This is not a country, it’s just a business

Posted: Ianuarie 7, 2013 in hardcore cultura, New World Order

Criza se pare că a ajuns și la Hollywood. Și nu mă refer aici la domeniul financiar, asupra căruia și-a pus amprenta de ceva vreme. Mă refer la conținutul artistic.

Să nu vă gândiți la Wall Street 2, una dintre chiftelele lui Stone din ultima vreme, sau Margin Call, practic o porcărie care încearcă să inducă ideea că finanțele globale sau trezit dintr-o dată cu o eroare în complexul lor sistem de calcul financiar cu n necunoscute.   NU!

Prima geană de lumină au strecurat-o frații Cohen în True Grit, în care Rooster Cogburn își justifică trecutul de spărgător de bănci cu replica: ”Nu e o crimă să furi de la hoți”. Era doar o mică pișcătură pe curul mare și bubos al fraudei financiare globale. 

Pe de altă parte, Killing Them Softly e probabil cel mai bun film anti-sistem pe care l-am văzut de la Fight Club și American Psycho. Nu va primi cu siguranță niciun premiu pentru asta, la fel cum nici precedentele două nu au primit. Mai mult decât atât, președintele 20th Century Fox a fost obligat să-și dea demisia după lansarea Fight Club, distrugerea companiilor de cărți de credit de la finalul filmului  fiind probabil mai mult decât puteau înghiții finanțatorii de la Hollywood.

De aceea nici nu e de mirare că Killing Them Softly nu poartă amprenta niciunui studio mare din Babilonul californian, titulaturi ca PLAN B și 1984 PRIVATE DEFENCE CONTRACTORS care apar la începutul filmului reușind să-ți stârnească un zâmbet, oferindu-ți o idee despre ce are să urmeze.

Un singur brand figurează practic pe afișul acestui film. Și acela e, nu întâmplător, Brad Pitt, care a jucat anterior în Fight Club, și care în ciuda ieșirilor publice discrete din ultima vreme, a strecurat ceva despre ineptul război împotriva drogurilor, constituind alături de lupta împotriva terorismului fundamentul pentru instituirea statului polițienesc în America.   

N-am să spun prea multe despre film. El nu se ridică la nivelul celorlalte două titluri menționate. E mult mai simplu construit, redus la tușe esențiale, dar chiar și așa, absolut surprinzător. E practic primul film american care face uz din plin de minunatul peisaj pe care colapsul economic îl oferă în SUA. Nu e Wall Street, nu e Broadway, Sunset Blvd.

E Apache Junction, cu puzderii de case în ruină, peluze pline de bălării, gunoaie plutind pretutindeni, purtate de vânt, mizerie, depresie, pauperitate. Și toate acestea pe fondul discursurilor lui George W. Bush cerând națiunii suportul pentru redobândirea încrederii în sistemul financiar, și ale lui Barack Obama, acest Hristos de culoare care s-a dovedit în cele din urmă o târfă mai mare decât toate celelalte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s