Archive for the ‘categoria "am ras o porţie de rahat şi nu m-am şters la gură"’ Category

Ce condiție ingrată. Îmi aduce aminte de intelectualitate în timpul revoluției proletare. ”Noi muncim, nu gândim”. Acum e ”Noi furăm, nu filozofăm”. Și papagalii ăștia cu studii, masterate, doctorate, s-au găsit ei să susțină târtița unor curve. Și nu mă refer aici doar la Cristian Preda, proaspăt exclusul din PD-L, care acum încearcă să pară etic, amintind de vremea în care el a protestat împotriva cutare și cutare.

Intelectualii PD-L sunt o extensie a intelectualilor lui Băsescu, pe tăcute trași pe dreapta după ce și-au împlinit scopul electoral, dând un soi de ștaif personalității marinerului, altfel potrivită pentru metehnele din port, nu altceva. Trași pe dreapta, cum spuneam, dar în ciuda acestui lucru, continuând, aparent fără motivație fizică, cu excepția lui Patapievici care a beneficiat de o sinecură confortabilă la ICR, să gireze prin dimensiunea publică a făpturii lor un regim politic populat de cvasi-analfabeți și căzături.

Căci asta n-a fost în stare Gâdea, care nu e nimic mai mult decât un propagandist suit în altă barcă,  să marcheze în interviul cu rectorul Preda.

Nu mă interesează, prietene, luările tale verbale de poziție, și nici eroica ta activitate în Sudan. Ce mă interesează este faptul că tu, cu dimensiunea ta intelectuală și culturală ți-ai dat girul pentru cel mai nesimțit, cel mai discreționar, cel mai arbitrar și mai vulgar regim din ultimii 20 de ani. Adică, să-l întreci pe Iliescu, e o performanță.

Acești intelectuali de panoplie care s-au bătut în piept cu anti-comunismul lor de după Ceaușescu, nu reușesc să vadă că nu sunt nimic altceva decât Păuneștii lui Băsescu. Acești hodorogi cu studii filologice nu înțeleg că prezența lor în memoria publică nu se datorează vreunei opera magna. Nimeni nu e interesat de amintirile de sub duș ale cetățeanului Liiceanu. Niciunul dintre ei nu e vreun Heidegger căruia să i se poată ierta nazismul ignorant pentru dimensiunea sa culturală.  Aceștia sunt nimeni pe lume. Niște scârța pe hârtie, ajunși în mod conjunctural personalități publice, fără niciun merit personal, dacă e să citești ce avea de spus Adrian Marino despre toți acești anti-comuniști care au suferit enorm de pe urma exilului la bibliotecă, precum rubicondul filozof Pleșu.

În concluzie, într-o țară în care așa zișii intelectuali dau dovadă de asemenea coloană vertebrală, la ce dracu’ să te mai aștepți de la PROSTIME? 

Târfele se cunosc de târfe. Nu vor să fie privite astfel în public, dar în adâncul sufletelui lor știu ce le poartă hramul.

Astfel, campania PD-L a început pe principiul în care votează alegătorul român: adică negativ, împotriva celorlalți, nu pentru cineva anume. La fel și oranjada marinerului. Ce să ne mai lăudăm noi, că doar nu ne crede nimeni! Hai să-i spurcăm pe ceilalți. Hai să-i contaminăm cu licorile izvorând din zambilica noastră sifilitică. Să le dăm și lor lățeii noștri.

Astfel, labe 1 tv a apărut mai întâi pe surse știrea dezertării Udrei și a suratelor sale din coteria de nevăstuici PD-L.

Apoi, azi de dimineață, Ghiță Falcă s-a declarat ”contactat pentru o dreaptă puternică”. Nu spui care. Sanki. Pe surse.

Well, ce mai e de spus? Alea cu vaginica puturoasă, Falcă, cu dinții cariați, se știu cu toții de căzături. Și cum nu mai sunt șanse de vindecare pentru asemenea venerice, ce-ți mai rămâne de făcut decât să te răzbuni, dând-o și la alții.

”Mi se citește pe figură. O față de porc. Asta e. Ce s-o mai dăm după cireș! Mi-a ieșit pe piele. Bărbie voluntară precum un șpiț de pantof, dublată de o gușă plesnind de prosperitate, flancată de două fălci impresionante precum niște buzunare de hârciog doldora de semințe. Se vede că-mi merge bine. Am băgat ceva la pipotă. Mi s-a îngroșat osânza.  Să moară dușmanii.

