Archive for the ‘categoria "canal TV"’ Category

La moartea lu’ Cioabă

Posted: august 20, 2013 in categoria "canal TV"
Etichete:
regele-cioaba

Înghâ!

Îmi amintesc de Moartea Căprioarei, apoi a lui Labiș însuși. Îmi amintesc de moartea ciobănașului din Miorița.   Soarele şi luna /Mi-au ţinut cununa./Brazi şi paltinaşi /I-am avut nuntaşi,/ Preoţi, munţii mari, /Paseri, lăutari… Moartea Domnului Lăzărescu. Dar nimic nu poate egala jalea pe care sufletul meu o încearcă acum, când dintre noi s-a dus marele om de șatră, Cioabă, Regele Țiganilor.

Cu aorta înfundată de colesterol de la prea multă șaorma, precum Regele Iudeilor, Luminăția Sa Cioabă a fost și el răstignit, de data aceasta pe crucea sistemului de sănătate turcesc, care nu a găsit la timp o inimă nouă pe care s-o îndese în sânul a toate încăpător, sub stratul de slănină. Și mare a fost jalea rubedeniilor. S-a cerut ajutorul Statului Român, președinția s-a implicat direct. Doctoru’ lu’ Hayssam, după ce a fost spurcat în fel și chip  de către mariner, acesta l-a trimis în Antalia , să-l salveze, dacă o putea, pe conaționalul său, Cioabă, drag preten. 

Dar nimic nu s-a mai putut face. Inima Regelui Țiganilor a plesnit de atâta prosperitate. Și o întreagă cohortă de politruci s-a aliniat la catafalc pentru a aduce un ultim omagiu renumitului boț de untură. CE OM! CE CARACTER! CE TRAGEDIE! CE PIERDERE PENTRU NAȚIUNEA ROMÂNĂ… sau ROMANES? Lasă, că tot de-al nostru-i.

Întrebare: Cum te cheamă, pui de dac?

Răspuns: Cioabă. Rege.

Am căutat Cioroianu, și am dat de asta

Am căutat Cioroianu, și am dat de asta

Nu trece o zi fără o mangafa care să mai dea o chiflă la televizor. Dacă nu e Hurezeanu, e Cioroianu. Cu un nume derivat de la popularul cioroi, ceea ce ar putea să ne spună câte ceva despre ascendența genealogică a subiectului, Adrian Cioroianu a atins maximul de glorie profesională atunci când, în postura de ministru de Externe al României, s-a ales cu titulatura de ministrul YES MAN-GOOD JOB. Și așa i-a rămas numele. Aseară, l-a nu’ș emisiune cu proști, cioroianul a simțit nevoie să se remarce mai ceva decât toți ceilalți, declamând sus și tare că în ciuda sentimentelor anti-europene și anti-americane care fără îndoială se vor accentua la noi în țară în perioada următoare, vrem, nu vrem, destinul României este unul european, occidental, alături de aliații noștri America, Germania… și, zic eu, FMI.

Da’ dă ce să fie, dom’le, sentimente anti-americane și anti-europene? Ce? N-a așteptat tot rumânul să vină americanii? Acuma au venit? Și care-i problema?  Nu e bine cu americanii? Nu e bine cu M.U.E.?

Ce n-a explicat iarăși cioroianul e de ce suntem noi în alianța asta? Suntem aliați cu cine, împotriva cui și DĂ CEEEEEEEE? Că de la Hurezeanu am înțeles că avem scut anti-rachetă american în România ca să ne apere de Iran? Da’, ce avem noi, frate, cu Iranu’? Ce vrea Iranu’ de la noi și ce ne-a făcut nouă Iranu’? 

Deci, din nou, de ce suntem în alianța asta? Care sunt beneficiile? Pentru că, deocamdată, suntem aliați cu SUA pentru ca

...și ăsta

…și ăsta

Bechtel să facă 50 de kilometrii de autostradă cu 2,2 miliarde de dolari. Pentru ca Chevron să fractureze pământul de sub noi pentru gaze naturale. Și suntem aliați cu M.U.E. ca să nu mai avem industrie, ca să nu mai avem agricultură, și să consumăm pe bază de datorie publică – GARANTATĂ FMI – hrană și articole produse în țările M.U.E. puternic industrializate, pentru ca acestea să-și asigure creșterea economică, forțate fiind să producă mai mult de regimul fiscal inflaționist care devalorizează continuu veniturile și capitalul tuturor celor care într-adevăr muncesc pentru bani și nu doar îi joacă la bursă. 

