Arhivă pentru septembrie, 2012

I’m Kozanowsky too. sunday song

Posted: septembrie 23, 2012 in hardcore cultura
Reclame

Dan Diaconescu a cumpărat combinatul petrochimic Oltchim și a devenit vedeta mediatică numărul 1 a României, acompaniată de un cor de hulitori din politică și presă care se întrec unii pe alții  să-l spurce, să-l denigreze, să-l calomnieze. Și de ce n-ar face-o?

Cine e Dan Diaconescu? Cu fața lui de copil îmbătrânit înainte de vreme, a făcut avere din trash tv, și acela cu mijloace dintre cele mai rudimentare. S-a lansat apoi în politică cu un partid care-i poartă numele, dar al cărui membru nu este, pentru că altminteri n-ar mai fi putut să apară la televizor ca moderator, care nu este reprezentat de nicio altă personalitate publică în afară de… Dan Diaconescu. 

Apoi, Dan Diaconescu a cumpărat Oltchim, reușind performanța de a televiza în direct pentru prima dată o privatizare din România, țară consacrată pentru modul în care, în 20 de ani, și-a distrus întreaga infrastructură economică prin gesturi asemănătoare.

Ok! Acum să studiem temele abordate de hulitori.

1. Diaconescu nu are peste 40 de milioane de dolari ca să cumpere Oltchim. Nu se va prezenta cu banii.

Dan Diaconescu e bogat, se plimbă cu Rolls Royce, are și un Bentley, OTV are elicopter, dar într-adevăr nu are 40 de milioane de dolari. Are însă, așa cum a declarat, și cum a depus la dosarul de licitație, o scrisoare de garanție bancară care confirmă prezența acestor bani. În consecință, excluzând cazul în care scrisoarea e falsă, cineva investește la Oltchim prin Dan Diaconescu. Nu se știe cine.

2. Diaconescu își face campanie.

Da. Și? E greu să nu-ți dai seama că e cea mai eficientă campanie pe care vreun politician a făcut-o în 22 de ani de democrație de baltă în România. Are parte de un purcoi de publicitate, fără să plătească un ban. Aceasta însă n-ar avea nicio valoare dacă obiecția de la punctul 1 s-ar adeveri. În consecință, dacă Diaconescu își face campanie, va veni cu banii.

3. Diaconescu habar n-are de petrochimie. O să bage în pământ combinatul.

Da, de parcă Patriciu avea habar de rafinărie – e profesor de desen – și după zece ani a vândut-o cu de 1000 de ori mai mulți bani decât a dat pe ea.

Și acum obiecția cea mai întemeiată, făcut de CTP, că cine dracu altcineva era să o facă:

4. Cineva investește în capitalul politic al lui Dan Diaconescu, urmând să-și scoată pârleala după alegerile din decembrie.

Asta înseamnă că CTP crede că Dan Diaconescu poate câștiga aceste alegeri, președinția, sau majoritatea în Parlament, pentru că altfel nu văd cu s-ar putea trage sfori în țara asta.

Eu personal mă îndoiesc de faptul că Dan Diaconescu poate realiza așa ceva cu un Oltchim. Dacă va cumpăra și Poșta și Tarom, atunci lucrurile s-ar putea să se schimbe, de o manieră ușor sinistră, nu din cauza lui Dan Diaconescu, ci a grupului fantomă de interese economico-politico-financiare care s-ar putea ascunde în spatele său.

Ce-ar mai fi de spus e că, imediat după anunțul că Diaconescu a preluat Oltchim, restanțele salariale pe luna iulie au fost plătite. 

Israel va ataca Iranul

Posted: septembrie 20, 2012 in New World Order
Etichete:, ,

Ceea ce se întâmplă acum în strâmtoarea Ormuz, cu SUA și Marea Britanie deplasând cea mai mare forță armată care a fost vreodată prezentă în zonă, isteria lui Netanyahu, dar mai ales diversiunea cu filmulețul imbecil care a aprins pasiunile habotnicilor musulmani de pretutindeni, prefigurează o intervenție armată în Iran.

Practic, SUA joacă fanatismul musulman pe degete.  Așa cum s-au folosit de Bin Laden pe care l-au făcut responsabil prin propagandă și dezinformare pentru atentatele din 11 septembrie, după care au atacat Irakul care n-avea nicio legătură, acum un film stupid a cărui calitate artistică e practic ridicol de pus în discuție apare spre a încinge spiritele în Orientul Mijlociu, taman în ajunul unei demonstrații de forță militară fără precedent.

