Românie, Românieeeeeeeeeeee…

Posted: Februarie 19, 2013 in categoria "I am Legend"
Etichete:

La sfârșitul săptămânii trecute am călătorit spre sud în interes de servici. La dus am luat trenul, dar m-am întors cu autobuzul, care, în mod surprinzător, furnizează o experiență mai fermecătoare prin escalele pe care le faci în autogări, unde mai bei o cafea, admiri peisajul și poți să scuturi trandafirul, dacă simți nevoia. De asemenea, viteza de înaintare este simțitor mai mare decât în cazul trenului, căile ferate române, construite pe vremea lui Carol, sau Ferdinand, nu sunt sigur, reflectând în mare parte starea de ruină în care se află CFR-ul.

În același timp, cu autobuzul am reușit să conștientizez în trecere o diferență majoră pe care sudul o are față de Ardeal. Sudul e mai românesc. Și nu mă refer la modul negativ. Mă refer la limbă și la modul în care aceasta a fost folosită pentru denominarea spațiului în care omul și-a dus de-a lungul timpului existența.

Mănăstirea Colț, din Râu de Mori

Mănăstirea Colț, din Râu de Mori

Am staționat în Hațeg 25 de minute și, sorbind o cafea arsă, tare și amară, nu foarte plăcută, m-am plimbat prin parcarea autogării, aruncând o privire pe traseele autobuzelor. Destinațiile aveau un soi de sonoritate pe care cu greu a-i putea regăsi-o în Ardeal: Clopotava, Ostrov, Hațeg, Ciula Mare și, mai presus de toate, Râu de Mori. 

În Mureș, ca urmare a stăpânirii ungare, austro-ungare, denumirile localităților, mai ales a celor rurale, au avut inițial nume străine, majoritatea ungurești care, odată cu desființarea regiunii autonome, în loc să fie traduse sau modificate cu înțeles în românește, au fost doar românizate, adică făcute să sune românește, păstrându-se rădăcina inițială, dar pierzându-se complet sensul.   

Deși în trecutul recent nu am avut ocazia să călătoresc prea mult în țară și nu pot exprima o opinie foarte obiectivă, în experiența personală, în nord, doar în Apusenii moților am remarcat sonorități asemănătoare, reflectând o istorie cu adevărat românească, deși greu identificabilă: Doda Pili, Ic Ponor, Padiș.   

De asemenea, am fost fascinat de nenumăratele minunate MONUMENTE DE RUINĂ pe care le poți întâlni pretutindeni:

Industrie-Maramures-7Fabrici dezafectate.

Turnuri de apă cu zidăria coșcovită.

Exploatări miniere încremenite.

Guri de mină zidite. 

Un siloz întreg răsturnat peste coama unui deal.

Am regretat că n-am avut un aparat de fotografiat la mine.

Doi pui de țigan, cu ochi albaștri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s