Arhivă pentru august, 2012

Dreptatea în Israel

Posted: august 30, 2012 in New World Order
Etichete:, ,

Justiția israeliană i-a exonerat de orice vină pe cei care în 2003 au provocat moartea activistei Rachel Corrie, în timpul unui protest împotriva demolării în teritoriile palestiniene a casei unui farmacist local. Tânăra de 23 de ani, de origine americană, a fost strivită sub șenilele unui buldozer al armatei.

Presseurop e tot un organism de susținere a globalismului european care va duce la ruinarea independenței statelor naționale. Iată aici însă un articol, rarisim prin calitatea lui, publicat în La Republica, preluat de pe Presseurop, care face o radiografie perfectă sărmanei noastre țări: 

”Farsă şi tragedie la Bucureşti

27 august 2012

LA REPUBBLICA ROMA

Pavel

Corupţia generalizată şi criza politică din ultimele luni, marcată de confruntarea între preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta, demonstrează că tranziţia spre democraţie întârzie să se finalizeze. Românii sunt trişti şi resemnaţi, dar există şi unii care pot jura că ţara va avea un viitor strălucit, relatează de la Bucureşti eseistul Adriano Sofri.

România este plină de bănci şi biserici, la fel ca Italia. Dar, în principal, este plină de farmacii şi case de amanet. Numeroase sunt farmaciile, la câteva sute de metri una de alta: nu este un semn bun. Durata medie de viaţă este cu opt ani mai scăzută decât cea din Italia. Lumea nu se vindecă, dar încearcă să amelioreze bolile cu medicamente. Reţetele sunt valabile trei luni: în luna prescrierii reţetei şi în cea a cumpărării medicamentelor oamenii strâng şi mai mult cureaua… Mulţi medici şi asistenţi medicali emigrează, iar în sistemul de sănătate corupţia este generalizată. Salariile sunt de râs, pensiile sunt derizorii.

Pacienţii se prezintă la spital cu bani pentru toată lumea, pentru internare, asistente, portari, brancardier, medici, inclusiv anestezist; pacientul ţine banii strânşi în mână, chiar şi dezbrăcat pe masa de operaţie, până în momentul în care anestezia îşi face efectul.

Corupţia este universală, în şcoli, la poliţie, în comerţ, la autorităţile fiscale, la concursuri şi mai ales în politică, care a transformat privatizările, susţinute puternic de Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional fără monitorizarea atentă a procedurilor, în lichidări masive ale resurselor naţionale.

Pitoresc capernaum

Situaţia instituţională din România este un labirint pitoresc. Partidul Social-Democrat (nu vă lăsaţi amăgiţi de nume: este urmaşul Partidului Comunist), condus acum de Victor Ponta, în vârstă de 40 de ani, a obţinut majoritatea parlamentară graţie unei alianţe cu Partidul Naţional Liberal şi a folosit guvernarea pentru o serie de lovituri care au vizat structurile judiciare, precum şi pentru a-l transforma în acuzat şi a iniţia declinul preşedintelui Traian Băsescu, 61 de ani, susţinut de Partidul Democrat-Liberal, dar implicat şi el în structurile celebrei Securităţi, la fel ca toţi cei care deţineau funcţii de răspundere pe vremea regimului Ceauşescu.

Propunerea de demitere a lui Băsescu a făcut obiectul unui referendum, pe 29 iulie, la fel ca şi în 2007, când preşedintele a avut o victorie detaşată: însă, de atunci, popularitatea sa a scăzut, pe fondul măsurilor dure de austeritate impuse de FMI şi UE, din cauza eşecului măsurilor anti-corupţie şi a unei atitudini considerate arogantă şi tendenţioasă, incapabilă să favorizeze dialogul între partide.

Obiectivul lui Victor Ponta şi al aliatului său, Crin Antonescu, care între timp a fost preşedinte interimar în contextul suspendării lui Băsescu, a eşuat, pentru că la referendum au participat 46% dintre alegători (era nevoie ca prezenţa la urne să fie de 50% plus unu). Însă, aproape 90% dintre cei care au mers la urne au votat împotriva lui Băsescu, care totuşi nu intenţionează să se retragă.

