Arhivă pentru octombrie, 2011

Veselia la români

Posted: octombrie 28, 2011 in categoria criminală
Etichete:

Voiam să scriu, dar am tot amânat, despre Festivalul Vinului și asta pentru că m-a marcat într-un mod oarecum profund. Nu din cauza vinului servit din răcitoare pentru suc la plic, din care n-am băut, nici din cauza mustului grețos de dulce și făcut din orice numai din struguri nu, din care n-am mai încercat, după ce m-am ars de atâtea ori în anii trecuți, și nici din cauza cartofilor prăjiți care costau 3 lei suta de grame, de parcă erau poleiți cu aur, din care n-am mâncat.

Ceea ce m-a marcat într-un anumit fel au fost oamenii:o adunătură de fețe buhăite, cu o morgă cenușie așternută pe figură, sorbind resemnați din pahare de plastic o poșircă în care eu nu mi-aș fi înmuiat nici biftecul. O femeie șleampătă cu pielea atârnându-i pe figură, sprijinindu-și căpățâna într-o mână. Un bărbat cu mustață, cu genunchii îndoiți de povara existenței, așezându-se greoi pe o buturugă, vorbind cu glas scăzut.

Iată veselia la români. Iată o adunătură tristă înecându-și amarul într-o cârciumă. Oameni în plenitudinea vârstei, împovărați de amarul existenței. Bătrâni, după o viață de muncă supraviețuind de la o zi la alta cu o pensie de mizerie. Tineri fără perspective. 3 lei, o sută de grame de cartofi. O țară mizerabilă și costisitoare.    

Au fost și pe la mine cu recensământul. O duduie expeditivă care a completat 80% din chestionar singură: curent aveți? aveți. apă aveți? aveți. încălzire aveți? aveți. Cum te cheamă, ești ”rumân”, bla-bla-bla. Apoi m-a întrebat de religie. M-am declarat daoist, după ce la precedentul m-am prezentat drept agnostic. Ceea ce e cam tot aia, atâta timp cât daoismul e singura religie din lume care nu are dumnezeu, nici ritualuri, închinăciuni, stat în genunchi și alte apucături de sclav, tipice mai ales religiilor cu rădăcină iudaică. De fapt, nici nu sunt sigur că e o religie, cât mai degrabă o filozofie metafizică. A trebuit mai întâi să scrie pe o hârtie ca să fie sigură că nu greșește. ”Trec eu pe urmă, că am coduri pentru toate. Am fost la marocani, la… tot felul”, m-a asigurat duduia.

Apoi am ajuns la codul numeric. Acum, ce să zic? Dacă autoritatea statului vrea să facă rost de codul tău numeric ca să și-l bage în fund, sau dracu știe pentru ce, nu e nevoie de recensământ. Pentru asta există Evidența Populației. De reținut însă în toată această comoție provocată de recensământ, codul numeric personal, etc. e neîncrederea populației într-o autoritate a statului pe care o percepe ca ostilă, autoritate care după ani de zile de exercitare discreționară, arbitrară, nesimțită, împotriva bunului simț, a ajuns să fie în mod evident detestată.

Am mai spus probabil că personal nu sunt în stare să fac o comparație între politica anilor ’90 și cea din prezent, care a fost mai proastă, mai împotriva interesului public, al țării până la urmă, pentru că pe atunci mă preocupau lucruri mult mai sublime, cum ar fi arta, filozofiile existențiale. Discutam însă cu un prieten care a amintit despre cum precedentul recensământ nu a ridicat niciun fel de discuții, nu a stârnit niciun fel de controverse. De ce? Pentru că atunci românul nu se simțea amenințat de un stat mafiot care-i periclitează existența și supraviețuirea. Și aceasta este moștenirea regimului marinerului Băse. Acesta e rezultatul alegerii altui mârlan needucat în fruntea acestei țări – ”rumân” de-al nostru, mânca-l-ar tata pe el de canalie, ucigă-l toaca!  

A trecut ceva vreme de când nu l-am mai adus în discuție pe maiestatea sa, președintele mariner cu denumire de origine intestinală, Băse, zis căpitanul de rigolă dâmbovițeană, Chiorâș Chiondorâș. Ochiosul s-a retras în ultima vreme într-un con de umbră, descinderile în vizite de lucru pe șantierele patriei și băile de mulțime fiindu-i total contraindicate, dat fiind guturaiul care l-a prins prin sondaje, pe el și partidul său de găinari, lingăi și târfe.

