Arhivă pentru Octombrie, 2012

Lucru manual în Grecia

Posted: Octombrie 31, 2012 in New World Order
Etichete:, ,

Grecia e probabil singura țară europeană în care criza nu poate fi pusă pe seama sistemului bancar salvat de la faliment de către stat pe cheltuiala datoriei publice pe care tot poporul va trebui să o plătească prin măsuri de austeritate care diminuează veniturile din care trebuie plătite taxe mai mari. Grecii și-au făcut-o practic cu mâna lor, prin corupția clasei politice care a hrănit un sistem clientelar fraudulos și evazionist cu prețul escaladării datoriei publice încă de prin anul 2000. Îmbuibații Greciei au dus trai pe vătrai 10 ani de zile după care, când a dat criza, s-au apucat să-și pună la adăpost valorile în conturi bancare elvețiene, lăsând calicii să plătească în locul lor.

Iar acum, când un jurnalist a dat publicității lista oamenilor de afaceri și a politicienilor care dețin aceste conturi în Elveția, autoritățile l-au arestat și urmează să-l judece pentru divulgarea de date confidențiale, sau așa ceva.

Asistăm astfel la falimentul democrației grecești unde alegerile nu au schimbat nimic, la putere succedându-se oameni de aceeași teapă care slujesc interesele private ale unor hoți în detrimentul interesului public. Iar atunci când cineva încearcă să slujească interesul public este deferit justiției pentru crima sa. 

În Grecia de azi nu a mai rămas din gloria antică decât Atena curvei de Alcibiade, care a jucat la toate capetele în Războiul Peloponesului, trădând interesul patriei sale în schimbul beneficiului personal. Sparta a învins atunci Atena nu atât prin forța sa militară, ci grație corupției democrației ateniene.

Marea criză economică a fost perioada crizei lumii capitaliste datorate supraproducției, între anii 19291933, caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale. Primele semne ale crizei s-au manifestat încă din anul 1928.

Începutul marii crize economice în Statele Unite (n.n ca și actuala criză, a început în SUA) este de obicei asociată cu prăbușirea bursei de acțiuni pe 29 octombrie 1929 (așa-numita Black Tuesday) . Criza economică a avut efecte devastatoare, atât în țările puternic industrializate, cât și în cele mai puțin dezvoltate, ale căror economii depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime. Nivelul comerțului mondial a scăzut rapid, la fel cum au scăzut de altfel și veniturile personale, veniturile bugetare și profitul din afaceri. Orașele din întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, în special cele care depindeau de industria grea. Activitatea în construcții a fost practic oprită. Zonele rurale a suferit de pe urma scăderii prețurilor mărfurilor agricole cu 40 – 60%. [1] Mineritul și exploatarea lemnului au avut probabil cea mai dramatică scădere, deoarece cererea scăzuse puternic iar alternativele de reangajare a muncitorilor mineri sau forestieri în alte sectoare erau cele mai reduse.

Marea depresiune economică în diferite țări ale globului s-a încheiat în momente diferite. În majoritatea țărilor au fost concepute programe de refacere și cele mai multe au trecut prin diferite transformări politice, care le-au împins spre extremele dreaptă sau stângă. Societățile bazate pe democrația liberală au ieșit puternic slăbite din criză și dictatori, precum Adolf Hitler au ajuns la conducerea unora dintre cele mai puternice state și au pregătit condițiile politico-militare pentru declanșarea în 1939 a celui de-al Doilea Război Mondial.

Cauze

Odată cu terminarea Primului Război Mondial relațiile economice naționale și internaționale s-au confruntat cu probleme ca: dispariția unor resurse umane și de producție, emiterea banilor fără acoperire (adică politică financiară inflaționistă care stă la baza activității Rezervei Federale și în prezent), haos în relațiile economice, supraproducție/respectiv scăderea dramatică a cererii și speculații la bursă a apărut criză economică mondială. Ca urmare a crizei economice a crescut inflația și șomajul, respectiv a apărut penuria produselor de larg consum.

