Lucian Bute, zdrobit de Carl Froch

Posted: Mai 27, 2012 in categoria ”lucru manual”
Etichete:, ,

Încă o dovadă a faptului că marii campioni sunt făcuți de mari adversari. Cassius Clay nu ar fi fost nimic fără Frazier și Foreman. Arturo Gatti a fost făcut mare de Micky Ward. Lucian Bute a fost zdrobit în prima sa confruntare cu un adversar aflat la nivelul său competițional, dar evident mult peste nivelul său de pregătire, confirmând faptul că toți ceilalți luptători învinși de el nu sunt nimic altceva decât boxeri de mâna a doua.

Am avut o presimțire rea de la bun început când am citit opiniile generalizat favorabile românului pe portalurile de specialitate, pe care nu le găseam întemeiate. Peste tot viteza și îndemânarea lui Bute erau considerate prea mult pentru nivelul lui Froch, privit ca un boxer terminat după ce a ieșit al doilea în turneul Supersix al celor de la Showtime care a reunit laolaltă practic toată crema categoriei supermijlocii, din care Bute a fost exclus de la bun început. În mod straniu, opinia generală era că al doilea clasat pe podium e de acum, nu știu de ce, ciuca bătăilor. Ei bine, așa-ți trebuie dacă te iei după gura lumii.

În seara aceasta viteza și îndemânarea lui Bute nu s-au văzut nicăieri, confirmând opinia lui Andre Ward conform căreia românul încearcă să dea impresia că boxează, adică faptul că e tehnic și nu doar un bătăuș de stradă, dar în realitate are o postură a corpului stranie și un joc de picioare deficitar. Toate acestea s-au văzut în seara asta.

Froch a făcut exact ceea  ce am considerat de la bun început că trebuie să facă pentru a învinge. După vreo două reprize de tatonare s-a aruncat asupra lui Bute care a părut din startul luptei oarecum depășit de dimensiunea evenimentului, static și rigid, și l-a copleșit prin simpla forță fizică. Din primul asalt al lui Froch în repriza a treia, Bute a dat impresia că i s-a rupt filmul, în loc să eschiveze și să pună distanță între el și adversar, alegând să stea la cotoare pe corzi, la un moment dat surprinzându-l și cu un gest de bravadă cu care îl invita pe englez să-și încerce puterile cu căpățâna lui, semn clar de recurs la instincte primare atunci când intelectul încetează să mai funcționeze.

Una peste alta, o prestație jenantă care m-a făcut să închid televizorul imediat după sfârșitul oarecum haotic al luptei, când un personaj din staff-ul lui  Froch a pătruns în ring în timp ce arbitrul încă îl număra pe român.

Sincer, nu cred că Lucian Bute își va reveni după această înfrângere atât de categorică, tot așa cum nicio echipă de fotbal a României nu a întors vreodată un rezultat în competiții internaționale. Pur și simplu, nu e în firea românului, o lighioană prea plăpândă și sfioasă pentru genul ăsta de eroism. 

Odihnească-se în pace.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s