Deci, Cioroianu, GOOD JOB! AND FUCK YOU!

 

Corectitudinea politică e o cutumă instituită în cultura occidentală de către lobby-ul sălbatic al unei conspirații globale de poponari și lesbiene coalizați cu scopul de a face tot posibilul pentru a masca damful propriilor găoaze. Firește, aici, la UN BULGĂRE DE VOMĂ, nu dăm doi bani pe toate acestea. Aici credem în a spune lucrurilor pe nume întru slujirea dreptății și adevărului, constituind singura realitate între atâtea iluzii posibile.

Unii poate nu au sesizat faptul că toată istoria aceasta cu Schengen-ul a fost precedată de o campanie începută în Marea Britanie în unde un primar pe nume Boris, reflectând originea sa absolut sănătoasă și pur anglo-saxonă, se dădea de ceasul morții în perspectiva invaziei plăpândei civilizații insulare de către barbarii de la răsărit, recte, românii și bulgarii. Răspunsul Românie a venit nu din partea oficialităților  ci a ziarului Gândul, care invita englezoii în România, asigurându-i că VREMEA ÎMPUȚITĂ, MÂNCAREA DE RAHAT ȘI GRĂSANELE nu constituie o ispită foarte atrăgătoare pentru populația spațiului mioritic. Inițiativa lăudabilă a fost preluată chiar de RT care a tratat cu simpatie campania Gândul. Din nefericire, comentariile apărute pe You Tube nu erau dintre cele mai măgulitoare, unul dintre comentatori, mai bine intenționat, simțindu-se obligat să clarifice faptul că ROMÂNII ȘI ȚIGANII NU CONSTITUIE ACEEAȘI ETNIE.

 

 
Personal, mi-am pierdut cumpătul și m-am apucat să-l înjur pe unul dintre comentatori care numea România nici mai mult nici mai puțin decât CLOACA LUMII (cesspool of the world), explicându-i că Europa puternic industrializată are nevoie de această CLOACĂ, pentru a o folosi drept piață de desfacere pentru rahaturile produse acolo, spre a-și asigura creșterea economică necesară contrabalansării inflației și plății datoriei publice, beneficiind în același timp de sărăntocii din aceeași CLOACĂ pentru a importa  forță de muncă ieftină, cu ajutorul căreia să producă, mai ieftin, mai multe rahaturi, pe care să ni le vândă iarăși nouă, pentru a contrabalansa mai multă inflație și a plăti mai multă datorie publică. FUCK YOU! încheiam apoteotic, făcând probabil o puternică impresie, respectivul evitând să-mi răspundă.

Adevărul rămâne însă adevăr. Românii sunt văzuți de occident drept țiganii Europei. Și pe bună dreptate, atâta timp cât cultura românească este reprezentată de o grămadă de maneliști, gen Salam și Guță de maimuță, care cuceresc topurile franțuzești cu onomatopeiele lor fermecătoare. Atâta timp cât la Conservator se studiază manele, iar Mădălin Voicu vrea să impună un proiect de lege în care istoria țiganilor să fie materie de studiu obligatorie pentru școlerul român, care dacă nu știe Istoria României, s-o învețe măcar pe cea a țiganilor, că e mai ȘUKAR. 

Firește, corectitudinea politică îl împiedică pe prim-ministrul Germaniei să spună ”țigan”. De aceea, el spune corupție și probleme cu justiția. Iar la tv apar tot felul de comentatori care enumeră printre cauze și clanurile infracționale de crimă organizată care operează în spațiul UE, evitând din nou să menționeze că e vorba despre CLANURILE DE ȚIGANI, pentru că nu e frumos să spui țigan, că e discriminatoriu.  E frumos și nediscriminatoriu să spui român.

Și așa ajung românii „CERȘETORI ȘI HOȚI ȘI PARAZIȚI ai sistemului de asistență socială, emigrați din CLOACA aia numită România. ȚIGANII DRACULUI”!  
 