Black Tuesday

Crahul bancar de la bursa de pe Wall Street a avut loc datorită speculațiilor din anii 1920 și a nereglementării sistemului bancar și bursier ( n.n. la fel ca în prezent). Sute de mii de americani investeau pe bursă în acțiuni dintre care multe nu valorau sumele pentru cât se tranzacționau. Mulți dintre jucătorii de pe bursă investeau bani împrumutați. Brokerii în mod regulat își împrumutau clienții, mici investitori, cu mai mult de două treimi din valoarea acțiunilor pe care le cumpărau clienții, astfel că peste 8,5 miliarde de dolari erau contabilizați ca și împrumuturi, valoare care depășea cantitatea de bani care circula în SUA pe vremea aceea. Datorită faptului că valoarea nominală a acțiunilor creștea neîncetat, acest lucru a încurajat lumea să investească, sperând că valoarea acțiunilor cumpărate va crește, aducând astfel câștiguri. Astfel au apărut „bulele speculative. După un vârf înregistrat la 3 septembrie 1929 de 381.17, la 24 octombrie 1929 indicele Dow Jones a scăzut (s-au spart bulele speculative). Bursa era caracterizată prin faptul că datorită panicii toată lumea dorea să-și vândă acțiunile și foarte puțini erau dispuși să cumpere acțiuni, astfel că valoarea marii majorități a acțiunilor a scăzut dramatic.


Criza economică și nazismul

Din punct de vedere internațional, partidul nazist susținea că criza economică din anii 1930 a fost creată de către o conspirație internațională a marilor bancheri. Capul acestei conspirații era considerat ca fiind un grup de evrei, ceea ce motiva încă o dată distrugerea acestei etnii în timpul holocaustului. Aceste organizații ale bancherilor erau binecunoscute în acea vreme și se știa că puteau influența statele naționale prin extinderea sau retragerea creditelor. Influența nu se limita la statele mici, precum stătulețele germane care au precedat crearea națiunii germane din anii ’70 din secolul al XIX-lea, ci putea privi chiar și marile puteri europene începând cu secolul al XVI-lea. De altfel multe companii transnaționale din perioada secolelor XVIXIX (Dutch East India Company, de exemplu) au fost create special pentru a se angaja în războaie în locul guvernelor, și nu invers.

Se poate spune că partidul nazist era împotriva puterii companiilor multinaționale în raport cu statul națiune.

Teoria economică nazistă se baza pe interesele locale imediate, dar încerca să se îmbine și cu concepții ideologice economice recunoscute pe plan internațional.

Politica economică internă era focalizată pe trei obiective principale:

  • eliminarea șomajului
  • eliminarea inflației devastatoare
  • extinderea producției de bunuri de larg consum pentru a îmbunătăți standardul (nivelul) de viață al claselor de mijloc și jos.(n.n. spre diferență de politica economică globală actuală care distruge clasele de mijloc și de jos prin impunerea măsurilor de austeritate, în timp ce băncile care au generat criza sunt recapitalizate cu bani publici) 

Toate aceste obiective ținteau spre îmbunătățirea situației Republicii de la Weimar și întărirea partidului. În ceea ce privește evoluția economică, partidul a avut mare succes. Între 1933 și 1936PNB al Germaniei a crescut cu o rată anuală de 9,5 %, în timp ce industria luată singură a crescut în medie chiar cu 17,2 %. Expansiunea economică a scos Germania din criza economică în care se afla după primul război și a redus drastic șomajul în mai puțin de patru ani. Consumul public a crescut anual cu 18,7 %, iar consumul particular cu 3,6 %”.