Dar cum prostului îi stă mai bine fudul, nici măria sa Băse n-a vrut să fie pus în umbră de evenimentul ce are loc astăzi în Parlamentul României, dorind să împărtășească din vasta sa viziune integratoare privind finanțele și politica economică a Europei unite care trage România în jos, altfel un model de performanță în toate domeniile posibile, de la infrastructură la justiție și mediul politic și cultural elevat. Împiedicat în termeni economico-financiari pe care nu-i stăpânește, făcând ba pe prim-ministrul, ba pe Gigi-cel-cu -barda-n-mână, luat prin surprindere de o întrebare complet străină de tâmpeniile pe care tocmai le debitase, Chiondorâșul și-a dat arama pe față, aceasta răsărind limpede ca lumina zilei printre petele de găinaț.

Și iată acreala canaliei, iată turgescența iritantă a hemoroizilor săi supradimensionați de constipație. Iată sufletul meschin al găinarului care la final de mandat(e), în care nu s-a remarcat prin nimic altceva decât spiritul intrigant de cocotă îmbătrânită în rele, simte precum o bârnă în ochi umbra proiectată de o personalitate care a atins statutul de monument în viață al istoriei. Iată viermele care-i sfâșie măruntaiele.

Adevărat vă spun, că tot aurul pe care-l pune canalia deoparte, nu-i ține de cald, pentru că în definitiv nu e nimic altceva decât o tinichea rece, îngălbenită.    

Bevis and Butt-Head, eroii port drapel ai generației  ’90, se întorc pe 27 octombrie pentru a explica de ce în ziua de azi ”EVERYTHING SUCKS!

Muammar Gaddafi, încăput pe mâna unor sălbatici isterizați, niște mârlani habotnici care-l ucid ca pe un câine într-o învălmășeală haotică. Imaginile sunt peste tot pe internet. Ce jalnic sfârșit! Unul care te face să te gândești dacă o viață prosperă de canalie  merită prețul unei morți de genul ăsta. ”Am trăit, m-am înfruptat din toate, acum e timpul să mor sfâșiat, implorând milă  unor troglodiți”. 

Sadham Husein – cândva asasin antrenat de CIA, care, într-o adunare publică, cu un trabuc în colțul gurii își numea trădătorii, care erau apoi luați și executați – spânzurat de ”gâți”, apoi cu trupul profanat de conaționalii săi bigoți care cred în suferința de dincolo de moarte.  

Nicolae Ceaușescu, bătrân și ramolit, văicărindu-se ca o muiere, în drum se plutonul de execuție. Același Ceaușescu, cu genunchii frânți, răsturnat pe spate, cu o gaură cât pumnul în moalele capului, din care se scurge un sânge stacojiu.

Tuturor le dă cu tifla marele Iosif Vissarionovici Stalin, responsabil de moartea a 170 de milioane de suflete, mort la 73 de ani după ce mădularele lui bătrâne n-au mai suportat stresul chiolhanurilor pe care boșorogul le trăgea, cedând după unul devenit astfel istoric. Deși unii spun că Beria l-ar fi otrăvit.

Există deci, totuși, o dreptate? Într-o lume în care vedem tot timpul parvenind și prosperând ticăloșia, fiecare primește după măsura lui? Probabil că nu. Dar ce căldură revigorantă te cuprinde atunci când se întâmplă! Eu unul mai aștept doar să-l văd pe homunculul Kim Jong-il lăsat în curul gol pradă unei haite de nord-coreeni jigăriți, astâmpărându-și foamea cu măruntaile lui jilave și aburinde.

De fapt titlul e parțial greșit. Corect ar fi, ”Huidu, implicat într-un accident soldat cu moartea a trei persoane”, și asta în ciuda corului de ”butthurts” de la Antene unde toți atinșii de ironiile cârcotașilor s-au strâns grămadă să joace țonțoroiul pe mormântul lui Huidu, deși, providențial, acesta e încă în viață. Totul a culminat cu ineptul Ciutacu, butthurt No. 1, făcâd o paralelă între Gypsi Gipsanul și cârcotaș, ridicând problema arestării preventive a lui Huidu din motive doar de el înțelese.  Badea nu s-a lăsat nici el mai prejos, găsind nenorocirea nemesis-ului său drept un bun prilej pentru a se răzbuna pentru toate dățile în care cârcotașul l-a făcut cocalar.. De fapt, întregul atelaj al saniei Motanului Felix s-a strâns grămadă mai ieri pentru a discuta, în lipsa oricăror date concrete, vreme de vreo opt ore în continuu, sănătatea mintală a lui Huidu, dosarul său de șofer cu antecedente întinse pe parcursul a 20 de ani, să nu uităm asta, deplângând în același timp soarta decedaților într-o expunere tabloidă a jalei unicului verișor ( dacă era de-al doilea eram în ”The Last Action Hero”) al uneia dintre decedate. Și să nu uităm karma.