Sincer, un nas ca al lui Pinochio și două clăpăuge precum foile de varză murată care arată de la o poștă distanță că-mi pute creierul, nu-mi prea lipseau.

Dar treacă meargă. Mai nasol e când deschid gura. Dumnezeule, cât rahat poate să mai mănânce! Uneori și mie mi se face scârbă. UNIUNEA NAȚIONALĂ PENTRU PROGRESUL ROMÂNIEI! Hai că-i tare, când te gândești că, în frunte cu Miki Șpagă, am adunat laolaltă toți penalii, șpăgarii, găinarii și găozarii,  șă-și adulmece unul altuia bășinile, în speranța că pot scăpa astfel de propria duhoare.

Noroc cu tâmpiții ăia de la Observatorul militar! Dumnezeule, ce adunătură de boi minunați! Dacă am avea, așa, vreo șase milioane de vite d’astea prin toată țara, am pune-o de-un electorat beton și-am lua puterea ca să facem din România o cazarmă de răcani precum soarele sus pe cer. Și ce frumos ar fi!

Dar ce să fac dacă am o față de canalie? Vorba ceea: ești bun, dom’le, dar nu te ajută fața! Uită-te la ea! Parcă porcul de l-am mâncat de la Crăciun încoace mi-a ieșit pe figură. Și ce privire porcină! Nu degeaba mi-a rămas porecla de la pre-militară, Fățău! Unde-i ăla cu fața? Te uită acuma unde e, răcane! E fruncea milităriei, mereu prezent în rugăciunile a toți hodorogii care nu vor să li se micșoreze pensiile de patruj de milioane. 

Hai sictir, și ne vedem la vot! Hitler e mic copil pe lângă mine”. 

Citesc Ab Urbe Condita de Titus Livius care, amitind de Legea Valeria care prevedea impunitatea celui ce apelează la Adunarea Poporului, scrie că aceasta nu mai adăuga decât  că ”oricine va contraveni acestei legi va comite o faptă condamnabilă”. ”Acest fapt, cred eu, părea pe vremea aceea (când în oameni mai dăinuia încă un simț al rușinii) un reazem destul de puternic pentru a asigura efectul legii. Astăzi cine ar mai lua în serios o asemenea opreliște”? continuă istoricul. Adică, dintr-un timp al degenerării morale și a moravurilor, Titus Liviu scria despre un trecut ilustru.

Cam în aceeași situație ne aflăm și noi astăzi (mai puțin referitor la partea cu trecutul ilustru) când cu uimire putem vedea și auzi în fiecare zi guriștii Regimului Marinăresc capabili de ample exerciții retorice în care cu nerușinare transformă negrul în alb, ticăloșia în virtute, crima în binefacere. Deunăzi numai am avut ocazia să auzim despre Severvil Voinescu Cotoi închinând osanale homunculului de Palatul Victoria. Și apoi acest Vlad Mixich, imberbul filozof care, după nerușinarea cu care a încercat o expunerea a patologicului din gestul nefericitului zburător de la balconul Camerei Deputaților, a fost scos de la naftalină încă o dată pentru un exercițiu de coprofagie și perversiuni anale pe tema spitalelor închise care omoară oameni în țară. Sincer, dacă aș afla că acest intelectual de operetă se află pe ștatele de plată de la Secu, n-aș fi absolut deloc mirat. Atât de elaborat e exercițiul său de dezinformare, susținut de o haită de comentatori cu peste 50 de plusuri în dreptul laudelor la adresa copchilului minune, pe portaluri gen Hotnews.

Şi pentru că ar fi păcat să lăsăm să treacă anul 2010 fără a contabiliza şi această mizerie, revenim la cazul Adrian Sobaru, electricianul TVR, dacă vă mai amintiţi,  care a încercat zadarnic să înduioşeze inimioara stăpânirii, aruncându-se în gol de la balconul Parlamentului, zdrobindu-şi oasele feţei de un pupitru de deputat. Şi nu atât la el cât la reacţia deputatului tîrgumureşean Kelemen Attila, care într-o etalare a nesimţirii şi cinismului care se pare că îl caracterizează, a calificat gestul nefericitului drept „schizofrenie heroistică”.

