Banii și de ce ar trebui să-i ardem pe toți

Posted: Aprilie 7, 2014 in New World Order
Etichete:, , , ,

shylock19thc-1Îmi închipui că următorul comentariu va fi peste măsură de anost și incomprehensibil pentru mințile lejere care navighează internetul în căutare de senzații facile și irelevante. Totuși, chestiunea în discuție vizează cea mai fundamentală preocupare a oricărui locuitor al acestei planete: BANII, bucăți pictate de hârtie, pentru deținerea cărora omul consumă întreaga sa forță volitivă, centrându-și existența pe o grămadă de maculatură. Dacă unui vânător-culegător i s-ar fi spus că acesta e viitorul său de hârtie, toată hârtia din lume nu ar fi fost deajuns ca să-i șteargă dosul de la atâta râs.

Deci, ce sunt banii, cine-i produce, care este valoare lor, și de ce scade în permanență, făcând procurarea banilor tot mai dificilă și mai consumatoare de timp și energie?

Ce sunt banii?

Departe de convingerea populară, banii nu constituie o valoare. Ei REPREZENTAU o valoare stabilită prin consens, menită să faciliteze schimbul de mărfuri și servicii. Adică în loc de un bou pentru un ou, s-au inventat banii ca mijloc de intermediere a tranzacțiilor economice.

La începuturi, orice putea constitui o monedă de schimb, dar cu timpul, probabil pe măsură ce schimburile comerciale au depășit limitele culturale, s-a simțit nevoia unui etalon universal acceptat, ca putând reprezenta o valoare intrinsecă. Așa s-a ajuns la folosirea metalelor prețioase, a aurului și argintului. În timp, din cauza dificultății manipulării unei grămezi de metal, fie el și ”prețios”, această monedă a ajuns să fie la rândul ei reprezentată de un înscris de hârtie purtând valoarea nominală a unei anumite cantități de metal prețios. Această hârtie a ajuns să se numească bancnotă, pentru că era emisă de către o bancă în seifurile căreia se afla spre păstrare cantitatea de aur corespunzătoare numărului de certificate emise. Acesta a ajuns în epoca modernă să fie numit etalonul aurului. Adică banul de hârtie reprezenta o anumită cantitate de metal prețios, care putea fi obținută oricând în schimbul hîrtiei respective.

Deci, cine fac banii?

O altă convingere populară este cea care spune că banii îi tipărește statul. FALS! Banii nu au aparținut niciodată statului, pentru că ei sunt invenția băncilor, și de aceea poartă numele de BANCNOTE și nu, să zicem, note de trezorerie. 

Este astfel lesne de înțeles cum acest sistem lasă loc de manevre frauduloase. Cum? Simplu. Banca tipărește aceste acte de valoare peste limita rezervei de metal prețios pe care aceste acte de valoare, respectiv banii, o reprezintă. Fenomenul poartă numele de inflație, și este unul extrem de vechi, datând dinaintea existenței banilor de hârtie, constituind unul dintre factorii prăbușirii Imperiului Roman.

Inițial o activitate frauduloasă practicată de escrocii bancari în demersul lor de îmbogățire ilicită, inflația a ajuns să fie o practică acceptată de către stat, dat fiind nevoia crescândă de creditare a activităților economice.  ÎN FELUL ACESTA FRAUDA A AJUNS SĂ FIE LEGIFERATĂ. Ce facilitează ea? Firește, profituri mai mari pentru bănci și DATORII MAI MARI PENTRU TOȚI CEILALȚI – către cine – către bănci, care devin tot mai bocate. Astfel s-a ajuns ca, în contemporaneitate, CĂMĂTARII, în antichitate paria ai societății, paraziți disprețuiți, dar tolerați, să reprezinte în prezent vârful ierarhiei sociale. 

