Capitalismul educațional la Tîrgu-Mureș

Posted: Mai 1, 2014 in categoria "mânia proletară"
Etichete:,

Studii de 48.000 de lei pentru un salariu de 1.000 de lei

Universitatea de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș a afișat de ceva vreme cifra de școlarizare pentru 2014, înainte chiar ca Ministerul și trimită alocarea conform bugetului. Chiar și așa, numărul locurilor cu taxă le depășește cu mai mult de două ori pe cele bugetare, dacă e să scădem locurile de la secția maghiară, care, firește, nu sunt disponibile decât pentru maghiari și, deci, nu ne interesează. Pe de altă parte, și la taxă există 100 de locuri pentru Limba Engleză și, astfel, balanța se mai echilibrează, înclinând totuși în favoarea taxei.

Un învățământ de stat, parțial privatizat. Și când te uiți la cât costă un an, poți observa că S-A PRIVATIZAT BINE: 8000 de lei pentru un an de medicină. La capătul a șase ani de studii, proaspătul medic licențiat și-a făcut rost de o diplomă în schimbul a 48.000 de lei, și asta doar ca să împuște o slujbă de rezident care se plătește cu 1.000 de lei pe lună – PUR CAPITALISM DE DEMOCRAȚIE ORIGINALĂ. Aș vrea să văd și eu calculul acela economic care justifică într-o economie funcțională o asemenea investiție, fără nicio șansă de amortizare în viitorul apropiat, asta dacă nu luăm șpaga în considerare.

Și iată cum bazele corupției din Sănătate se pun de pe băncile școlii.

”Dacă am funcționa numai pe buget, am lucra în stare de avarie”

”În primul rând nu sunt de acord cu termenul de privatizare. Pentru noi este greu de influențat cifra care se repartizează de la Minister. Deci, jocul nostru e la locurile cu taxă. Dacă am funcționa numai pe buget, am lucra în stare de avarie”, e de părere Leonard Azamfirei, rectorul UMF. Pe de altă parte, taxa de 8.000 de lei nu acoperă cheltuielile de școlarizare. ”Afacerea nu e aici, ci la aportul de studenți străini. Vin din Suedia, Germania, Italia, SUA, Japonia, pentru că taxa e mai mică decât în țările de origine, costurile de viață sunt mai mici, iar interacțiunea cu bolnavul este mai facilă. Dincolo nu au voie să atingă pacientul. La noi, studenții pot să mai consulte”. Pe de altă parte, să nu uităm, crede Leonard Azamfirei, că la taxă nu este investiția Statului, ci investiție privată. Dar, dacă este investiție privată, cum se justifică investiția de 48.000 lei pentru un salar de 1000 de lei. ”În primul rând salariul nu e de 1000, e de 1500, 1600 (n.n. poate brut, noi vorbeam de net). Dar, într-adevăr, medicii rezidenți trăiesc din banii părinților. Există însă și alternativa plecării în străinătate, unde veniturile sunt mult mai mari”, declară rectorul UMF. Ceea ce, firește, se face în paguba României, dacă nu financiară, cu siguranță medicală. ”O opțiune este și activarea în spitalele private din România. Acestea permit plăți care nu diferă de cele din vest. Cunosc mulți medici tineri care lucrează în privat. Mulți au, de asemenea, job-uri mixte, la stat și la privat”.

Capitalismul din Sănătate al ministrului Nicolaescu

Și iată cum asistăm la privatizarea, nu numai a învățământului, ci a sistemului de sănătate în general, printr-o simplă măsură politică de subfinanțare a sistemului. Să ne amintim doar de reforma ministrului Nicolaescu care a externalizat peste noapte analizele de laborator, și ca să ofere clienți laboratoarelor private, deschise de medici de la stat, numai ei știu cu ce bani, a trântit un program naționaltoată lumea, obligatoriu, să-și facă toate analizele. ”Statul nu avea puterea și logistica pentru a asigura analize medicale la toată populația. Este o eroare să culpabilizăm sistemul medical privat. În el s-au investit bani privați”, crede Leonard Azamfirei.