Acesta este un punct de cotitură în istoria lumii care s-ar putea să tranșeze de o manieră radicală viitorul, prin înfrângerea lumii musulmane de către evreii aliați cu puterile occidentale, sau distrugerea statului Israel și sfârșitul conflictului care durează de la fondarea lui după Cel de-al Doilea Război Mondial.

 

Romney leadership

Posted: septembrie 18, 2012 in categoria "filozoful din dos"
Etichete:

Mitt Romney, candidat republican la președinția SUA și moronul săptămânii de acum, de-a pururi, în vecii vecilor, a declarat de curând că Orientul Mijlociu are nevoie de un leadership american, la fel ca tot restul lumii. Adică, lumea are nevoie să conducă americanii.

Hm. Ia să vedem cam ce ar însemna asta? Păi, pentru Orientul Mijlociu ar însemna o stare de război perpetuu, gen Afganistan, Irak etc.  Pentru noi ceilalți ar însemna să se petreacă ceea ce se petrece cu bieții americani. Adică Homeland Security, Patriot Act, cu dreptul statului de a-și asasina proprii cetățeni fără proces juridic, posibilitatea autorităților de a te încarcera pe termen nelimitat fără ca vreo acuzație să fie formulată și de asemenea să te tortureze după bunul lor plac.

Ar însemna Wall Street și Goldman Sachs și JP Morgan care comit fraude bancare și spală bani ai mafiei drogurilor. Ar însemna Federal Reserves care tipăresc bani cu nemiluita, întreținând un regim economico-fiscal inflaționist care diminuează bunăstarea fiecăruia dintre noi, cu excepția actorilor de pe piețele financiare care primesc bani gratis – credite fără dobândă – pentru a-și maximiza profiturile, totul în numele salvării economiei. 

Și ar mai însemna firește Mitt Romney, care e un fel de dovleac ambulant plin de tărâțe, o marionetă de ventriloc cu capul plin de aer și un pumn înfipt în cur. 

Yeh! That’s what we need. Romney leadership.

Nu știu dacă numele vă spune ceva. Băsescianist la hotnews., politruc amator, iubitor de căpitani, de la Zelea Codreanu la Chiorâș Chiondorâș, bondoc, miop și ușor ridicol, era unul dintre cei care se agita în jurul marinerului cu ocazia răsunătoarei victorii a acestuia la referendum, când aproape 8 milioane de români și-au exprimat ura față de acest sinistru personaj. Ei bine, spre surprinderea mea, acesta are un partid în chinurile facerii, personal considerându-l un fel de ”pe lângă Ungureanu, acolo”. Nu, domnule! Fiecare cu partidul lui. O puzderie, ca râmele după ploaie. Omul și partidul. Ungureanu are un partid, Neamțu are altul.

Ei bine, mai deunăzi se semnă alianța de dreapta, ceva așa, ridicol și sforăitor, cu un PNȚCD reanimat, și ăsta cu un singur membru, ăla mic cu capul mare, PD-L, Ungureanu cu partidul lui, cum s-o numi și… Și cam atât, că Neamțu a rămas pe dinafară.

Ei, nu se poate! Păi după toată panarama aia cu usturoiu’, după toate discursurile alea asudate. Nu-mi vine să cred!

Contactat în direct de o televiziune naivă, Mihai Neamțu a dat răspunsul la care cu toții ne așteptam. A adormit. Că cică era obosit după campania prin țară, și n-a mai reușit să ajungă la semnarea protocolului.

Well, cam așa se întâmplă când te iei prea în serios și te crezi buricul pământului, când de fapt nu ești decât un neg pe curul marinerului. S-a apucat dolofanul ăsta să mi-l critice pe Ungureanu, care vezi bine că e pupilul lui Chiodorâș, și nu iese din cuvântul lui.

Rușine să-ți fie, cu partidul tău cu tot! Ia treci la locul tău, și mai dă niște limbi în hotnews, și poate te faci cu un post de mus pe șalupa marinerului. Asta, dacă ești cuminte. Altminteri, rămâi pe mai departe să mănânci căcat în presă, alături de colegii tăi de la B1 (a se citi labe 1), EVZ, etc.

sunday song

Posted: septembrie 16, 2012 in hardcore cultura