Arhivă pentru septembrie, 2012

Doug Wead, istoric și scriitor, susținător al lui Ron Paul în campania de desemnare a candidatului republican la președinția SUA, explică cum o marionetă nătângă ca Mitt Romney a reușit să obțină victoria prin sacrificarea principiilor democratice în cadrul Partidului Republican. De asemenea, oferă o viziune asupra viitorului corporatist, plutocratic al civilizației occidentale crepusculare.

Reclame

Fondul Monetar Internațional și-a revizuit viziunea cu privire la așa numitul Plan Chicago care în anii ’30 a încercat să propună guvernului SUA o reformă a sistemului monetar care să ducă la sfârșitul Marii Crize Economice. Întocmit de un grup de opt economiști conduși de profesorul Irving Fisher, Planul Chicago îndemna la abandonarea principiului rezervei fracționare care și în prezent permite băncilor să aibă o cifră de afaceri de zece ori mai mare decât capitalul deținut și la stoparea creării banilor pe baza escaladării datoriei publice. 

Din nefericire, F.D. Rooseveld a ignorat planul, drept răspuns acesta instituind confiscarea întregii cantități de aur deținută privat în Statele Unite, ceea ce a dus la sărăcirea și mai accentuată a populației. 

Fondul Monetar Internațional recunoaște în prezent valabilitatea celor patru afirmații principale ale Planului Chicago demonstrate prin pagini de calcule matematice laborioase, și anume:

1. Un mai bun control asupra variației masei monetare în piață.

2. Prevenirea retragerilor masive de capital care poate duce la colapsul bancar.

3. Reducerea dramatică a datoriei publice.

4. Reducerea datoriei private, prin faptul că crearea de bani nu mai produce automat escaladarea datoriei publice. 

Suplimentar, FMI a identificat faptul că aplicarea Planului Chicago ar duce la o creștere a produsului intern brut (PIB) cu nu mai puțin de 10 procente.

 

Firește, în ciuda acestei descoperiri, după aproape un secol de ignorare, Planul Chicago nu va fi pus niciodată în aplicare, atâta tip cât eradicarea datoriei publice și sporul de 10% al PIB s-ar realiza cu sacrificarea profiturilor uriașe generate de sistemul bancar pentru un grup restrâns de plutocrați prin principiul rezervei fracționare. De asemenea, prin Planul Chicago, băncile ar urma să renunțe la monopolul exercitat asupra creării banilor, care prin manipularea masei monetare prin inflație și deflație realizează REDISTRIBUIREA BUNĂSTĂRII DE LA CEI MULȚI CARE AU PUȚIN, CĂTRE CEI PUȚINI CARE AU MULT.    

Deci… NU. 

Și că vorbisem în postul precedent despre forța intelectului în famiglia Băse, nu am putut să nu remarc faptul că televiziunea este mediul în care inteligența toantelor se face cel mai puternic simțită. Mi-am dat seama de asta în momentul întâlnirii de gradul I dintre diva Tonciu și pinguini.

Cum era de aștepta, sensibila rapandulă, față în față cu păsăruica-n frac, a exclamat cuprinsă de entuziasm:

– Uiti rățușca! 

Moment în care, intelectualul show-ului, un dolofan cu untură pe creier, a corectat-o binevoitor:

– Se spune pinguin, dragă.

Atât i-a trebuit rapandulei, care știe că berbanții nu vor decât să sucească mințile duduilor nevinovate, că a și trântit-o pe aia cu…

– Nu, că pinguinul e alb.

Alb e cu mă-ta și tac-tu, mânca-l-ai tu pe castravete.

La nunta celei mai inteligente odrasle a președintelui mariner, Băse, toată suflarea democrat-liberală, pentru că doar PD-L a fost invitat la nuntă, într-un moment de înaltă inspirație patriotică, s-a apucat să cânte ”Deșteaptă-te Române”.

Well, celor mai mulți dintre noi gestul ar putea să le pară cel puțin straniu, dacă nu teatral, ipocrit și cretin în același timp. Având însă în vedere antecedentele intelectuale ale Leanei, prin Parlamentul European, pe la teveu, pline de succesuri și ”fraze editate” ca la nebuni, trebuie să recunoaștem că nici că se putea un cântec mai nimerit pentru o toantă.

Deșteaptă-te, EBA! Și poate ți-o veni și mintea la cap.    

P.S. Acum nu mai aștept nimic de la viață decât să aflu ce se va cânta la parastasul marinerului, de asemenea un eveniment absolut monden, fără îndoială. Mă gândesc la ceva bengos, de genul ”Ooooooooooooooooooo, viața mea”!

În timp ce UE promovează Euro ca unică monedă transnațională menită să lipsească statele naționale de pârghia de politică monetară prin care pot fi operate ajustări economico-financiare, astfel făcându-se un nou pas către pierderea independenței naționale, în Germania, marca germană se află în continuare în circulație. Oficialii Bundesbank declară că, în prezent, în circulație se află nu mai puțin de 10 miliarde de mărci germane.

sunday song from the sky

Posted: septembrie 2, 2012 in hardcore cultura