Arhivă pentru Noiembrie, 2013

Anunțuri

Habemus Papa

Posted: Noiembrie 29, 2013 in New World Order
Etichete:

Deși de mic copil am fost pasionat de religie, pentru că, adevărul e, nimic nu are povești mai fantastice decât religia, niciodată nu am fost vreun credincios și, mai ales, mi-a displăcut întotdeauna religia instituționalizată care nu e nimic altceva decât o foarte perversă unealtă politică. Mai ales creștinismul s-a remarcat de-a lungul istoriei prin aceasta.

Și poate tocmai de aceea, nu pot să ignor poziția pe care Papa Francisc o are față de colapsul civilizației globale și iminenta prăbușire a acesteia. Într-un apel către guvernele lumii care în opinia sa ar trebui ”să nu cedeze în fața bogaților și să reglementeze piețele”, Papa Francis afirmă că ”ARMELE ȘI SISTEMELE MODERNE DE SUPRAVEGHERE NU VOR OPRI VIOLENȚA GENERATĂ DE INEGALITATEA VENITURILOR ȘI EXCLUZIUNEA SOCIALĂ”. 

Este pentru prima dată când aud o persoană publică punând degetul pe rană și identificând adevărata rațiune a acestui nebunesc sistem stalinist de spionaj global al fiecărui cetățean al planetei. Firește că terorismul islamic nu are nicio legătură cu asta. Statele Unite sunt în cârdășie cu teroriștii pentru răsturnarea guvernelor incomode din Orientul Mijlociu.

Toată acestă poliție planetară se pregătește pentru adevăratul crash, pentru momentul în care hoardele înfometate vor dori să verse sângele celor care au generat această escrocherie prin care s-a realizat redistribuirea veniturilor către cei 1% care dețin 90% din bogăția lumii.

Papa însă greșește atunci când militează pentru venituri egale, sau atunci când critică o așa numită ”competiție și selecție naturală”. Și asta pentru că la toate acestea s-a ajuns tocmai fiindcă nu există competiție și nici selecție naturală. Sistemul social uman nu are nimic natural. E o creație artificială care de la începutul vremurilor a fost manipulată în interesul elitei plutocratice. Acești stăpâni ai capitalului planetar nu sunt cei mai buni, cei mai inteligenți, cei mai capabili dintre noi. NU! Nu sunt nimic altceva decât niște ESCROCI care au construit de-a lungul secolelor sistemul care să le slujească interesele. Și acest sistem este SISTEMUL FINANCIAR GLOBAL, nimic altceva decât o uriașă schemă Ponzi bazată pe inflație, consumism și dilatare economică perpetuă.

Oamenii nu au nevoie de venituri egale. Oamenii nu trebuie să fie egali, pentru că nu sunt egali. Drepturile însă sunt egale, iar acesta este un dat NATURAL. SOARELE ÎN VÂRFUL CERULUI LUMINEAZĂ DEASUPRA TUTUROR FIINȚELOR VII, și nu numai. Pădurea primește pe toată lumea în umbra ei, iar florile câmpului se dezvăluie privirii tuturor. Iar asta nu e socialism. E pur și simplu natura universului.

 

 

Mai citesc presa din reflex. Deformație profesională. Și mă uitam alaltăieri peste un articol din Zi de Zi, în care Dobre explica de ce e bună descentralizarea. Ei, cum să nu fie bună? Dacă e de la partid, e bună. Nu e nevoie de un kilometru de articol în care să-l lași pe săracu să vorbească singur. Absolut nepoliticos.

La un moment dat, sărind peste poza președintelui CJ, crăcănată pe toată pagina, mă uit la titlu. Și, ce să vezi: ”Ciprian Dobre DIXIT”. Whatta fuck do you mean? Au vrut să scrie ticsit și au greșit o puzderie de cuvinte? Uitându-mă la uniforma oficială din poză, m-am gândit că au vrut, de fapt, să zică ”dichisit”. Ași, nici vorbă, frate!

”Dixit” e pe latină, răcane, și face parte dintr-o expresie folosită în cercurile academice ale vremii, în care sofiștii își dădeau la coaste până oboseau și apoi, ca să cadă la pace, se adresau Prințului Filozofilor care le explica ageamiilor cum stă treaba. Și atunci, gloata intelighenției ateniene proclama: ”IPSE MAGISTER DIXIT”. Adicăle: așa a glăsuit MAGISTRUL.

Pffffffffff! Să te apuce depresia, nu alta. Pe zi ce trece, presa îmi amintește tot mai mult de Steaua Roșie și Scânteia comuniștilor. O platformă oferită oricărui șoarece de partid care vrea să pozeze competent în ochii electoratului. Și, dumnezeule, CE PLICTISEALĂ!

