Arhivă pentru septembrie 27, 2011

După ce la grațiat Constantinescu, la ieșirea de ”la răcoare”, portarul i-a spus: ”La revedere”. Și bine grăit’a.

”DECRET   Nr. 331 din 11 octombrie 1999

privind acordarea unor gratieri individuale

ACT EMIS DE: PRESEDINTELE ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 498 din 15 octombrie 1999

In temeiul art. 94 lit. d) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia Romaniei,
Presedintele Romaniei decreteaza:

Art. 1
Se gratiaza pedeapsa aplicata urmatorilor condamnati:
– Cocis Lucian-Calin
– Cosma Ciprian
– Ilisei Veronica
– Konig Diana
– Licurici Paraschiva
– Maicanescu Sandina Florentina
– Maicanescu Mariana
– Mogosanu Mihai
– Muresan Arghil
– Pasea Haritina
– Stoica Victor
– Tibesz Attila
– Tudose C. Mihail.
Art. 2
Se gratiaza restul ramas neexecutat din pedeapsa aplicata urmatorilor condamnati:
– Minea Vasile
– Muresan Elena
– Muresan Liviu
– Nastase Aurelian Adi
– Radulescu Serban Ion
– Rusu Viorica (Corbu Viorica)
– Tudor Marin
– Terbea Sorin Ioan
– Tiganu Florin-Daniel.

PRESEDINTELE ROMANIEI
EMIL CONSTANTINESCU

In temeiul art. 99 alin. (2) din Constitutia Romaniei, contrasemnam acest decret.

PRIM MINISTRU
RADU VASILE”

Reclame

Fraților! FRAȚILOooooooooooR! Adevărul a ieșit la iveală, izvorând din muianul lui nea Sorin precum apa limpede și răcoroasă de la munte ostoind chinul celor însetați de dreptate. Din vasta sa colecție de artă achiziționată aproape integral de la magazinul de chiciuri de pe Călărașilor, marele admirator a tot ce e frumos, Sorin Țerbea, nu a dorit decât să împărtășească găinarului… pardon, președintelui CCA, Vasile Avram, câte ceva din adâncimile profunde ale suflețelului său delicat și simțitor. I-a dat un tablou, ce mai tura-vura, un basorelief, o chestie. Dar Avram, acest monument de incoruptibilitate, mai cunoscut și ca Robespierre al arbitrajului românesc, a refuzat, frate, pentru că nu avea la el chitanțierul. 

 

”Ăștia parcă e frați, au mi se pare mie”.

Mmmmmmmmmmm! Dacă e să mă întrebați pe mine, genul ăsta de apărare n-a fost tocmai rău până la asta cu chitanțierul. Adică cum? Ce, achiziționa tabloul, basorelieful, ce-o fi, pentru C(a)CA? De ce? Se scorojise zugrăveala și trebuia să acopere găozul cu ceva? Sau te pomenești că la C(a)CA, Avram ăsta, altfel un sărăntoc și un rupt cu turul pantalonilor, e plătit pe PFA, și ce și-a zis mustăciosul:” Ia să-mi deduc eu niște cheltuieli cu tabloul ăsta, basorelief, ce-o fi. Psssssssss! Drace, că mi-am uitat chitanțierul”!

Așa cum spuneam, cam ăsta ar fi, în vederile mele, punctul slab al apărării lui nea Sorin. Cine l-o fi îndrumat să zică asta? Lucian Chiriac? Nu cred. Ăsta ar fi invocat imediat 10 excepții de neconstituționalitate și ar fi amânat procesul peste cinci ani. Nu. Această genială scamatorie juridică musai trebuie să fi izvorât din aluna pe care nea Sorin o poartă între urechi. 

După asta nu mai trebuie să auzim decât că manelistul Salam e un mare iubitor de Mozart, și a vrut și el ”să-i dăruiască unul” lui Avram la nunta lu’ fi’su, dar Avram a refuzat politicos, spunând că s-a cam umflat cu pireul de castane, și că se teme să nu i se aplece de la lingurică.