Care e valoarea banilor, 

…astăzi, când etalonul aurului nu mai există, iar banii nu sunt nimic altceva decât maculatură? Ei bine, valoarea banilor este dată de volumul existent în piață, sau, dacă vreți, de raportul dintre volumul de bani și mărfurile și serviciile existente. Cu cât sunt mai mulți bani, cu atât ei sunt mai lipsiți de valoare, cu atât veniturile, economiile, profitul tuturor celor care efectiv muncesc pentru bani, fie persoane particulare sau societăți economice, SCADE. De aceea, într-un regim monetar inflaționist care durează de PESTE UN SECOL, cu toții trebuie să muncim mai mult, pentru a produce mai mult pentru o piață în continuă extindere. DE ACEEA EXISTĂ UE, DE ACEEA SE ÎNTÂMPLĂ ACUM CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN UCRAINA, DE ACEEA RUSIA A DEVENIT INAMICUL NR. 1 AL PLANETEI, AȘA CUM GERMANIA DE DUPĂ PRĂBUȘIREA REPUBLICII DE LA WEIMAR A FOST. Pentru că oricine se împotrivește COALIȚIEI GLOBALE A CĂMĂTARILOR este inamicul sistemului și trebuie eliminat și cucerit, altminteri sistemul își oprește dilatarea și se prăbușește de la sine. 

 Cum se fac însă banii? 

Pentru că aici e altă NEROZIE. Pentru că unii ar putea crede că, atâta timp cât băncile sunt inventatorii banilor, probabil banca centrală este cea care îi eliberează în piață. Ei bine, nu. În realitate, băncile sunt cele care crează banii cu fiecare credit pe care îl încheie. Datorită unui principiu numit rezervă fracționară, prin care băncilor li se permite să investească de zece ori mai mult decât banii pe care îi au în depozite – REGLEMENTARE DE COMPROMIS, REZULTAT AL FRAUDEI INFLAȚIONISTE DE CARE AM AMINTIT MAI SUS, CÂND VORBEAM DESPRE EMITEREA MAI MULTOR NOTE BANCARE DECÂT REZERVA DE AUR DEȚINUTĂ ÎN SEIFURI, practic atunci când un cetățean, spre exemplu, face un credit la o bancă, banca respectivă nu-i dă bani din rezerva pe care o are în seifuri. NU! BANCA CREAZĂ CONTABIL ACEI BANI, PE BAZA PROMISIUNII DEBITORULUI CĂ ÎN TIMP ÎI VA ÎNAPOIA CU DOBÂNDĂ. Ei apar în contul de credit al debitorului cu titlu de datorie, în timp ce banca ce primește banii pentru achiziționarea articolului pentru care s-a făcut creditul, îi trece cu +, înmulțindu-i de zece ori, conform principiului rezervei fracționare.

Firește, dat fiind același principiu, banca creditoare nu poate face acest lucru decât în limita raportului de 1 la 10, MOD PRIN CARE INFLAȚIA ESTE ȚINUTĂ SUB UN ANUMIT CONTROL. Acest raport însă poate fi alterat prin conceptul de LAVERAGE (să-i spunem întindere) care reprezintă cât anume din banii pe care banca îi deține, sunt defapt împrumutați de la alte bănci. Astfel, la momentul prăbușirii pieței financiare din 2008, unele bănci aveau un LAVERAGE  de 1:33, adică DIN 33 DE DOLARI, 32 ERAU DEFAPT ÎMPRUMUTAȚI și trebuiau returnați la rândul lor cu dobândă.

Astfel înțelegem cum un sistem bancar bazat de rezerva fracționară este dependent de datorie, banii creîndu-se odată cu fiecare credit încheiat. Când creditarea se oprește, banii dispar, PENTRU CĂ, ÎN REALITATE, NU AU EXISTAT NICIODATĂ. Așa se explică de ce, în ciuda crizei financiare în care ne aflăm, publicitatea creditelor bancare e mai înfloritoare ca niciodată, pentru că DACĂ ÎMPRUMUTURILE SE OPRESC, DACĂ DATORIA SCADE, BANII DISPAR. Fenomen ce poartă numele de DEFLAȚIE.( dacă se mai întreabă cineva de ce a fost omorât Ceaușescu taman când a plătit datoria publică, găsește în asta un răspuns. De asemenea, nu uitați, datoria publică a Rusiei e de doar 9% din PIB. INADMISIBIL).

PENTRU CĂ BANII SUNT CREAȚI PRIN DATORIE. BANII SUNT DATORIE. CU CÂT SUNT MAI MULȚI, CU ATÂT DATORIA PUBLICĂ E MAI MARE. IAR DACĂ DATORIA DISPARE, BANII DISPAR. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s