Preluare wikipedia.ro

sunday song

Posted: Octombrie 28, 2012 in hardcore cultura

s\mb[t[

Posted: Octombrie 27, 2012 in categoria "yo-ho-ho and a bottle of rum"
Etichete:

Să ne înțelegem din start. Acești doi candidați nu oferă nicio alternativă poporului american, și lumii în general. Amândoi sunt campionii Cartelului Internațional Bancar și ai corporațiilor care gravitează în jurul acestuia, amândoi sunt sponsorizați de Goldman Sachs, cu un plus pentru Romney care este sponsorizat și de evrei din Israel, amândoi sunt prozeliți ai războiului, cu un plus pentru Mitt Romney care funcționează ca un agent de marketing al Complexului Militar Industrial, amândoi sunt susținători ai Patriot Act și NDAA care pot suspenda drepturile civile elementare ale oricărui cetățean american și autorizează asasinarea acestora prin ordin prezidențial, cu un plus pentru Obama care are chiar o Listă Neagră de pe care a eliminat de curând în Yemen un copil de 16 ani, și niciunul dintre aceștia nu deține un plan concret de reducere a cheltuielilor guvernamentale și micșorare a datoriei publice care se duce spre 200% din PIB. 

 

Acestea fiind spuse, având în vedere că  presa națională nu a suflat o vorbă despre ultima dezbatere prezidențială dinaintea alegerilor din SUA, dar s-a grăbit să anunțe scufundarea lui Obama după ce în prima dezbatere acesta s-a arătat mai degrabă politicos și elegant, decât incisiv și combativ, mă văd nevoit să comunic eu mândrului popor rumân cum au stat lucrurile.

Pe scurt, Obama a măturat podeaua cu Romney, în cel mai elegant și politicos mod cu putință. Practic, a scos în evidență în asemenea măsură găunoșenia discursului acestei marionete corporatiste numită Mitt Romney, încât acestuia nu i-a mai rămas decât să fie de acord cu aproape tot ce a spus președintele în exercițiu, și politica dusă de acesta până în prezent la Casa Albă.

 

Probabil ați auzit de ultima controversă care zguduie din toți țâțânii showbiz-ul mondial. Da, ați ghicit. E vorba despre grăsimea de pe curul Cristinei Aguilera. Am zis zguduie? Bine am zis.

Din câte se pare, DIVA, intrată într-un con de umbră în ultimii ani – proiectat în principal de slăbănoaga aia ieșită parcă direct dintr-o producție porno plină de perversiuni anale și acrobații sado-masochiste, Gaga – a ieșit brusc în lumina reflectoarelor cărând după sine vreo douăj dă kile de șunci fezandate, afumate și date cu rozmarin, dar tot degeaba.

Când a intrat în studiourile companiei de discuri care o promovează, se spune că s-au cutremurat toți directorii de pe la toate departamentele, dar mai ales ăia de la marketing care, plafonați la nivel de cururi și țâțe pentru onaniști, n-au nici o idee vis-a-vis de promovarea murăturilor asortate, pline de ardei grași și gogonele. 

Diva, însă, toată numai ugere, burtă și buci, le-a dat peste nas și le-a spus de la obraz: Iț mai badi! Și cu asta, basta. Sunt grasă, descurcați-vă! 

Ceea ce mă duce cu gândul la problematica cu care se confruntau bărbații în Viena începutului de secol 20, așa cum reiese din scrierile lui Wilhelm Stekel, însurați fiind cu femei atât de grase încât făceau copulația imposibilă. Probabil același răspuns îl aveau onorabilele matroane pentru nefericiții lor consorți, prizonierii monogamiei: Sunt grasă! Ai două mâini. Descurcă-te singur! 

Ceea ce mi se pare corect. Ești grasă. Asta e. Îți place să te îndopi. Dar cine dracu te pune să porți ciorapi de plasă cu chiloții la vedere? Vezi bine că ești o bute. De ce ții neapărat să ne îngrețoșezi? Mai du-te și tu la operă, să vezi cum se îmbracă grasa care zbiară. Ia exemplu și trântește-ți și tu un halat pe tine, o salopetă, ceva, dar nu din material de hamac.