Presa românească a atins culmi de patetism greu de imaginat acum câțiva ani. Pur și simplu nu mai ai unde să întorci privirea ca să nu fi dezgustat de potopul de propagandă de partid care se revarsă în deluvii pe toate canalele de informații. O vreme am urmărit Gândul, până când cavalcada de postaci de partid care a început să se reverse pe forumurile portalului a fost urmată de o orientare băsistă atât de fățișă, care face ca figuri ca CTP și Florin Negruțiu să se piardă practic în ceață – băsistă la rândul ei –  încât ziarul a devenit de necitit. Lucru cu atât mai uimitor cu cât sponsorizarea portocalie nu mai are parte de accesul la banul public. Gândiți-vă deci la efortul financiar pe care îl fac toți acești porci îmbuibați, constituind clientela PD-L, pentru a ține în brațe România Liberă, EVZ, Academia Cațavencu, B1, Kamikaze, Gândul,  toată acestă haită de coprofagi… și pentru ce? Ca să dea și mai tare cu popoul de pământ când, după alegerile din iarnă, vor trebui să accepte că s-a încheiat cariera lor de pirați ai banului public.

De partea cealaltă îi avem firește pe… ceilalți, reprezentați practic de angajații trustului Intact, tripleta Badea, Gâdea și Ciutacu, îndreptățiți în demersul lor de gravitatea cancerului băsist, dar lipsiți de credibilitate din cauza patronului lor angajat politic.

Și ca să dea pe de-a întregul măsura angajamentului politic al demersului lor mediatic, Badea Mircea, această coadă de topor a mass-mediei românești, s-a simțit obligat să apere onoarea ciobanului Jiji în fața academicianului Neagu Djuvara, coborât din sferele sale intelectuale pentru a-l eticheta pe ghiolban drept ”un cretin profund”, ceea ce acesta, fără îndoială, este. Aproape la fel de cretin ca Badea Mircea care își închipuie că își face un titlu de glorie din faptul că apără un dobitoc de la coada vacii, mă rog, a oii, în fața unei personalități culturale remarcabile, ce-i drept cu opinii stranii în privința lui Mihai Răzvan Ungureanu, acest impostor coafat în liderul politic al moronilor de dreapta.

Dar să nu ne mirăm. Acesta este practic curentul global al unei prese care slujește interese politice și corporatiste, angajate în dezinformarea publicului pentru înlesnirea împlinirii scopurilor geo-politice subordonate intereselor economice și financiare. Iar jurnaliștii nu sunt nimic altceva decât târfele care slujesc în acest bordel al informației.      

Nu vom vorbi aici despre politicieni despre a căror nouă mârșăvie am aflat de curând  prin încrengătura de căpușe, marca Vidanjanu, Bouleanu & Co, care au muls până la faliment Oltchim, lăsând oamenii pe drumuri, să moară de foame. 

Hai să vorbim despre presă. Despre presa de vedete de tocșoaie care cheamă toți demagogii de prin partide, oferindu-le platformă mediatică pentru a-și transmite gunoiul către electorat, discutând în gol, fără nicio finalitate, despre falsele probleme ridicate de acești propagandiști de partid.

Ziarul de Vâlcea a publicat până-n prezent 1662 de articole despre jaful și corupția de la Oltchim, cu încrengături extinse în mediul politic. Cum se face că n-am auzit niciodată  până acum de combinatul ăsta? Ce-au păzit toate trusturile astea de la București care învârt milioane de euro și dețin monopol național asupra canalelor principale de informație?

Nu există presă în România. Niciunul dintre trusturile astea de milionari în euro nu a realizat o rețea de informare extinsă la nivel național. Toată presa de trust nu e nimic altceva decât jurnalism de reflectare, menit să transmită informațiile politrucilor către electoratul de tâmpiți. 

Știm prea bine ce înseamnă la Tîrgu Mureș Realitatea Tv. O feudă a edilului cu ochii vineți, plantată în ograda lui Sorin ”Țeposa” Țerbea. Ne aducem aminte cum a rezolvat Tatulici salariile de la Realitatea Tîrgu Mureș: ”Mă duc l-a Florea să văd pe cine vă pun director”.  Celelalte filiale ale posturilor tv de la București nu sunt cu nimic mai prejos. Cum ar putea fi, când sunt finanțate în proporție de peste 50% din fonduri publice?