Presiunile şi actele de intimidare asupra judecătorilor obişnuiţi, în contextul fraudelor electorale, şi asupra Curţii supreme au devenit din ce în ce mai intense, într-o ţară în care este greu să găseşti o persoană care să nu fie numită în funcţie direct de către un lider politic. Este foarte probabil că Ponta şi aliaţii lui vor face faţă cu bine “coabitării” cu preşedintele până la alegerile parlamentare din toamnă, care ar urma să le confirme succesul înregistrat deja la scrutinul local. Cei mai abili cred că problema este a găsi o cale onorabilă de ieşire, o modalitate de salvare pentru Băsescu, în sensul retragerii calme a acestuia din viaţa publică, fără a ajunge la închisoare: o problemă cu care italienii sunt, de altfel, foarte familiarizaţi.

Trist echivoc

Există speculaţii că acesta a fost şi scopul vizitei efectuate la Bucureşti de către Phillip Gordon, subsecretar de Stat american responsabil de Afaceri europene: americanii au fost prieteni cu Băsescu şi sunt interesaţi să contrabalanseze legăturile adversarilor săi cu Rusia: de fapt, la acest lucru se reduce alternativa între dreapta şi stânga, care, mai ales în România, este o perpetuare a unui trist echivoc. În spatele lui Victor Ponta şi al aliaţilor lui este mereu Ion Iliescu, în vârstă de 82 de ani, un artizan fără scrupule şi omul dineşalonul secund” al lui Nicolae Ceauşescu, care, dacă nu a fost organizatorul “revoluţiei” din 1989, aşa cum susţine din ce în ce mai multă lume, cu siguranţă a fost manipulatorul şi beneficiarul acesteia, o revoluţie viciată şi pe jumătate deturnată.

Ulterior, Ion Iliescu a fost cel care a trimis mii de mineri pentru a-i snopi în bătaie pe studenţii adunaţi la Bucureşti în 1990 şi politicianul care a gestionat “tranziţia” în România. Săracii studenţi – şi, pe termen lung – săracii mineri. Manevrele politice ale puterii din România au efecte grele, iar acest lucru este confirmat de soarta pe care o are fostul premier social-democrat Adrian Năstase, adversar al lui Traian Băsescu în alegerile prezidenţiale din 2004 şi aflat în închisoare din iunie după o condamnare la doi ani de detenţie pentru folosirea ilegală de fonduri electorale: o acuzaţie cel mai probabil fondată, dar folosită ca pretext pentru una din numeroasele demonstraţii de forţă ale lui Traian Băsescu. Farsa şi tragedia se împletesc într-un mod natural. Victor Ponta, spre exemplu, depistat că a copiat o treime din teza de doctorat, a reacţionat prin estomparea autorităţii Comisiei responsabile de analizare a validităţii titlurilor academice şi susţinând că în 2003, anul redactării tezei de doctorat, folosirea notelor de subsol nu era în vigoare…

Românii, schimbători ca vremea

Nu este deloc surprinzător că, într-un asemenea context politic, opiniile românilor sunt în acelaşi timp extreme şi interschimbabile. Folosesc cu indignare şi amărăciune argumente similare pentru susţinerea sau criticarea lui Băsescu şi Ponta (sau Iliescu), iar cel mai adesea şi a unuia şi a celuilalt. Unii spun că trebuie aşteptată generaţia tânără, care va schimba totul; alţii, cei mai mulţi, spun că deja i-au aşteptat pe tineri, dar aceştia nu schimbă nimic, pleacă în străinătate sau aşteaptă oportunitatea de a pleca. Cei mai mulţi spun: “Ce vreţi să facem? Noi, românii, aşa suntem, nu este nimic de făcut”; aceasta este expresia cea mai proverbială.

Rămâne seria lungă de case de amanet. Se pare că au apărut imediat după căderea regimului Ceauşescu, când veniseră turcii să cumpere aur; ulterior, li s-au adăugat arabii şi ţiganii bogaţi. Se amanetează totul. Acestea sunt, alături de farmacii, bănci şi biserici, instituţiile solide ale României sărace; într-adevăr, foarte săracă. Unele case de amanet afişează mesajul “deschis 24 de ore din 24”.  Oamenii ar putea avea nevoie să îşi amaneteze credinţa la ora 3.00 dimineaţa, pentru a merge la farmacie.

