa avionului era Oprea, comandatul de atunci al aeroclubului, despre care Cirezaru a spus apoi că dacă n-ar fi fost el, Vilga ar fi lovit cu siguranță pământul. Câteva secunde mai târziu, planorul, fără comandă, a intrat în limită de viteză și s-a angajat într-o vrie fără scăpare care, după două spirale l-a înfipt în pământ. La locul accidentului au găsit o priveliște de nedescris. Femururile picioarelor perforaseră plămânii pilotului, și un ochi ieșit din orbită atârna susținut doar de nervul optic.

Florin Pop, comandantul de acum al aeroclubului, era pe atunci pilot biban pe Vilga. Prin stație, instructorii îl provocau, râzând, să vină la aterizare fără motor, lucru imposibil cu Vilga, despre care Cirezaru spunea că are portanța unui fier de călcat.

Planorismul reprezintă arta aviației, mai spunea Cirezaru, împlinirea visului omului de a zbura liber ca păsările cerului. Fără motor, purtat doar de curenții de aer cald, reflectă doar măiestria pilotului. Să plutești în liniștea solemnă a înălțimilor, să te dai cu sania deasupra plafonului de nori, să aterizezi pe un câmp la întâmplare, dacă se întâmplă să intri în limită de altitudine la zbor de undă lungă, sau, ca Cirezaru, pe apă, în stufăriș, după ce a confundat o mlaștină cu cel mai neted și mai minunat câmp de aterizare. Nimic nu există în aviație comparabil.

Aerodromul Tîrgu Mureș a fost construit în Al Doilea Război Mondial de armata germană. Nu e doar un câmp. E o suprafață netedă, construită pe straturi succesive de sol special ales pentru a asigura o drenare naturală a apei, care nu trebuie să băltească pe pistă; o suprafață uriașă de teren, cu toate utilitățile disponibile.

Acum totul va fi distrus, deopotrivă fizic, cât și în spirit, pentru alimentarea afacerilor unei clientele de partid și umplerea buzunarelor îmbuibaților care prosperă pe cheltuiala banului public.     


Comentarii
  1. cosmo spune:

    si nimeni nu maraie, ca e mafia portocalie si spiritul de nationalism cretin al romanului, sa nu rada ungurii de ce cretini au votat

  2. Minunat !!! Felicitari si nu am cuvinte.Desi au trecut atatia ani si sant atat de departe de tara si de locul unde tata Cirezaru ma invata tainele zborului si cu toate ca datorita sistemului de atunci aripile mi-au fost retezate sant foarte mandru caci exista cineva din cei de atunci care se lupta pentru dreptate !!!
    Nu stiu cine esti dar tin neaparat sa-ti spun din nou ca ESTI TARE BUN si ca azi 31/12/15 meriti un sincer’ LA MULTI ANI ‘
    Eu sant Eugen Petru Nasca din Irlanda.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s