Firește, toată povestea asta cu DIXIT nu poate avea nicio legătură cu contractul oferit de către CJ lui Grama pentru editarea revistuței cu anti-comuniștii, despre care se spune că abia acoperă cheltuielile cu campania electorală a lui Dobre din Zi de Zi.

late afternoon sunday song

Posted: Noiembrie 24, 2013 in hardcore cultura

s\mb[t[

Posted: Noiembrie 23, 2013 in hardcore cultura

Ucraina a respins proiectul UE privind încheierea unui acord de liber schimb comercial și NIȘTE VITE de la Digi 24, urmându-i imediat lui Hurezeanu, se dădeau de ceasul morții aseară, vorbind despre spatele întors Europei și alte aiureli d’astea care au fost servite prostimii românești care toată viața a așteptat să VINĂ AMERICANII.

Ucraina, o țară aflată în grav impas economic, s-a scăpat în ultimă instanță de la un dezastru. Pentru că încheierea unui asemenea acord nu înseamnă nimic altceva decât deschiderea ușilor SISTEMULUI CORPORATIST BANCAR INDUSTRIAL TRANSNAȚIONAL care îți invadează piața cu mizerie lui, îți ruinează economia națională, apoi îți privatizează resursele, companiile energetice și cam tot ce are statul în posesie și ADIO, ești străin în țara ta pe care au cumpărat-o alții. Așa cum e în România.

Băsitu’, care știe ce-a făcut cu mânuța lui de LICHEA TRĂDĂTOARE, și-a făcut rost de 250 de ha de pământ și vrea să mai ia până la 500. Pentru că știe nenorocitul că proprietatea înseamnă libertate de pe vremea PILEAȚILOR ȘI A RĂZEȘILOR, restul prostimii numindu-se IOBAGI. Și IOBAGULUI IOBAGI.

SĂ TRĂIȚI BINE!

Ascultați-l pe domnul de la minutul 6:30. Vorbește despre dezastrul pe care l-au produs liberul schimb și normele europene economiilor slabe din est, precum cele din Bulgaria și România. Nu-i așa că n-ați auzit nimic din toate acestea din gureanul hurezeanului?

 

O temă perpetuă a conflictului din Orientul Mijlociu a fost statul Israel. Fondat de către Imperiul Britanic la sfârșitul Primului Război Mondial drept răsplată dată evreimii internaționale care a atras SUA în război, zdrobind forțele Puterilor Centrale care se îndreptau către o victorie sigură, statul Israel a fost construit pur și simplu peste o țară deja existentă acolo, numită Palestina. Theodor Herzl, teoreticianul și inițiatorul curentului sionist, încercase anterior dobândirea Palestinei de la otomani în schimbul ștergerii uriașei datorii a imperiului, care se pare că era deținută de evreimea transnațională. Sultanul însă a refuzat, fiind nevoie de prăbușirea Imperiului Otoman la sfârșitul Primului Război Mondial, ca britanicii să poată înmâna Palestina evreilor, comportându-se ca niște cuceritori, hotărând arbitrar soarta unei populații, dând-o pe mâna alteia care să abuzeze de ea după cum crede de cuviință.

Lupta împotriva sionismului, de domeniul trecutului

Aceasta este sursa conflictului dintre evrei și musulmani care a marcat Orientul Mijlociu de-a lungul secolului XX. Ei bine, lucrurile nu mai stau astfel în prezent. Prăbușirea rând pe rând a regimurilor din Orientul Mijlociu, în Afganistan, Irak, Libia, și acum atacul armat asupra Siriei și politic și economic asupra Iranului, creionează un tipar foarte clar. În primul rând, Israelul are de câștigat din toate acestea. Al Qaeda a fost și este implicată în toate aceste conflicte. Al Qaeda distruge în prezent Irakul, bântuie prin tot Afganistanul, pustiește Libia, dând și pe de lături în Mali și Algeria, și îngroașă rândurile insurgenților care încearcă răsturnarea regimului Assad în Siria. NIMENI NU ATACĂ ISRAELUL! De ce? Nu erau toate acestea o luptă între evrei, alimentați cu bani și arme de către SUA, și musulmani? Ei bine, nu? Nu mai e cazul.

Irak, Libia, Siria

Capturarea, judecarea și executarea lui Saddam Hussein  a reprezentat prăbușirea unui regim bazat pe minoritatea sunni din Irak, care stăpânea peste majoritatea shiită, aceasta preluând puterea după intervenția americană din 2003. Astfel a fost deschis conflictul dintre acestea două facțiuni musulmane care se luptă pentru putere de la începuturile islamului.
 

 
Instauratorul unui socialism islamic în Libia, inamic declarat al Israelului, în 2007 Gaddafi proclama, în Niger, Africa de Nord shiită, criticând ura Ligii Arabe împotriva Iranului, considerând conflictul dintre shiiți și sunniți un complot al imperialismului occidental. Ei bine, Al Qaeda l-a asasinat în 2011, transformând Libia într-un teatru de război permanent între triburi și facțiuni islamice.