Nu de aceeași părere era doctorul Benedek care zbiera în gura mare acum câțiva ani că Gomotârceanu, la vremea aceea șeful Spitalului Județean, îi ia medicii de la secție pentru TopMed, și Cardiologia nu are medic de gardă. Iar astăzi există încă dintre cei care se mai întreabă cu ce bani și-a luat Gomotârceanu tomograf.

Aflux tot mai scăzut de studenți. Absolvenți de liceu cu cunoștințe tot mai superficiale

Universitatea Pentru Maior, deși la rândul ei afectată de procesul de privatizare, ca urmare a banilor tot mai puțini care vin de la buget, păstrează totuși o proporție de 60-40 în favoarea locurilor bugetare. Numărul studenților însă continuă să scadă mai ales în rândul celor cu taxă. Rata scăzută de promovabilitate la bacalaureat este indentificată ca și cauză de către rectorul Călin Enăchescu. Aceasta însă evident scade numărul de studenți în general, numărul de locuri bugetare micșorându-se în fiecare an și din cauza alocațiilor tot mai sărace de la Minister. ”Au fost trei ani de scăderi continue. În 2013 s-a înregistrat o oarecare stagnare și sperăm că în anul acesta se va întâmpla la fel”, spune Călin Enăchescu.

La fluxul tot mai scăzut de studenți se adaugă și rata de abandon, în medie de 15%,  care afectează în primul rând studenții cu taxă. Anul întâi este afectat însă de o rată mai mare de abandon. ”Aici, firește, funcționează argumentul financiar. Însă lipsa de orientare în carieră joacă un rol foarte important. Studenții vin la facultate fără o ghidare de pe băncile liceului, după zvonuri, și apoi se trezesc că de fapt nu le place domeniul pe care l-au ales”, explică rectorul Călin Enăchescu. Alții pur și simplu nu se ridică la nivelul de pregătire necesar urmării unor studii superioare. ”Vin cu cunoștințe mult mai superficiale; cultură generală slabă – e o scădere generală a nivelului de cunoștințe. Cauza e sistemul de învățământ, dar în același timp e vorba de o degradare înregistrată în toată societatea românească”.     

10.000 de lei pentru o diplomă de inginer

Cel puți taxele la Petru Maior nu depășesc suma de 2.500 de lei pe an, ceea ce ar ridica prețul unei diplome de inginer la 10.000 de lei. În același timp, șansele de a face ceva cu o asemenea hârtie sunt minime într-o țară care nu mai produce mai nimic. Nu același lucru crede însă Călin Enăchescu, care declară că în primele șase luni de absolvire rata de încadrare în muncă este de 75%, simțitor peste cea națională, de 55 %. Dacă se ia însă în considerare câți ajung să se angajeze în specialitatea lor, procenstajul scade simțitor, recunoaște Călin Enăchescu.

Mai așteptă cineva să vină americanii?

În State Unite, unde accesul în învățământul superior se face doar pe bază de potență financiară, CAPITALISMUL EDUCAȚIONAL este baza stratificării claselor sociale. Nu ai bani, rămâi plebeu. Sistemul îți oferă însă posibilitatea de a obține o diplomă de facultate pe bază de datorie cu dobândă asociată, prin credit bancar, ceea ce constitue o pârghie de control social, odată dator, cetățeanul fiind în realitate același șerb legat de glie, robind pentru clasa conducătoare. La asta se adaugă rata extrem de ridicată a abandonului, o statistică din acest an arătând că în SUA 60% dintre cei care urmează o instituție de învățământ superior nu reușesc să obțină o diplomă corespunzătoare, rămânând însă cu datoria generată de creditul bancar, pe care probabil nu o vor putea plăti toată viața.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s