Acum, trebuie să înţelegem calificarea sus numitului în diagnosticarea acestor tulburări nervoase descoperite se pare de curând, dat fiind pregătirea sa în domeniul medicinii veterinare. Fără îndoială, Kelemen Attila a mai întâlnit această tulburare la vacile bolnave cu creierul, precum şi la porcii de la Gorneşti care s-au sfâşiat între ei nu atât de foame cât din acelaşi heroism schizofrenic care, din câte se pare, a depăşit bariera interspecifică şi ameninţă acum umanitatea.

Aşa stând lucrurile, propun de urgenţă constituirea unei comisii condusă de doftorul de animale Kelemen Attila, care să studieze aprofundat problema, şi să determine o acţiune responsabilă a Statului, la fel ca în cazul gripei aviare, porcine etc.,  întru împiedicarea contaminării întregului electorat cu această năpastă heroistică.

Poate mă înșel eu. Dar măsura propusă de mariner prin care acesta susține că Guvernul ar fi putut eluda hotărârea Curții Constituționale n-ar fi la rândul ei ilegală?

În viziunea mea, pensia nu e un venit, ci o asigurare socială. Ea provine dintr-un venit, care a fost odată impozitat. Impozitarea ei ar presupune, astfel, dublă impozitare.

Deci, e marinerul un ignorant, vulgar, nesimțit și malevolent, care, în prostia lui, ar trebui mai întâi să întrebe un prieten înainte să vorbească, sau eu habar n-am ce spun? SĂ HOTĂRASCĂ POPORUL! Organizez un referendum. Iluminaține voi, cei ce sunteți mai ”dăștepți”!

Se apropie ziua fatală a punerii în aplicare a programului amplu de jupuire a amărășteanului bugetar de către diriguitorii destinelor acestei țări varză, întru conservarea afacerilor clientelei politice liberal-democrate, și asistăm la continuarea procesului securisto-marinăresc de manipulare a prostimii care vrea să creadă în mântuitor. Mai întâi, așa cum bănuiau mulți, bo-Boc-ul, mangafaua, a anunțat o îndulcire de formă a așa ziselor măsuri de austeritate de care scapă pensionarii cu 300 de lei rămași să supraviețuiască, persoanele cu handicap și cam atât, măsură care era evident gândită din start pentru crearea iluziei concesiilor făcute de dragul amărâților care să accepte astfel mai împăcați amputarea. Apoi, ministrul sexi, Udrea, a venit să anunțe desființarea Companiei Naționale de Inverstiții – taman acum când se vorbește de mirabolantele investiții care ar urma să se facă cu banii economisiți de la pensionari –  peste noapte descoperită ca un mijloc de sifonare a banului public în cantități industriale.

A apărut chiar și la televizor în ipostaza de mama Tembo, tremurând de grija poporului, înfierând corupția funcționarilor statului care smântânesc bani din proiecte europene fără știrea miniștrilor care, mititeii, n-au nicio putere. Și poate chiar i-ar fi mers cu marele jurnalist milionar, cu dosar de turnător, Bogdan Chiriac, agil și pătrunzător ca o piftie lăsată la soare. Noroc cu Tolontan, care i-a mai retezat avântul demagogic, cerându-i să explice calitățile pentru care a fost numită șefă peste cel mai dolofan portofoliu din guvernul condus de mangafaua bo-Boc. Întrebare inutilă, de vreme ce la ea răspunsese anterior cel mai renumit dansator de samba de pe malul mării, baronul local, milionar și, nazist de conjuctură, Radu Mazăre. Că, de, curul te poate duce departe!

Apoi, peste toate acestea, cum se putea altfel, avem și înregistrările. De data aceasta cu marinerul în ipostaza de ascultat cu urechea, și televiziunile mogulilor în opoziție străduindu-se să scoată ceva incriminant împotriva nesimțitului. Și atât de tare s-au străduit, încât niciun moment nu s-au întrebat de unde provin aceste înregistrări în realitate. Cine s-a apucat să-l sape pe șeful statului? Păi nimeni, pentru că aceste înregistrări surprind marinalul în aceeași ipostază consacrată de opozant aflat la putere. Că uite-l cum îi avertizează el pe pungași că nu se mai poate cu gonflarea contractelor prin acte adiționale, cum îi amenință cu doi ani până la falimentul țării! Adică, el încearcă să se lupte cu hoția, e plin de intenții bune, dar corupția e mare și generalizată și Chiorâș Chiondorâș n-are nicio putere.

