Arhivă pentru Ianuarie, 2012

system of a seven sunday song

Posted: Ianuarie 29, 2012 in hardcore cultura
Anunțuri

Erau trei. La mijloc stătea Impostorul de la Hotnews, să-i spunem Dan Tapalagă. Maestrul nu are nevoie practic de nicio prezentare. Traseist de presă urcat în șalupa marinerului după ce s-a dat în bărci cu Voiculescu, obsedat de EBA, preocupat de problema șiită și sunită, suferind de o scleroză cerebrală tot mai avansată de la o vreme pentru a putea ține pasul prin opinii absurde cu debandada care domnește în Statul Român de când marinerul e la timonă.

Deci, tocmai ce glăsuise marinerul. Nu aseară. Prima dată, când a început să delireze iar pe teme de Iliescu (bătrân și bolnav cum bine observa un comentator, și evident ieșit de multă vreme din schemă), mineriade, revoluție, și în general, ” de ce, mă rog, să plătesc eu pentru cât sunt de prost, dacă Iliescu poate să moară liniștit după tot ce a făcut”.

Impostorul era în extaz. Câtă forță! Ce bărbat de stat! Ce replică bărbătească! S-a întors jucătorul. Ne salvăm slujbele.

Maestrul a molfăit două, trei tâmpenii, după care Prostănacul, reținut până la momentul acela, a scos pe gură porumbelul, probabil entuziasmat peste măsură de prostiile pe care le debitaseră până atunci antevorbitorii săi. ”Marinerul se duce în Piață pentru intervenția cu românii”.

Ce’ș tâmpit! Vrei să-l linșeze ăia! 

Și-a dat seama de pericol și Chiorâș Chiondorâș, așa că intervenția cu românii s-a petrecut la televizor. Și ce să vezi? Marinalul s-a fleșcăit. Ce bărbat de stat? Ce forță? Ce… papagal. Mai succint: ”Regret că sunt un bou” și ”e nasol, dar e totuși bine”.

De remarcat ar mai fi apelul către liche… voiam să spun societatea civilă… de calitate, în opinia pezevenghiului, recte Patapievici, Ungureanu, Pleșu, Cărtărescu, Liiceanu, culții de la revista 22, Dilema s.a.m.d. care vezi bine că nu combat cu destulă ardoare ca să susțină poponeața, acum abătută, a bravului conducător. Cum, dom’le?  Păi nu scriu Tismăneanu și Mixici destule aiureli pe Hotnews? Unul a rămas definitiv blocat în comunism, iar celălalt, probabil pe ștatele de plată de la secu, un adevărat agent de contrainformații. Ce vrea mai mult Cotroceniul? Intervenții telefonice în direct la Antena 3. Ei, hai, că nu e nimeni atât de curajos. Nici măcar Pleșu, după o duzină de ecleruri.

P.S. Doar Paleologu am văzut că s-a conformat până acum la apelul marinerului. ”Magistral”, a glăsuit mangafaua despre discursul pezevenghiului. Pfffffff, ce orătanie penibilă! Ce rușine pe obrazul tatălui său!

Ministrul de Externe expert în comunicare, pus să rezolve și chestiune cu Sănătatea, a fost demis din guvern prin SMS, taman pe când se afla la Bruxelles cu chestiuni importante pentru țară. Aș, importante! Mă leși? S-a dus și el să ocupe un scaun ,ca funcționarul ala din ministerul Muncii cu care m-am întâlnit eu în avion în drum spre capitala Europei, care mărturisea sincer că nu prea înțelege ”ingleza”, dar nu poate lăsa scaunul gol.

Deci, ce învățăminte putem trage, băieți și fete, din pățania impostorului Baconschi? Păi, în primul rând, că și în situația unor șefi extrem de stupizi și reduși mintal, slugărnicia excesivă și pupincurismul decerebrat te poate pricopsi cu un șut direct în cur, dacă rezultatul lor nu e cel scontat. A combătut bine prietenul nostru Teodor împotriva viermilor de manifestanți, dar efectul nu a fost la fel de spectaculos ca și cel obținut de colegul Funeriu pe când calcula viteza palmei marinerului și spectrul cromatic în care se scălda pixelul cel păcătos. Rezultatul a părut mai degrabă penibil, vârful diplomației românești dând cu oiștea-n gard, mai întâi pe blog, apoi în direct pe sticlă în timp ce îndemna ONG-urile să învețe ”arta conviețuirii, civilitatea și bunul simț”. Hai, mă, că asta-i direct din cartea diplomației, ediția de buzunar pe care a citit-o Baconschi pe când număra voturile la Paris, la ambasadă.

