Archive for the ‘categoria de bou’ Category

Nu știu dacă numele vă spune ceva. Băsescianist la hotnews., politruc amator, iubitor de căpitani, de la Zelea Codreanu la Chiorâș Chiondorâș, bondoc, miop și ușor ridicol, era unul dintre cei care se agita în jurul marinerului cu ocazia răsunătoarei victorii a acestuia la referendum, când aproape 8 milioane de români și-au exprimat ura față de acest sinistru personaj. Ei bine, spre surprinderea mea, acesta are un partid în chinurile facerii, personal considerându-l un fel de ”pe lângă Ungureanu, acolo”. Nu, domnule! Fiecare cu partidul lui. O puzderie, ca râmele după ploaie. Omul și partidul. Ungureanu are un partid, Neamțu are altul.

Ei bine, mai deunăzi se semnă alianța de dreapta, ceva așa, ridicol și sforăitor, cu un PNȚCD reanimat, și ăsta cu un singur membru, ăla mic cu capul mare, PD-L, Ungureanu cu partidul lui, cum s-o numi și… Și cam atât, că Neamțu a rămas pe dinafară.

Ei, nu se poate! Păi după toată panarama aia cu usturoiu’, după toate discursurile alea asudate. Nu-mi vine să cred!

Contactat în direct de o televiziune naivă, Mihai Neamțu a dat răspunsul la care cu toții ne așteptam. A adormit. Că cică era obosit după campania prin țară, și n-a mai reușit să ajungă la semnarea protocolului.

Well, cam așa se întâmplă când te iei prea în serios și te crezi buricul pământului, când de fapt nu ești decât un neg pe curul marinerului. S-a apucat dolofanul ăsta să mi-l critice pe Ungureanu, care vezi bine că e pupilul lui Chiodorâș, și nu iese din cuvântul lui.

Rușine să-ți fie, cu partidul tău cu tot! Ia treci la locul tău, și mai dă niște limbi în hotnews, și poate te faci cu un post de mus pe șalupa marinerului. Asta, dacă ești cuminte. Altminteri, rămâi pe mai departe să mănânci căcat în presă, alături de colegii tăi de la B1 (a se citi labe 1), EVZ, etc.

Reclame

Dacă mai era nevoie de încă o dovadă cu privire la cât de curvă e românul, Adrian Severin a adus-o cu prisosință. Aproape nu mi-a venit a crede când, după ce tocmai apăruse  tras pe bandă cu bucile larg crăcănate și cu gura plină, direct din Parlamentul European, l-am văzut lăfăindu-se în toată splendoarea într-un studio al Realității Tv, în compania onorabilului… sau nu?… Hurezeanu, dându-și cu părerea despre Libia și alte chestiuni simandicoase de politică externă. N-am văzut emisiunea de la început, dar bănuiesc că începuse cu înfierarea conspirației a cărei, chipurile, victimă fusese, reiterând intenția de a nu demnisiona de nicăieri, în tradiția altor ratați notorii, de la Victor Pițurcă la finalul nu mai știu cărui turneu final de unde am ieșit bătuți la fund și cu degetu’n gură, la Chiorâș Chiodorâș și celebra sa ”demisie în cinci minute” care n-a mai fost să fie.

Oameni şi vite

Posted: decembrie 11, 2009 in categoria de bou

Cineva a scris odată o celebră carte numită „Oameni şi şoareci”. Foarte tristă. Aproape la fel de tristă ca spectacolul alegerilor care tocmai au trecut şi în care am putut asista la demersul pe scară largă al clasei conducătoare, mânând turma către cabinele de vot precum boxele de muls într-un grajd de proporţii naţionale. Căci asta sunt toţi aceşti amărăşteni a căror opinie sau obţiune personală nu contează, care există doar ca masă de manevră pentru parveniţii acestei societăţi, paraziţi hrănindu-se cu viaţa gazdei pe care o parazitează, acest popor de dezgoliţi şi înfometaţi cu existenţe ratate.

Între „Oameni şi şoareci” şi „Oameni şi vite” – drama zilelor noastre, există însă o diferenţă marcantă. Tragedia din „Oameni şi şoareci” e construită pe un schelet de nobleţe morală, la capătul cărei rămâi cu convingerea că gestul culminant, în ciuda caracterului dramatic, nu e lipsit de valoare etică.

Cu totul altfel stau lucrurile în „Oameni şi vite”. E vorba despre dezgust. Vitele nu-ţi inspira compasiune. În viaţa de zi cu zi te-ai lovit de ele, ţi-au barat drumul către scopurile tale existenţiale cu lentoarea, limitările şi nesimţirea lor de rumegătoare inerţiale, pasive, retrograde. Amărăştenii ăştia tânjind după nimic altceva decât un cotru de pâine şi un strop de săniuţă nici nu merită altceva. Nenorocirea lor nu e o justificare pentru actul de prostituţie la care se supun. Pentru că atunci când nu ai nimic, singurul lucru care-ţi rămâne e fibra morală pe care, dacă o pierzi, chiar că nu-ţi mai rămâne nimic. Eşti un nimic.

Există o grămadă de mâncători de rahat în lumea largă care-şi vând sufletul pentru prosperitate materială. Hei, măcar ei s-au ales cu ceva! Dar atunci când eşti o vită, când eşti muls ca o vită doar pentru ca în final să te întorci la patul tău de paie din colţul putrezit al grajdului propriei existenţe, ce altceva meriţi. Nimic mai mult decât un drum final spre abator. Nu eşti un om, eşti o vită. Azi votează şi cine ştie, mâine poate o să te punem să stai capră şi-o să ţi-o tragem încă odată, prin dos şi prin gură. Nu te teme, o să-ţi dăm un cotru de pâine pentru efortul depus, să-l rumegi până data viitoare.

O profesoară îmi povestea despre bacalaureat şi listele cu nume însemnate la proba orală de Limba Română, care marcau progeniturile nu ştiu cărui gunoi cu grade care trebuie să parvină asemeni stratului parental, către o condiţie existenţială superioară. „Stai liniştită, că se dau bani pentru asta”, au încercat să o convingă profesoraşii rupţi în cur, care pe urmă fac manifestaţii pentru majorarea cu 50% a salariului, aşa cum au promis găozarii de la Bucureşti. Şi când profesoara nu a vrut să se conformeze, au făcut corp comun împotriva ei, arătând-o cu degetul şi vorbind-o de rău şi la 60 de km distanţă de locul incidentului.

Nici bani, nici onoare. Sărăntoci reduşi la statutul de animale domestice. Marş la vot vitelor şi şi-o să vă primiţi darul.

Vă mai amintiţi de promisiunile electorale din 2000 ale marelui om politic şi de cultură, poetul care a sărutat prelung în dos lenuţa? „Vom ieftini mâncarea şi băutura”! Înţelegi? Mâncarea, dar mai ales băutura. Cui se adresa acest mare gunoi care acum face figură de Zână Măseluţă care nici tampoane nu foloseşte, nici pârţuri nu trage? Filozofilor cu care pretinde că se înrudeşte? Nu. Se adresa maţelor bovine cu neuronul solitar avid de turmentare pentru a putea să-şi suporte mizeria existenţială. Aceeaşi poveste, alţi actori. Parţial doar. Aceleaşi vite.