Arhivă pentru mai 19, 2019

O colecție ambulantă de tatuaje nasoale. Inclusiv fața. Gen: „Te iubesc, Mimi!”, scris cu cerneală albăstruie pe muchia maxilarului inferior, de la crovul din bărbie până aproape de unchiul sub-auricular. Altfel, un specimen șleampăt, ciolănos fără a fi din cale afară de legat. Un cap turtit, accentuat de bărbia teșită, făcând ochelarii cu lentile circulare și rame subțiri să pară crăcănați la maxim spre a cuprinde dovleacul. Păr de culoare nedefinită, frezat cu castronul.

Probation, zice. Întâlnire cu ofițerul de eliberare condiționată. Eliberare condiționată pentru ce? Sentință pe viață. 99 de ani de închisoare. 99 de ani pentru ce? Bătaie la cârciumă. Nu înțeleg nimic. Ai luat sentință pe viață pentru un rahat de cafteală? Era pe vremea IPP, Inprisoment for Public Protection, ÎNCARCERARE PE TERMEN NEDETERMINAT în vederea protecție publicului. „De obicei se face 3 ani jumate. Dacă după 3 ani jumate n-ai ieșit, nu mai ieși niciodată. Eu am făcut 7 ani și s-a abrogat.” Mă simt în continuare în ceață. Nu-mi vine să cred că există o asemenea lege. „L-am lovit când era la pământ”. Și pentru asta faci 7 ani? Ce-a pățit celălalt? Fractură de maxilar, ruptură de pomete, locașul globului ocular fracturat. „Dar el m-a lovit primul. A FOST AUTOAPĂRARE! He glassed me„. Pe urmă l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare pînă l-a lăsat inconștient.

Încarcerearea pe terment nedeterminat a fost instituită în 2003 de către ministrul de Interne David Blunket și face parte din grupul de legi cu caracter obscur din Marea Britanie, de genul celei care definește CRIMA DE URĂ (Hate Crime) și Section 5 Public Order Act din 1986 care penalizează „distress-ul și pe baza căreia activistul anti-vegetarian care figurează pe web sub denumirea de Sv3rige a fost arestat în Londra pentru că a mâncat o bucată de carne crudă în public.

Justificarea pentru IPP a fost dată de presumția că există infractori a căror infracțiune nu presupune încarcerare pe viață, dar care sunt considerați prea periculoși pentru a fi eliberați. Care sunt normele pe baza cărora se stabilește că infractorul e prea periculos? Nu existe norme. Rămâne la aprecierea subiectivă a judecătorului. Astfel, Charlie Bronson, cel mai faimos deținut din Marea Britanie, suferă o încarcerare care la ora actuală numără peste 40 de ani, dintre care peste 30 i-a petrecut la carceră, pentru o crimă care inițial a presupus 7 ani de închisoare. Sau te pricopsești cu 99 de ani de închisoare pentru că te-ai bătut la cârciumă. Asta pentru că deși legea a fost abrogată, cei care au intrat sub jurisdicția ei au sentința comutată pe viață, uneori cu suspendare.

„Pe urmă, într-o zi mi-am uitat cheile în casă și pentru că ușa era deja încuiată am strigat la vecinul meu, care e dealer, să-mi arunce cheile lui pe fereastră”. Apoi s-a trezit cu ăștia doi haidamaci, unul înarmat cu un lanț de motocicletă, celălat în mână cu un satâr. Tată și fiu, amândoi drug crazed, care l-au confundat cu vecinul traficant și, probabil în sevraj, intenționau să-l jefuiască, să facă rost de niște marfă, să-și aline suferințele. I-a împrăștiat cu o bâtă de baseball, însuflețit de instinctele paterne, pentru că mate, my children are everything for me. I would die than let something happen to my children”. Și-n timp ce reflectez la faptul că tovarășulul asta are copii, îmi spune că așa l-au cârpit cu încă 10 luni la răcoare. Și ăia doi? „N-au pățit nimic, că erau mascați. Dar eu știu cine sunt, da’ n-am zis nimic. Im not a snitch. I don’t talk with the police”.