 

sunday song.

Posted: Ianuarie 22, 2012 in hardcore cultura

Am remarcat de la o vreme efortul senior editorului de la Gândul, CTP, de a se delimita de partizanatul presei anti-sistem al cărei demers jurnalistic trăsnește de la o poștă a militantism politic, ceea ce-i afectează în mod evident credibilitatea și în plus, în opinia mea, și punctele de rating, având în vedere că nu e nevoie să mai comuți pe canalul Antenei 3 pentru a ști despre ce e vorba. E clar pentru toată lumea despre ce e vorba, dinainte de a deschide televizorul.

Prudența în aprecieri a cetățeanului CTP, izvorâtă din dorința păstrării unei imparțialități aproape matematice, face însă ca acesta să dea naștere unei impresii de credulitate aproape ingenuă. Am remarcat prima data asta cu ocazia unor descinderi ale DNA printre rândurile oranj, catalogate de CTP drept o dovadă că justiția lucrează, de parcă n-am fi fost de atâtea ori martorii atâtor dosare prost instrumentate, respinse de instanță, sau atâtor arestări la televizor care în cele din urmă s-au dovedit lipsite de absolut orice finalitate.

Săptămâna trecută, odată cu manifestațiile anti-mariner din țară, același CTP lua apărarea jandarmilor, care ,vezi bine, erau obligați de lege să elibereze carosabilul, să salte niște jurnaliști pe care apoi să-i bată în dubă, ori oameni mergând agale pe stradă, a căror unică vină era că se aflau la momentul acela prin preajmă.  

Apoi, într-un editorial de înalt patos deontologic, cetățeanul CTP a vorbit despre demisia autorităților politice, ca unic gest pe care-l mai poate face coteria marinerului, acum că toată țara protestează cu câte 1000 de oameni odată. Ei bine, după trei zile de prosteală, de-a lungul cărei bo-bo-Boc și compania nu prea au știut ce să zică, a fost scos din cușcă Teodor Bacoschi, acest rateu al culturii române, excesiv de libidinos cu pantofii Elenei Udrea pe la simpozioanele PD-L, care și-a exprimat părerea despre protestul unor oameni din țara asta, nu într-o conferință de presă, pentru că nimeni nu s-ar fi dus, ci direct pe blog, așa cum îi șade bine unei oficialități de prim rang a statului român.  

Și ca totul să fie și mai ridicol, cel care i-a numit pe protestatari ”marginali” și ”vajnici reprezentanți ai democrației de macadam” a fost trimis să inițieze dialogul cu societatea civilă, care i-a dat cu flit. Așa că, ce a avut de spus minunea de ministru despre asta? ”Refuzul atestă o anumită crispare și deficitul de dialog”. „Să reînvățăm arta conviețuirii, civilitatea, bunul simt”. Bă, ești prost! Ce-a zis? Civilitatea și bunul simț?

După care marinerul l-a trimis să vadă ce e și cu Legea Sănătății, că doar mangafaua asta de la Externe s-o pricepe mai bine la medicină, dacă nu la dialogul cu societatea civilă. I-o fi omorât și pe ăia din comisia de sănătate cu limba lui de lemn, altminteri dulce și catifelată precum un fagure de miere când vine vorba de  pantofii Udrei.  

Și ca să continuăm cu putreziciunea sufletului rumânului, nicăieri mai evidență decât în rândurile presei precum portocala mecanică, să ne aplecăm atenția asupra lui Robert Turcescu, acest monument de grețuri matinale și limbaj de lemn presărat la tot pasul cu ”bunăoară paradigme”, care aseară, când a văzut că roata se învârte și nu tocmai în sensul potrivit pentru domnia sa, a făcut o masă rotundă presărată cu ceva opoziție politică și jurnalistică, știind să bage pe alocuri câte o strâmbă în slujba regimului, să vadă stăpânii că, totuși, nu se lasă. După alegerile comasate din toamnă, dacă nu-l vedem pe turcitu’ la Antene, de mânuță cu Badea, gata să-și facă autocritica pentru că l-a făcut bou în emisiune, chiar dacă nu cu cuvintele astea, mă duc cu sorcova pe câmpuri să pup în bot o vacă.  