Comentatori vorbesc despre sentimentul de irealitate legat de condamnarea lui Adrian Năstase, acest atotputernic al Statului Român într-o epocă datată Înainte de Mariner, de care se leagă nu doar o stivă de acte de corupție șoptite pe la colțuri, dar și un regim care concurează într-o altă cheie autoritarismul lui Chiorâș Chiondorâș.

Eu unul, același sentiment de irealitate l-am încercat seara trecută, pe când acompaniat de o bere și o pungă cu chips-uri, eram gata să mă bucur de încă o repriză de divertisment cu doctori în doctorate copy/paste și alți impostori de toate culorile politiceLătrăul Turcitu, laBe 1, tocmai se rățoia la un amărăștean de comentator anonim care încercase să o scalde, așa, filozofic, pe tema tezei de doctorat de baltă a lui Ponta, lansând-o pe aia cu ”cărțile din cărți se scriu”.  Și Turcitu zbiera ca un apucat,scandalizat de obtuzitatea invitatului pe care el personal îl plătise din bani publici să apară la oficiosul B 1 Tv ca să-l spurce împreună pe Ponta, și ăsta începuse să încalce convenția, în vreme ce la Antene mai sus numitul Robert, respins la recrutare din cauza unui platfus rebel, tocmai apărea pe o listă de colonei alături de tot felul de lighioane înaintate în grad de Șeful Mafiei Personale, acum reevaluat, fostul ministru al Apărării, Geal. Oprea.

Când, a picat bomba. Tanța Udrea a plagiat teza de doctorat. Ei, nu se poate! Nu-mi vine să cred! Fantastic! Și eu care credeam că bagaboanda asta cu curu mare e vreun soi de filozoafă. Am fost șocat. Chips-urile mi-au sărit din gură și spuma de bere mi-a țâșnit în jeturi pe nas. O, doamne, ține-mă! Nu mai pot! În plus, mai era și Cosmin Gușă pe un alt post tv care, după ce s-a dat lătrăul marinerului odată cu scufundarea lui SOV după pierderea parțială a Realității în favoarea escrocului mic, Ghiță, a schimbat din nou brusc macazul și-a început să combată iar împotriva lui Zeus.

Ce mai! Era o manea cum nu se poate mai grobiană când, brusc, Nastazi a încercat să-și zboare creierii. Am rămas cu gura căscată. Toată seara îmi era ruinată.

Măi, frate, ce ți-e și cu hoții ăștia care, imediat ce le bate potera cu pulanul în poartă, se pierd brusc cu firea. Ba le dă pe de lături arterioscleroza, ba le roade cancerul măruntaiele. Se dau brusc loviți. Păi, se poate, tovarăși. Voi, care dormeați liniștiți fără frică de dumnezeu, popor și țară pe când luați mitele alea monstruoase cu care  ați nenorocit 20 de ani de democrație, să vă scăpați în chiloți așa, deodată, pentru niște amărâți de doi ani cu executare.

IREALITATE! Oamenii aceștia, politruci soiși, trăiesc o perpetuă stare de irealitate. Sunt complet rupți de absolut orice simț comun. Raportul de cauzalitate nu pare să-i impresioneze. Cred în doamne, doamne, dar nu cred în iad. Stăpâniți de o lăcomie vorace, pretind să li se satisfacă toate pulsiunile egoiste și narcisismul. Iar atunci când li se rupe pisica, clachează. Clachează ca niște căcăcioși.        

Așa cum era de așteptat, schimbarea de putere are un efect devastator asupra antenelor. Firește, n-am negat niciodată partizanatul practicat de trustul al cărui proprietar a găsit de cuviință că este în interesul său și al afacerii sale să fie implicat politic, dar atâta timp cât se aflau în opoziție, demersul antenelor era unul lăudabil, cu atât mai mult cu cât criticile lor erau cât se poate de întemeiate, având în vedere că regimul marinăresc a reușit performanța de a întrece prin nesimțire, furt și practica bunului plac chiar și catastrofa numită regimul Iliescu. Însă roata s-a învârtit peste noapte. În așa măsură, încât a trebuit să-l găsesc pe manglitorul Mang de la Învățământ, proaspăt descoperit cu un copy/paste academic, în direct cu Ciutacu pe teme de educație, de parcă exact asta doresc să aud de la un doctor în științe care a fost prins cu copiatul.  