Îmi aduc aminte de un mit asemănător din vremea comunismului când se aflau mulți lobotomizați care nu-i găseau nicio vină analfabetului Nea Nicu care “mamă, ce-ar face el dacă ar știi cum o duce poporul”!

Avem, deci, o piesă de teatru cu Chiorâș Chiondorâș în ipostaza de singur la putere împotriva celorlalți la putere care fură, duduia Udrea, drept singurul ministru care trage în chiaburi, prin contrast cu restul care sunt de porc  încercând să pară fecioară, și bo-Boc cel Groaznic de… fătălău, ciuca bătăilor, mărturisind că este intimidat de mariner, pentru că acesta îl depășește în înălțime cu un cap, deși măsoară doar unu cincizeci. APLAUZE!

Adriean “Iuda” Videanu, cunoscut și sub denumirea de Tutankamon, pentru mausoleul de pe malul Lacului Snagov în care își târăște hoitul în fiecare seară, după ce s-a plictisit să mai bântuie degeaba catacombele Palatului Victoria, s-a apucat să dea sfaturi prețioase pensionarilor care trag să moară în sistemul național de asigurări sociale. Astfel, Iuda Videanu a explicat hodorogilor că trebuie să-și ia gândul de la pomana statului care continuă să întrețină carcasele lor în descompunere și că viitorul sistemului de asigurări sociale se află în mediul privat, unde tot amărășteanul care lucrează pe bani de buzunar trebuie să contribuie la pilonul trei al pensiilor private.

Hei! Stai să văd dacă am înțeles eu bine? Adica loaza asta de stat condusă de homunculi complexați, târfe ahtiate de putere, porci pântecoși în costume de maimuțoi și parașute întreținute care vor să fie și ele emancipate, de carieră și promovate în posturi de conducere, pretinde ca amărășteanul să contribuie la sistemul de asigurări sociale de stat, deși acesta nu-l asigură cu nimic. Mai mult decât atât, practicanții de profesiuni liberale trebuie și ei să contribuie de acum l-a sistemul de pensii de stat, deși acesta nu poate garanta nicio pensie de supraviețuire. Cu alte cuvinte, avem nevoie de bani ca să umplem găozul tot mai vast al bugetului jefuit de pirații dosnici, recte, găozarii de partid, care se succed la putere ca să facă mațul gros pe spinarea contribuabilului ajuns la sapă de lemn.

Întorcându-ne acum la Iuda Videanu, cu ocazia ședinței de guvern din provincie acesta a explicat cum, de acum înainte, pe aici o să-și facă veacul executivul în pierdere de imagine și angajat în activitate de PR, pentru că presa locală dovedește mai multă obiectivitate decât cea centrală și e mai potrivită pentru informarea cetățenilor cu privire la măsurile beton de ieșire din criză adoptate de ministreața sexi, sexosul de la Finanțe care nu știe ce-i cu goagălul și uidousul, Iuda Videanu însuși și inginerul ăla de nave, acolitul căpitanului Chiorâș Chiondorâș, numit să construiască drumurile patriei pe valurile mării, sau ceva de genul ăsta, că pe uscat n-am văzut să tragă nicio limbă amărâtă de asfalt.

Ce a vrut să spună de fapt Iuda este însă că presa locală, fiind complet înregimentată politic și instituționalizată din lipsă de bonitate financiară, ceea ce face ca tot banul public să o țină în viață, e în stare să înghită toate rahaturile demagogice ale Guvernului și să le transmită intacte prostimii care mai trebuie să se ducă la vot și data viitoare.

Precursorul acestei strategii a fost ministrul cel sâsâit și peltic și bâlbâit, prins cu lucrul manual pe internet, pe care la o conferință de presă în micul nostru târg de provincie îmi venea să-l strâng de gât, atât  de tare mă plictisea cu cifrele lui care, chipurile, înainte de alegerile locale din 2008, trebuiau să arate cât de bine stau lucrurile cu gunoaiele l-a putere. Îmi venea să-l întreb: Nu te supăra, drăguță, dar de ce ai venit matale să ne omori cu zilele cu statisticile tale de conțopist cu manșetele murdare de grafit și limba pătată de cerneală de la înmuiat stiloul în gură? Nu mai bine te întorci tu, dracului, înapoi pă Dâmbovița, să ne lași pe noi în pace?