Atâtea lucruri s-au întâmplat la sfârșit de săptămână, încât e greu să le cuprinzi pe toate în doar câteva rânduri. Iar pentru că cele rele sunt multe și nemăsurate, să ne concentrăm asupra celor bune. În primul rând, poporul român s-a arătat mai presus de morala unui cioban prost și incult, dar plin de bani, care și-a exprimat scârba pentru toți aceia care au sărit întru susținerea ”unui arab” împotriva președintelui țării. Dincolo de proiectul legii sănătății ale cărui detalii sunt, majorității, necunoscute, trebuie spus că poporul investește cu capital de încredere personalități ale statului. Asta e singura sa implicare în guvernarea României. Prin vot, omul comun creditează pe alții și îi investește cu răspunderea pentru diriguirea țării. Marinerul s-a bucurat la un moment dat de un asemenea capital de încredere, de care și-a bătut joc, iar acum culege ce a semănat, în timp ce un medic care și-a pus amprenta asupra sistemului de urgență din România, fie el și arab, a devenit cel care a început să arunce primii bulgări peste groapa pe care inconștientul și-a săpat-o singur.

Acum, ”ultrașii”. Firește, opinia generală e că acești golani de mahala mai mult dăunează protestelor împotriva autocrației marinărești, și nu poți să nu fi neplăcut impresionat de faptul că asemenea puseuri de violență se soldează cu victime inclusiv din rândurile protestatarilor. Pe de altă parte însă, nu poți să îți reprimi un sentiment de căldură interioară, gândindu-te că,  în asemenea condiții, puțini ar mai fi în stare să-și imagineze măcar un alt ridicol dans al pinguinului. Decât o manea, mai bine să curgă sânge. HARDCORE, nu ranca-tanca! Lucrurile devin serioase, și e bine că se întâmplă așa.

Cum rămâne însă cu autoritățile? Cum rămâne cu vidul de putere, cu lipsa de reacție nu doar a guvernului, a reprezentantului acestuia în capitală, a marinerului în ultimă instanță, dar și a primarului capitalei care pare indiferent la ceea ce se întâmplă în orașul său? Am avut parte doar de un ridicol Popescu Piedone care în direct cu toți mâncătorii de căcat de la B1 Tv, în frunte cu turcitu’ și ”MAESTRUL” Cristoiu, a început să se lamenteze pentru distrugerea muncii lui de-o viață în sectorul lu’ pește, recte niscaiva băncuțe distruse, borduri și porțiuni de pavaj.

Ei bine, asta se întâmplă într-un stat populat de homunculi fără personalitate, fără voință proprie, fără șira spinării, care așteaptă să vadă ce zice șefu’, ca să aplaude și să aprobe în cor. Uite că șefu’ a fost cuprins de cufureală și e reținut pe budă. Deci, ce e de făcut?

Și că tot veni vorba, să ne concentrăm puțin asupra prestatorilor de la B1 (de labe, înțelegi? prestatorii de labe, HA-HA-HA, ce tare e!). Adică, cum pot fi acești așa ziși jurnaliști atât de penibili? De la Turcescu, plin de grețuri matinale, vorbind ca în mahala cu șeful jandarmilor, de parcă ar fi nevastă-sa, până la îngrozitoarea chirițoaie al cărei nume îmi scapă, nu că l-aș fi știut vreodată, vorbind peste toți cu vocea ei de soacră plină de idiosincrazii anale, și ultimul, dar nu în ultimul rând, MAESTRUL MAEȘTRILOR, obsedatul de EBA, Cristoiu, care pare să nu fi dat de capătul problemei șiiților și suniților, ca să nu mai vorbim de toate celelalte la care se pricepe și mai puțin. Ce adunătură de ”luzări”!  S-au suit cu toții în covata marinerului  care a  început să ia serios apă la bord, și nu mai știu cum să sară cu gălețile, să salveze hardughia.

Hm! Trăim vremuri interesante! O înțelepciune populară spune că nu e de bine, dar cu siguranță e teribil de amuzant.