Așa se face că m-am surprins seara, în timp ce mai trageam un quest în Skyrim, comutând pe labe 1 ca să dau de maestrul Cristoiu, această moluscă dezgustătoare a presei românești, întreținându-se cu penalul Duță, care de dragul tunurilor din Sănătate a lăsat bolnavii de cancer fără morfină, având apoi tupeul de a se lansa în tirade profetice cu privire la furturile ce vor să vină. Sau turcitul, acest jurnalist de mahala plin de grețuri matinale, strângând în jurul său o întreagă turmă de jivine, de la repoziționatul Gușă, la ziaristul de petreceri câmpenești, Gregoire. Așa că închid televizorul, calitatea execrabilă a presei românești reușind să mă vindece, parțial, de această deformație profesională cu care m-am pricopsit după 7 ani de jurnalism, aceea de a urmări rahaturile de știri.  

Maestrul libidinoșilor

Posted: martie 23, 2012 in categoria "canal TV"
Etichete:, ,

Îmi amintesc de Ion Cristoiu, căci despre el este vorba, că doar cine dracu’ mai e maestru în țara asta, pe când se gudura pe lângă Elena Băsescu, EBA cea despletită, cu buzele tumefiate, cu capul plin de neuroni… morți. Era încă la Antena 3 pe atunci, și mă miram că o invitase pe fătuca asta în emisiunea pe care o făcea în weekend la postul chitit să-l asasineze mediatic pe tac’su. Ulterior, maestrul s-a declarat fascinat de biata species inductilis. Ceea ce, mă rog, era de înțeles. Ea tânără și dichisită, el la vârsta a treia, înduioșat precum un bunic fermecat de mirajul nepoatei. 

Să-l vezi însă pe Maestrul Maeștrilor gudurându-se pe lângă un specimen de latrină de talia lui Gabriel Oprea e deja prea mult chiar și pentru labe 1 tv. Era el, Maestrul, prostănacul care a prezis odată descinderea marinerului în Piață printre protestatari, și arătarea asta cu fața marcată de o sprânceană întinsă de la o ureche la cealaltă, care parcă îi taie capul în două. FRANKENSTEIN, frate! O bărbie voluntară ca un bot de vită, o privire porcină strecurată printre pleoape, niște fălci parcă gata să mestece Trezoreria Națională. Și Maestrul se gudura ca un pudel croșetat, primenit la funduleț cu pudră asezonată cu vanilie. ”Deci o sssssssssssă câșssssssssstigați! Dar o ssssssssssssă împărțiți laurii, cred”!

Ingrată meserie de jurnalist. Ți-a trecut vremea, presa s-a dus pe copcă, și te vezi nevoit să te pretezi la tot soiul de coprofagii și perversiuni anale, în direct cu telespectatorii. Ați văzut vreodată un pudel croșetat, primenit la funduleț cu pudră asezonată cu vanilie, sodomizat de un purcoi de demagogie pestilențială. Trebuia să-l vedeți pe Maestrul Maeștrilor în direct Oprea, acest Fățău al Guvernului României. 

Am remarcat de la o vreme efortul senior editorului de la Gândul, CTP, de a se delimita de partizanatul presei anti-sistem al cărei demers jurnalistic trăsnește de la o poștă a militantism politic, ceea ce-i afectează în mod evident credibilitatea și în plus, în opinia mea, și punctele de rating, având în vedere că nu e nevoie să mai comuți pe canalul Antenei 3 pentru a ști despre ce e vorba. E clar pentru toată lumea despre ce e vorba, dinainte de a deschide televizorul.

Prudența în aprecieri a cetățeanului CTP, izvorâtă din dorința păstrării unei imparțialități aproape matematice, face însă ca acesta să dea naștere unei impresii de credulitate aproape ingenuă. Am remarcat prima data asta cu ocazia unor descinderi ale DNA printre rândurile oranj, catalogate de CTP drept o dovadă că justiția lucrează, de parcă n-am fi fost de atâtea ori martorii atâtor dosare prost instrumentate, respinse de instanță, sau atâtor arestări la televizor care în cele din urmă s-au dovedit lipsite de absolut orice finalitate.

Săptămâna trecută, odată cu manifestațiile anti-mariner din țară, același CTP lua apărarea jandarmilor, care ,vezi bine, erau obligați de lege să elibereze carosabilul, să salte niște jurnaliști pe care apoi să-i bată în dubă, ori oameni mergând agale pe stradă, a căror unică vină era că se aflau la momentul acela prin preajmă.  

