Hurezeanu lovește din nou

Posted: Mai 23, 2013 in New World Order
Etichete:, , , ,

Doi bărbați de culoare au măcelărit în Londra, în plină stradă, în miezul zilei, un tânăr soldat, în apropierea unei unități a Armatei Britanice. Cu mâinile pătate de sânge, unul dintre atacatori a ținut un monolog în fața camerei unui telefon mobil, prin care își justifica actul ca o răzbunare împotriva crimelor comise în țara lui care, aparent, nu e Marea Britanie, deși limbajul folosit îl identifică departe de a fi un imigrant.  Ucigașul și-a pigmentat discursul cu strigăte de preamărire a slavei dumnezeului său musulman. 

 

 

Ei bine, ce a înțeles Emil Hurezeanu din asta? Mie personal nu mi-a fost prea clar. Comentatorul de la Digi24 mi-a făcut impresia că marșa pe un soi de teorie a contaminării psihologice de la atentatele din Boston, făcând în același timp o stranie paralelă cu cazul Breivik, care în 2011 a comis două atentate în Oslo și pe insula Utoya, Norvegia, în urma cărora și-au pierdut viața 69 de tineri AUF, aripa tânără a Partidului Norvegian al Muncii, aflat la putere.

Nu e de mirare însă faptul că domnul Hurezeanu produce judecăți atât de laxe, comentariile sale înscriindu-se mai tot timpul în limitele tolerate de politicile mainstream ale Europei globale. Ele sugerează în general truisme pe care te aștepți să le auzi din gura unui politruc care rumegă talaș la televizor: VIOLENȚA E REA – PACEA E BUNĂ, URA E REA – IUBIREA E BUNĂ.  

În realitate, cele două cazuri nu au aproape nimic în comun, ba chiar natura lor este diametral opusă. Astfel, în timp ce măcelul din Woolwich e un exemplu a tot ceea ce are mai bun de oferit multiculturalismul care prin amestec etnic, rasial și cultural încearcă să distrugă statul național pentru a-l face mai disponibil globalizării, atacul de pe insula Utoya a fost exact opusul. Cazul Breivik a fost o reacție tocmai împotriva politicilor privind imigrația, care alienează cultura indigenă ce este forțată să înghită pe nemestecate culturi străine în numele toleranței și a bunei înțelegeri între popoare, toate îndesate la un loc într-un maglavais inform, nediferențiat.

Multiculturalismul, politicile de toleranță etnică și rasială au fost întotdeauna parte dintr-o falsă morală, în spatele căreia s-au ascuns  mereu politicile globaliste care se opun statului național. Această conspirație a dat roade în SUA care are în prezent un PREȘEDINTE ALOGEN. Dar situația e alta acolo. Pentru că, în definitiv, cine se mai poate numi american în afară de pieile roșii?

În Europa lucrurile sunt însă diferite. Culturile europene au rădăcini adânci care se întind până în antichitate. Și deși acestea au fost supuse la un proces continuu de distrugere sistematizată, încât steagul Sfântului George a trebuit să primească binecuvântarea liderului comunității musulmane locale înainte de a fi arborat  într-un oraș de provincie din Anglia, adevărul începe să iasă la iveală. Lumea devine tot mai conștientă de pericolul globalizării, care nu e nimic altceva decât o CENTRALIZAREA AUTORITĂȚII LA UN NIVEL SUPRASTATAL, CU MENIREA DE A ÎNFĂPTUI SFÂRȘITUL DEMOCRAȚIEI ÎN CIVILIZAȚIA OCCIDENTALĂ.  

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s