Cu toate acestea, Sergiu Shlomo Stapler, 65 de ani, un om de afaceri de succes, mi-a atras atenţia să nu interpretez lucrurile greşit: România, afirmă el, peste 20 de ani va fi o Elveţie, are tineri inteligenţi şi pregătiţi, dispune de resurse pe care va învăţa să le exploateze, începând cu petrolul – care acum este afacerea companiilor din Austria şi Kazahstan, a ruşilor, francezilor şi americanilor, în timp ce românii pierd bani în faţa ACTIVITĂȚILOR COLONIALE”.

Violatoarea taximetristului ”Vin Diesel look-alike” apare într-un dosar de prostituție și trafic de carne vie al Cămătarilor ca – STUPOARE – prostituată. No shit! Păi, cam ăsta a fost primul gând care mi-a trecut prin cap atunci când am aflat despre această coardă animată de un soi de  Basic Instinct dâmbovițean, foarte probabil fiind ca o femeie forțată, nu neapărat la propriu, dar de conjunctura socială, la întreținerea de raporturi sexuale goale de conținut, nesatisfăcătoare și frustrante, să încerce să compenseze printr-un act de violență sexuală îndreptată către o terță persoană.

Cireașa de pe tort, lăsând la o parte fixația coardei pentru Vin Diesel, și asemănarea ei cu Angelina Jolie de către presa occidentală , este faptul că ea era cunoscută, printre interlopii asociați clanului Cămătaru, drept ”CREIER”.

Acum, nu știu dacă porecla făcea trimitere la coeficientul de inteligență al violatoarei, sau la faptul că Perijoc, asemeni morților vii ai lui Wes Craven, tânjea după materia cenușie. Asta ar explica lovitura aplicată la cap taximetristului. Luminița, zisă CREIER, dorea să-i sugă victimei sale, nu gameții, ci neuronii. Altminteri, bănuiesc, l-ar fi lovit în coaie.

sunday song

Posted: august 26, 2012 in hardcore cultura

sâmbătă

Posted: august 25, 2012 in categoria "yo-ho-ho and a bottle of rum"
Etichete:

Ron Paul. Ați auzit de el? E cel care a mai rămas alături de Mitt Romney în cursa pentru nominalizarea candidatului republican pentru ocuparea postului de președinte al SUA. Firește că n-ați auzit, atâta timp cât presa corporatistă internațională vorbește despre Mitt Romney, cu tot cu tâmpeniile pe care le scoate din el pretutindeni pe unde merge, ca deja oponent al lui Obama.

Candidatul republican n-a fost însă desemnat oficial, și cum Ron Paul deține încă 20% dintre delegații republicani care vor vota în Tampa pentru desemnarea celui care va reprezenta Partidul Republican în cursa prezidențială, sistemul începe să schimbe regulile, să schimbe delegații, pentru că în realitate Mitt Romney, unealta corporatismului american, prozelit al plutocrației de pe Wall Street, slujbaș al complexului militar-industrial și imbecil cu patalama, nu deține decât 40% dintre delegați, ceilalți 40% aparținând altor doi candidați, în prezent retrași din cursă.

Cum sistemul pervertește democrația, încercând să-și planteze marioneta în funcție, mai pe larg în următoarele:

După ce plebea mioritică nu a reușit să pună de un 50%+ 1 la referendumul pentru demiterea președintelui mariner, șașiu, chel și țâfnos, a fost rândul CSM să nu reușească strângerea turmei pentru a lua notă de demisia Monei Pivniceru. Drept urmare, Parlamentul ar putea să nu strângă destui ratoni  pentru avizarea revenirii în funcție a președintelui suspendat și mariner, Băse. Cât despre Antonescu, toată lumea știe că e un chiulangiu.

Habar n-am dacă decizia CCR e legală sau nu. Până acum am avut doar un singur judecător, numit de PSD, veteranul CCR, Ion Predescu, care a spus că fără românii rezidenți în afara țării, care se pare că nu au ce căuta pe listele electorale permanente, în România există doar  14,5 milioane de votanți, dintre care peste jumătate au votat împotriva ”băsescianismului”. 

Și mai avem, firește, un sărac duhul, în persoana judecătorului Aspazia Cojocaru, care în loc să ofere o explicație juridică a votului domniei sale, a spus că ea se teme de pușcărie. Well, eu personal m-aș fi așteptat ca o doamnă să se teamă de copii, dar se pare că judecătorul Aspazia Cojocaru are un cadavru îngropat cu fața în jos în spatele casei, sau niște pachețele jilave dosite prin frigider, pentru că altminteri, presupunând ca și condiție minimă la accederea într-un scaun CCR aflarea în deplinătatea facultăților mintale, comportamentul acestei muieri e greu de explicat.