 

 

Regimul Bashar al-Assad în Siria este un regim shiit, de fapt alauit, curent care derivă însă din shiism, aflat în luptă cu o opoziție sunnită și teroriștii Al Qaeda care nu sunt nimic altceva decât invadatori străini care amenință unitatea statală a Siriei, și-n consecință constituie o amenințare deopotrivă la adresa grupărilor sunnite siriene.

Al Qaeda, aliatul SUA

Al Qaeda este o creație a serviciilor secrete saudite. Emirul ei, adică adevăratul conducător și finanțator, este prințul Bandar bin Sultani, supranumit Bandar Bush, datorită relației foarte strânse cu familia Bush și președintele George W. Bush. Acesta a fost identificat de Mint Press ca adevăratul atentator cu gaz sarin din Bagdad, incident care aproape a dus la invadarea Siriei de către SUA. Saudiții sunt sunniți. Al Qaeda este sunnită.

 

Bandar Bush și prietenul său cel mai bun, George W. Bush

Bandar Bush și prietenul său cel mai bun, George W. Bush

IRANUL ESTE SHIIT. Bashar al Assad conduce  un regim shiit. CONFLICTUL DIN ORIENTUL MIJLOCIU ESTE ÎNTRE SIRIA ȘI IRANUL SHIIT, PE DE O PARTE, ȘI ARABIA SAUDITĂ SUNNITĂ ÎN ALIANȚĂ CU ISRAELUL PRIN INTERMEDIUL SUA, PE DE CEALALTĂ PARTE. Acest conflict nu are nicio legătură cu democrația, cu dictaturile, cu nimic de genul ăsta. Emiratele Arabe Unite sunt o dictatură. Arabia Saudită e o dictatură. Bahreim și Qatar sunt dictaturi. Nimic din toate acestea nu supără SUA. Și asta pentru că arabii sunniți, Israelul și SUA sunt aliați împotriva Siriei și Iranului shiit. Al Qaeda este sunnită. Asta înseamnă că SUA ESTE ALIATUL AL QAEDA, răspunzătoare de atacul asupra World Trade Center din 9 septembrie 2001 care au dus la invadarea Afganistanului și Irakului de către SUA, a Libiei și Siriei de către Al Qaeda. CONCLUZIA CARE SE TRAGE DE AICI E LĂSATĂ LA LATITUDINEA CITITORULUI.

Ce dracu sunt shiiții și sunniți

Mahomed, profetul islamului, nu a numit un succesor la moartea lui. Astfel, calif a fost numit Abu Bakr, tatăl soției favorite a lui Mahomed, Aișa. Totuși, era cunoscută predilecția Profetului Mahomed pentru Ali, soțul fiicei sale, Fatima. Acesta nu a contestat însă alegerea lui Abu Bakr, care era mai vârstnic și despre care Ali credea că oricum nu va rămâne mult timp la conducere. Într-adevăr, la doi după acestea, Abu Bakr moare, dar are timp să numească succesor pe unul dintre generalii săi, Omar, care devine astfel al doilea calif. Acesta cucerește Siria, Antiohia, ceea ce duce la prăbușirea Imperiului Sasanizilor, ultimul imperiu persan, Egipt, Cartagina. La sfârșitul secolului al VII-lea islamul domina Africa de Nord, Siria, Palestina, Asia Mică, Mesopotamia și Irakul.

Omar moare asasinat de un sclav persan, dar din nou Ali nu este numit succesor, calif  devenind un alt ginere al profetului, Otman. Acesta a fost asasinat de către beduinii garnizoanelor din Egipt și Irak, iar Medina îl proclamă în sfârșit  pe Ali, al patrulea calif al islamului.

Aișa însă îl acuză pe Ali  de complot împotriva lui Otman. Urmează un conflict între grupări, în urma căruia Ali manifestă slăbiciune politică, acceptând un arbitraj avocățesc. Ca urmare, partizanii săi îl părăsesc și Ali este asasinat. Partizanii săi îl aleg calif pe fiul acestuia, Hasan, care însă cedează în favoarea lui Mu’awiyya, ales de sirieni la Ierusalim. Schisma este totală în momentul masacrării celuilalt fiu al lui Ali, Husein, la Karbala, unde moare împreună cu toți membrii  familiei sale. Această martirizare nu a fost niciodată uitată de către shiiți, care deci se trag de la Ali pe care-l consideră adevăratul întâi calif al islamului, iar de-a lungul secolelor revoltele lor au fost reprimate sângeros de califii sunniți.

Din shiism a derivat ismailismul care a dat naștere filozofiei sufi, în general facțiunea shiită fiind recunoscută ca partea scolastică, filozofică a islamului, în timp ce sunni este facțiunea politică, imperialistă, califii manifestând un dezinteres total față de speculația filozofică. Sunni sunt de asemenea adepții interpretării literare a Coranului, constituind deci sursa fundamentalismului musulman.  

THE SUSHI WAR