Well, atunci când la un post de știri, la ore de prime time sunt aduse ”astroloage”, ”numeroloage”, cititoare în cafea, vorbitoare cu fantomele și, să nu uităm, SCRÂNTITUL NUMĂRUL UNU ÎNTR-ALE SPIRITELOR, Oreste, ca să vorbească despre karma, destin, blesteme, deochi etc., ai în fața ochilor tabloul în detaliu al societății medievale, superstițioase, inculte, ignorante și bigote care e România zilelor noastre.  Apoteoza acestei tâmpenii a fost atinsă tot de Antena 3 care a adus-o la Firea pe Ioana Maria Vlas, escrocul dovedit care a tocat banii a milioane de români în hoția FNI, să-și dea ea cu părerea despre Huidu, traficul pe DN 1, și mai știu eu ce idioțenii i-o trece prin căpățâna aia atinsă de trecerea vremurilor.

Scrântitul întru fantome, Oreste, într-o discuție cu cititoarea în karmă de peste ocean a vorbit despre ”cazuistica blestemului”, în timp ce toanta bântuită de strigoi a conchis că Huidu și-a bătut joc de cifra 7 și că, așa stând lucrurile, are musai nevoie de o ”evoluare psihologică”. Te caci pe tine, nu alta!

Și acum, ca să concluzionăm, iată faptele, așa cum se relevă ele din datele existente până în prezent:

 Șerban Huidu, la volanul unui SUV Mercedes, a intrat în derapaj (declarația sa și a unui martor aflat într-o mașină în spatele Mecedesului), a intrat pe contrasens și a izbit un Logan care venea din sens opus, făcându-l praf. În urma coliziunii, toți cei trei pasageri ai Logan-ului au decedat. Având în vedere natura curbei, distanța disponibilă pentru accelerare și caracteristicile dinamice ale automobilului, care  nu era nici pe departe un bolid, ci un 4×4 de cam 2 tone și vreo 250-300 de cai, deci o vacă grasă și nu foarte agilă, precum și declarațiile unui martor aflat în mașina din spatele Mercedesului, Huidu rula cu aproximativ 70 Km/h, în limitele legale.

Cât pentru cei care cred că ESP-ul și controlul tracțiunii te scapă de orice, iată o demonstrație a celor de la Fifth Gear, jurnaliști auto, dar înainte de toate foști piloți de curse, la bordul unei mașini cu mult mai performantă și cu caracteristici dinamice mult superioare unui amărât de SUV supraponderal. Dacă nu vă interesează toată prezentarea, săriți direct la minutul 4:40.

Îmi aduc aminte de domnul ăsta din vremea în care îl sâcâiam cu cazul Reghina Fărcaș, cea care timp de doi ani s-a luptat prin instanțe cu ANOFM, suportând detașări la Brașov unde stătea cazată într-un imobil lipsit de apă caldă, pentru că postul din fruntea AJOFM Mureș era rezervat Luminiței Core, soția fostului director al piețelor din Tîrgu Mureș, Alexandru Core, mare sculă PD-L, acum fleșcăită. Pe atunci domnul Bian se juca de-a detașările și numirile în funcții de șef, Reghina detașată la Brașov, Luminița Core numită șefă la Constanța, dacă îmi aduc bine aminte, detașată de acolo la Tîrgu Mureș, de unde nu plecase de fapt niciodată.  Un alambic ridicol de sforării nesimțite la care Bian găsea raționamente stupide pe care le debita cu cea mai inocentă seninătate. Până la un moment dat când, agasat probabil de întrebările mele ,mi-a spus așa, tam-nisam, că ”oamenii pot avea accidente în drum spre casă”.  Mă amenințați, l-am întrebat atunci. Nu, mi-a răspuns. Doar menționa că oamenii pot avea parte de accidente. În ciuda sesizărilor repetate din presă, DNA nu s-a sesizat nicicum la vremea aceea.

Ei bine, acum îl vedem la zuhthaus alături de toți găinarii care ocupă funcții publice ca să acumuleze osânza groasă prin traficarea funcțiilor de conducere, perpetuând astfel un lanț nesfârșit al corupției care sugrumă această țară. S-ar putea să fie vorba doar de un accident. O sculă fleșcăită, sacrificată pentru imaginea partidului aflat în campanie electorală anticipată.

Eu personal, ca o veche cunoștință, îi urez să-i putrezească mădularele împuțite într-un beci cu ușa ferecată de o cheie rătăcită. Amin.