Sau, mă rog, ar fi fost greu de explicat până mai adineauri, când ședința CSM care ar fi trebuit să ia act de demisia Monei Pivniceru s-a amânat din lipsă de cvorum, un judecător absent fiind imposibil de găsit, având și telefonul închis.

Eiiiiiiiiiiiiiiiiii, nu se poate! Iar lipsă de cvorum! Curată coincidență, frate! Probabil Băsescu e ăla care a lipsit. Și la referendum și la CSM. Nu s-a dus, dom’le! Că nu e în interesul lui să ajungă SCORPIA AIA TARE ÎN CLANȚĂ ministru al Justiției.

Justiția românească e un cuib de vipere, de târfe. Avem la un loc toate instanțele acestei instituții aservite de homunculul cel chel și șașiu: PROCURATURĂ, JUDECĂTORIE, CSM, CCR! Ce mai e nevoie? Să fie luați oamenii cu japca, și duși LA CANAL?

FMI dictează din nou

Posted: august 20, 2012 in New World Order

Remarcasem asta încă de la primele știri despre prezența raportorului FMI în România. Până la urmă Ecologiștii mi-au luat-o înainte. Și într-adevăr așa este. Strategia FMI de a ajunge să dicteze politica economică, fiscală și socială a unui stat se realizează prin datoria publică acumulată de către acesta. Condiționarea de către FMI a următoarei tranșe de împrumut acordată României de privatizarea Oltchim și a 15% din Transgaz spune totul despre modul în care acest organism bancar central distruge independența națională și supune statele controlului corporatismul transnațional cu acționariat divers și cel mai adesea necunoscut.

Nu știu nimic despre situația Oltchim, dar nu văd imperativul privatizării unei societăți de transport a gazelor naturale, decât gândindu-mă la faptul că Transgaz este parte din proiectul Nabucco ce ar urma să schimbe dependența UE de gazele naturale provenite din Rusia. Aparent, Europa nu se împacă cu faptul că România este partener egal în acest proiect cu companii mai răsunătoare din Austria și Germania.

Euro-scepticismul începe să devină un trend tot mai pronunțat în România, pe de o parte pe fondul colapsului economic care încearcă țările ”periferice” ale UE, deloc avantajate de aderarea la această uniune, și mai ales la moneda unică, transnațională, euro, pe de altă parte ca urmare a modului în care Europa și Statele Unite s-au găsit să susțină cauza președintelui mariner, detestat de larga majoritate a cetățenilor acestei țări.

Poate vă amintiți acest topic dintr-o postare anterioară pe blogul vostru favorit, UN BULGĂRE DE VOMĂ.  Ei bine, acolo sensul era denaturat de politica de fiecare zi care intoxică viețile noastre amărâte. Ideea de bază însă face referire la o întrebare existențială care năucește mințile tuturor țărănoilor toropiți de caniculă în plină secetă estivală. De unde dracu vine toată acestă bere? Mai exact…

DE UNDE DRACU VINE GUSTUL ACESTA PUTERNIC ȘI AMĂRUI?

Pentru că în mod sigur nu vine de la hamei. Cine dracu a mai văzut culturi de hamei în țara asta? Eu unul n-am mai văzut din copilărie, din vrea cumpliților comuniști.

Ei bine, băieții care urmează oferă răspunsul la acestă întrebare. Sătui de piața de profil care nu le oferea decât poșirci diluate și amare, în 2006 ( REȚINEȚI, 2006, NU 1600 TOAMNA) s-au apuca să facă o bere a lor, într-un an de zile reușind să devină un fenomen național, apoi mondial, în 2008 pricopsindu-se și cu un proces intentat de Portman Group, asociația producătorilor de bere din Regatul Unit care-i acuza de încălcarea codului bunelor practici.

Deci, pe scurt, berea de doi lei pe care o cumpără târtanul de la supermarket, nu e bere. E un cocktail de conservanți și aditivi pasteurizați. De aceea toate berile au același gust, și producătorii își permit să investească sume considerabile în publicitate și să ofere mașini la tombolă. Pentru că nu cheltuiesc mare lucru pe producție.

Berea-i de la dozator. MĂIESTRIE!