Aţi văzut clipurile alea electorale? Ha-ha-ha. Adică, cum e să încerci să te impui în conştiinţa electoratul prin caracteristici cum ar fi- INTELIGENT- când eşti cunoscut drept Prostănacu’. Şi celălalt, de la PNL, Anonimul, are un clip identic cu prestaţia lui politică, de campanie, sau cum mai vreţi să o numiţi. Doar o imagine, fără niciun mesaj. Urmează Zodia Peştilor, Buză de Ştiucă, primarul autostrăzii conştiinţei suspendate. Hai, România! Ura, Ura şi la gară! Muie, muie, muie, la arbitru muie, muie… S-ar fi potrivit la fel de bine.

De departe, preşedintele mariner, de zece, care-i şi întrece, are campania cea mai bengoasă dintre toate. Adică, mănâncă atâta căcat pe toate panourile alea electorale cu referendumul, încât îmi face impresia că iarăşi a început să pută oraşul a cadavru, ca pe vremea când mai era abator lângă turbină. Nu ştiu cine e artizanul campaniei lui, dar e tare, frate. N-ai cum să câştigi alegerile ,dacă nu mănânci căcat în cantităţi industriale. Şi marinerul se pricepe la alde astea, că doar nu are stomacul sensibil, iar pe obraz are grefată piele de pe curul rinocerilor. Mare pişicher, mon cher, mare canalie!

În prag de campanie electorală, ca un preambul la în curând anunţata sa candidatură, preşedintele de apelaţiune intestinală a luat-o pe ulei, alunecând pe panta atât de adesea folosită de toate curvele de politruci care s-au încălzit de-a lungul vremii în fotoliile confortabile din Parlament, Guvern, ori tronul imperial de la Cotroceni. Preşedintele a scos la înaintare patriotismul. Şi nu oricum, ci punând în evidenţă ataşamentul şi mândria sa pentru ţărişoara asta mult iubită şi dragă, în opoziţie cu delatorii, instigatorii, rău-voitorii şi denigratorii care vorbesc de rău România şi instituţiile Statului Român care au condus această ţară pe culmi tot mai înalte ale progres…iei geometrice a disperării.

Iar marinerul a făcut asta nu oricum, ci asumându-şi cu cea mai senină nesimţire rolul de patriarh mare şi bun, dumnezeu peste turma de mioare pe plaiuri mioritice populate de ciobani cu creier şi suflet mic dar ghioagă mare, care-şi dojeneşte cu blândeţe supuşii. „Măi copii, cum vorbiţi voi de rău ţărişoara mea cea scumpă şi dragă pentru care m-am sacrificat eu atâta şi nădăjduiesc că mă voi sacrifica în continuare dacă veţi binevoi să mă alegeţi – (voi, tâmpiţii, sensibili la rahaturi d’astea care din acelaşi spirit patriotic aţi votat de trei ori Bunicuţa şi, dacă s-ar ridica din mormânt săracu’, l-aţi vota şi pe Ceauşescu, cu tot cu proasta lui de renume internaţional)”. Căci aceasta este ţinta demersului mediatic al preşedintelui cu prea puţine mijloace de contracarare a corului teroriştilor informaţionali angajaţi de trusturile de presă să i-o tragă din greu, până i s-o lărgi atât de tare spărtura de la pupă, încât corabia nu va mai putea face altceva decât să se dea la fund. E vorba de amărăşteanu cu viaţa pe butuci care rezistă eroic undeva la periferia civilizaţiei, hrănindu-se cu posmagi şi barabule, acoperindu-se cu carton, capabil să reziste astfel la nesfârşit pentru că în inima lui arde o credinţă neostorită în autoritate, oricare ar fi ea, de la ţăranul megaloman, narcisic şi egoist, viclean şi neruşinat din fruntea ţării, până la dumnezeul creştin ortodox cu pântecul supradimensionat de la atâtea posturi. De la acesta trage nădejdejde marinalul că va primi un vot cu mâna slăbă şi tremurândă, de la ignoranţa şi neştiinţa lui, înlocuită cu credinţa că nu… cei ce se află în frunte nu pot fi atât de răi. Fireşte că mint şi fură, dar cine nu minte şi nu fură? Şi eu aş face la fel dacă aş fi în locul lui. Aşa că, decât să-i aduc pe alţii să mintă şi să fure la fel ca el, mai bine rămânem cu ăsta, că ne-am obişnuit cu moaca lui de jivină vicleană cu ochii mici şi haini, cu râsul lui şi apucăturile de neam prost, cu târfa lui care, uite cum promovează România în lume, că iată ce ţară minunată şi pitorescă avem.