Arhivă pentru mai 28, 2012

Leonard Doroftei, acum invitat la o grămadă de televiziuni de când s-a dovedit că are gura aurită în chestiunea Bute, acreditează ideea că înfrângerea românului în lupta cu Carl Froch ar fi rezultatul unui palmares gonflat cu luptători de slabă valoare care nu l-au putut pregăti pe Bute pentru un meci ca cel de sâmbătă seara. Ei bine, ar fi incorect să nu spunem că lucrurile nu stau chiar așa.

Unde sunt cei pe care i-a bătut Bute acum? întreabă Leonard Doroftei. Well, Librado Andrade doar ce a câștigat ultimele două meciuri avute după înfrângerea în fața lui Bute. Sakio Bika a fost adus în Supersix ca înlocuitor și i-a pus probleme reale lui Andre Ward, în prezent cel mai puternic boxer al categoriei super-mijlocii, care a obținut o victorie muncită după 12 reprize. Glen Johnson, la cei 40 de ani ai săi, lesne depășit de Bute, s-a dovedit o nucă foarte tare pentru Froch în Supersix care n-a reușit decât un split decision (decizie împărțită 2 la 1) împotriva veteranului luptător.

Ce n-a reușit Bute este să confirme în fața unui alt campion, Carl Froch, practic numărul doi după Ward la categoria super-mijlocie, după ce a pierdut în fața acestuia finala Supersix. Ar mai fi firește și Mikkel Kessler, danezul care l-a înfrând pe Froch în Supersix, dar a trebuit să se retragă din turneu în urma unei accidentări, fiind la rândul său înfrânt de Andre Ward.

Deci lucrurile nu stau atât de simplu. În definitiv, după ce a cucerit centura WBA, cu câți alți campioni s-a luptat Leonard Doroftei? A făcut un egal cu Paul Spadafora, deținătorul centurii IBF, după care a pierdut următorul meci la cântar și a fost făcut knock out de Arturo Gatti în repriza a doua. Lucian Bute și-a apărat centura de opt ori, a noua oară pierzând-o. Într-adevăr, adversari ca Jean Paul Mendy și Brian Magee nu merită luați în calcul într-un palmares. Dar dacă un adversar nu e campion, nu înseamnă neapărat că e o murătură. Bute e un campion. Rămâne de văzut dacă va reuși să fie un mare campion, cu succese în fața unor adversari redutabili, campioni la rândul lor, sau aventura sa în boxul profesionist va lua sfârșit aici. Ideea că el ar putea reveni în ring în lupte cu alți pretendenți la centură e prostească. Lucian Bute nu mai are ce demonstra în fața acestora. Pentru el nu există decât o singură opțiune: revanșa împotriva lui Froch și de acolo, Ward, Kessler, Dirrell, eventual Arthur Abraham, campionul de la mijlocie, dar care nu a confirmat în Supersix.

”Plătiți-vă taxele”, s-a stropșit Christine Lagarde la grecii care resping măsurile de austeritate impuse de FMI, dând un vot de blam celor două partide pro-europene, Pasok și Noua Dreaptă, care au înregistrat un eșec răsunător la alegerile din această lună. Întrebată dacă nu se îndură de mamele din Grecia care nu au acces la moașe, sau pacienții privați de medicamente vitale, după modelul Brangelina, care adoptă copii din Burundi sau mai știe eu de unde pentru că aparent în SUA nu există destui orfani și oameni sărmani, Lagarde a invocat nu știu ce copii nigerieni care nu au școală în satul lor, care o impresionează mai mult decât mămicile evazioniste din Grecia.

Ceea ce spune în realitate Christine Lagarde este că Grecia ar trebui să-și plătească datoriile față de bănci, care altminteri nu pot înregistra profituri.

Firește că grecii ar trebui să-și plătească taxele, așa cum ar fi trebuit să și le plătească și acum zece ani când statul grec alimenta evaziune fiscală care umplea buzunarele acoliților puterii, la fel ca în România, cu împrumuturi masive din bănci ca Goldman Sachs, accentuând datoria publică. Astăzi FMI spune că a venit timpul ca amărăștenii să plătească pentru toate bogățiile ilicite acumulate de îmbuibații Greciei conectați la conducta cu bani publici. Iar Grecia spune, FUCK YOU! Duceți-vă dracului cu uniunea voastră europeană care nu e nimic altceva decât un organism global menit să centralizeze puterea în mâinile unui grup restrâns de interese financiare a cărui principală ocupație e să tipărească bani, să-i dea împrumut cu dobândă și să se joace cu ei pe bursă, ruinând astfel economii naționale. 

Christine Lagarde a fost pusă în fruntea FMI tocmai pentru că socialistul Dominique Strauss-Kahn era prea îngăduitor cu prăpădiții. Așa că l-au îngropat sub o movilă de scandaluri sexuale. Christine Lagarde nu vrea să pățească la fel. Nu vrea să-și strice imaginea pozitivă câștigată cu greu în ochii cartelului internațional bancar, după ce a fost unul dintre promotorii de frunte ai bailout-ului (capitalizarea băncilor private cu bani publici) după spargerea bulei imobiliare din SUA și de pretutindeni în 2008.