Apoi, într-un editorial de înalt patos deontologic, cetățeanul CTP a vorbit despre demisia autorităților politice, ca unic gest pe care-l mai poate face coteria marinerului, acum că toată țara protestează cu câte 1000 de oameni odată. Ei bine, după trei zile de prosteală, de-a lungul cărei bo-bo-Boc și compania nu prea au știut ce să zică, a fost scos din cușcă Teodor Bacoschi, acest rateu al culturii române, excesiv de libidinos cu pantofii Elenei Udrea pe la simpozioanele PD-L, care și-a exprimat părerea despre protestul unor oameni din țara asta, nu într-o conferință de presă, pentru că nimeni nu s-ar fi dus, ci direct pe blog, așa cum îi șade bine unei oficialități de prim rang a statului român.  

Și ca totul să fie și mai ridicol, cel care i-a numit pe protestatari ”marginali” și ”vajnici reprezentanți ai democrației de macadam” a fost trimis să inițieze dialogul cu societatea civilă, care i-a dat cu flit. Așa că, ce a avut de spus minunea de ministru despre asta? ”Refuzul atestă o anumită crispare și deficitul de dialog”. „Să reînvățăm arta conviețuirii, civilitatea, bunul simt”. Bă, ești prost! Ce-a zis? Civilitatea și bunul simț?

După care marinerul l-a trimis să vadă ce e și cu Legea Sănătății, că doar mangafaua asta de la Externe s-o pricepe mai bine la medicină, dacă nu la dialogul cu societatea civilă. I-o fi omorât și pe ăia din comisia de sănătate cu limba lui de lemn, altminteri dulce și catifelată precum un fagure de miere când vine vorba de  pantofii Udrei.  

Și ca să continuăm cu putreziciunea sufletului rumânului, nicăieri mai evidență decât în rândurile presei precum portocala mecanică, să ne aplecăm atenția asupra lui Robert Turcescu, acest monument de grețuri matinale și limbaj de lemn presărat la tot pasul cu ”bunăoară paradigme”, care aseară, când a văzut că roata se învârte și nu tocmai în sensul potrivit pentru domnia sa, a făcut o masă rotundă presărată cu ceva opoziție politică și jurnalistică, știind să bage pe alocuri câte o strâmbă în slujba regimului, să vadă stăpânii că, totuși, nu se lasă. După alegerile comasate din toamnă, dacă nu-l vedem pe turcitu’ la Antene, de mânuță cu Badea, gata să-și facă autocritica pentru că l-a făcut bou în emisiune, chiar dacă nu cu cuvintele astea, mă duc cu sorcova pe câmpuri să pup în bot o vacă.  

89 de secunde pentru Ron Paul

Posted: noiembrie 17, 2011 in categoria "canal TV"
Etichete:

Există formatori de opinie, mai ales în rândul celor care pentru a avea parte de o viață în roz, așa cum spune o ”predestinată” reclamă ING, obișnuiesc să adauge puțin (sau mai mult) portocaliu,  care susțin că trăim într-un regim democratic.  Și asta în ciuda disprețului fățiș manifestat de președintele mariner față de instituții fundamentale ale statului, cum ar fi Curtea Constituțională, în ciuda furtului generalizat practicat de clientela de partid în domenii cheie ale economiei cum ar fi cel energetic și agricultură, în timp ce același președinte spune că nu sunt bani pentru nici pentru Învățământ, nici pentru Sănătate, nici pentru pensionari, în ciuda unei Justiții care ignoră cazuri flagrante de subminare a siguranței naționale pentru a urmări cu 1000 de martori 3000 de euro smântâniți de Bombonel în vremuri demult apuse.

Ei bine, iată cum funcționează sistemul coercitiv într-o democrație mai presus, chipurile, de orice bănuială, cea a SUA, unde mass-media înregimentată politic, după ce a ignorat ani la rând vocea singurului politician al planetei care merită ascultat, într-o dezbatere televizată  de 90 de minute cu candidații republicani la președinție îi acordă acestuia exact 89 de secunde din spațiul de emisie.



Să nu mai spun că media românească nici nu a auzit vreodată de acest domn.