Păi, de Crăciun un miel și de Paști un porc. Sau… Cum era?

Posted: Decembrie 26, 2011 in categoria angelica
Etichete:, , ,

Într-o țară în care biserica se află pe primul loc în topul încrederii țăranului român, într-o țară în care cu fiecare sărbătoare religioasă mai importantă asistăm la hoarde de bigoți înghesuindu-se ba să ia apă chioară sfințită, ba să pupe osemintele nu știu cărui sfânt, te-ai aștepta să găsești mai multe babete și ghiorlani, dar mai ales babete, că doar ele sunt toată ziua cu doamne-doamne în gură, care să cunoască semnificația celor mai importante sărbători ale creștinătății, Paștele, respectiv, Crăciunul.  Ei bine, realitatea încă o dată ne arată că credința în dumnezeu, așa cum este ea sădită în sufletul vulgului ignorant și needucat nu e nimic altceva decât o superstiție plină de ritualuri magice aflate pe aceeași treaptă spirituală ca și scuipatul în sân și frica de deochi. 

Astfel, la acest nivel de manifestare, fenomenul religios, departe de convingerea populară, nu e nici pe departe o manifestare tipic umană, ci e cel mai pur exemplu de condiționare a animalului. De curând am citit o carte de Konrad Lorez, care descrie spre exemplu un comportament ritualic la o rață sălbatică pe care acesta o ținea pe lângă casă. Obișnuit fiind să o ademenească cu firimituri de pâine în biroul său de la etaj, Lorenz observase cum, îngrozită de întunericul scării, rața își făcuse un obicei din a fugii repede către o fereastră din apropiere pentru a se liniști în prezența luminii. Cu timpul, rața își făcuse un ritual din acest drum făcut până la fereastră înainte de a urca scările, drum necondiționat de prezența luminii, el având loc și seara pe întuneric. Cu timpul, pe măsură ce frica de întunecimea scării s-a atenuat, rața a început să schițeze tot mai vag gestul fugii până la fereastră, ajungând într-un final ca, de fiecare dată, înainte de a urca scările, să facă mai întâi un drum până la capătul primei trepte, în direcția ferestrei, pentru ca mai apoi să urce vitejește scara. Asta până într-o seară când cercetătorul a uitat să-i de-a drumul în casă. Amintindu-și într-un târziu, s-a dus la ușă și, deschizând-o, a dat nas în nas cu rața care aștepta probabil de ceva vreme, impacientată, să i se dea drumul înăuntru. Plină de nerăbdare,  aceasta a zbughit-o strecurându-se înghesuit printre picioarele cercetătorului, urcând direct, în fugă, scara. Doar până la jumătate însă când, deodată, s-a oprit brusc și a scos un țipăt speriat, gâgâit, cu aripile larg deschise, parcă gata să-și ia zborul. Apoi a coborât în goană treptele, a fugit până la fereastră, apoi s-a întors rapid și a urcat împăcată până în birou.

De aproximativ 7/8 luni țin în casă trei pisoi scăpați de mânia unor ghiorlani care le puseseră gând rău în subsolul blocului în care locuiește fratele meu. Traumatizați de experiența prinderii și transportului până la mine acasă, aproape cinci luni de zile abia dacă i-am văzut, ascunși ziua sub cada de la baie, făcându-și obiceiul să iasă numai noaptea ca să mănânce și să se zbenguie, nelăsându-mă pe mine să dorm. Astfel, studiindu-i în tot acest timp, am experimentat eu însumi realitatea faptului că frica este cea mai primară emoție resimțită de către orice animal. Din momentul în care se naște, ființa vie e aruncată într-un univers necunoscut, perceput ca amenințător atâta timp cât rămâne necunoscut, iar ritualul este forma cea mai comună, deloc umană, ci pur animalică, prin care ignoranța se apără de angoasele produse de acest necunoscut.

Astfel, nu credința religioasă este ceea ce diferențiază omul de animal, ci capacitatea de a raționa pentru accederea de la nivelul de a crede la cel de a ști. De aceea, cu cât omul este mai incult și mai ignorant, cu atât este mai înclinat către superstiții religioase, credința fiind pentru el o simplă înșiruire de ritualuri magice menite a-l apăra de angoasele existențiale, complet străine de principiile filozofice și morale care compun partea rațională, și de acum umană, a fenomenului religios.   

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s